30.8.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 223/11
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Arbeidshof te Brussel — Belgia) — Centrum voor gelijkheid van kansen en voor racismebestrijding/Firma Feryn NV
(Cauza C-54/07) (1)
(Directiva 2000/43/CE - Criterii discriminatorii de selecție a personalului - Sarcina probei - Sancțiuni)
(2008/C 223/17)
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Arbeidshof te Brussel
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Centrum voor gelijkheid van kansen en voor racismebestrijding
Pârâtă: Firma Feryn NV
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Arbeidshof te Brussel — Interpretarea articolului 2 alineatul (2) litera (a), a articolului 8 alineatul (1) și a articolului 15 din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, p. 22, Ediție specială, 20/vol. 1, p. 19) — Criterii de selecție a personalului direct discriminatorii pe baza rasei sau a originii etnice — Sarcina probei — Apreciere și constatare de către instanța națională — Obligația sau absența obligației pentru instanța națională de a dispune încetarea discriminării
Dispozitivul
1)
Faptul că un angajator declară public că nu va angaja salariați cu o anumită origine etnică sau rasială constituie o discriminare directă la angajare, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, întrucât astfel de declarații sunt de natură să descurajeze în mod serios anumiți candidați să își depună candidaturile și, prin urmare, sunt de natură să împiedice accesul acestora la piața muncii.
2)
Declarațiile publice prin care un angajator informează că, în cadrul politicii sale de recrutare, nu va angaja salariați cu o anumită origine etnică sau rasială sunt suficiente pentru a se prezuma, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2000/43, existența unei politici de angajare direct discriminatorii. Acestui angajator îi incumbă, așadar, obligația de a dovedi că nu a existat o încălcare a principiului egalității de tratament. El poate face acest lucru demonstrând că practica reală de angajare a întreprinderii nu corespunde declarațiilor sale. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă faptele reproșate sunt dovedite și să aprecieze dacă elementele prezentate în sprijinul afirmațiilor angajatorului menționat, potrivit cărora acesta nu a încălcat principiul egalității de tratament, sunt suficiente.
3)
Articolul 15 din Directiva 2000/43 impune ca, și atunci când nu există o victimă identificabilă, sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru transpunerea acestei directive să fie eficiente, proporționale și să descurajeze discriminarea.
(1) JO C 82, 14.4.2007.
Full & Egal Universal Law Academy