30.8.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 223/12
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Arbeitsgericht Bonn — Germania) — Raccanelli/Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV
(Cauza C-94/07) (1)
(Articolul 39 CE - Noțiunea „lucrător’ - Organizație neguvernamentală de utilitate publică - Bursă de doctorat - Contract de muncă - Condiții)
(2008/C 223/19)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Arbeitsgericht Bonn
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Andrea Raccanelli
Pârât: Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Arbeitsgericht Bonn — Interpretarea articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (JO L 257, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 11) — Calitatea de lucrător a unui candidat la doctorat, angajat ca bursier de o asociație de utilitate publică de drept privat stabilită într-un alt stat membru care oferă majorității candidaților naționali la doctorat posibilitatea de a încheia un contract de muncă — Necesitatea de a da posibilitatea candidaților la doctorat, resortisanți ai unui alt stat membru, de a alege între o bursă și un contract de muncă — Noțiunea de lucrător
Dispozitivul
1)
Un cercetător care se află într-o situație precum cea a reclamantului din acțiunea principală, și anume care pregătește o teză de doctorat pe baza unui contract de bursă încheiat cu Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV, nu trebuie considerat ca fiind un lucrător în sensul articolului 39 CE decât dacă își exercită activitatea o anumită perioadă sub îndrumarea unui institut care face parte din această asociație și dacă primește o remunerație în schimbul acestei activități. Este de competența instanței de trimitere să efectueze verificările de fapt necesare pentru a aprecia dacă această situație se regăsește în cauza cu care este sesizată.
2)
O asociație de drept privat, precum Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV, trebuie să respecte principiul nediscriminării față de lucrători în sensul articolului 39 CE. Este de competența instanței de trimitere să stabilească dacă în împrejurări precum cele din acțiunea principală a existat o inegalitate de tratament între doctoranzii naționali și cei străini.
3)
În ipoteza în care reclamantul din acțiunea principală ar avea dreptul să invoce un prejudiciu provocat de discriminarea la care a fost supus, este de competența instanței de trimitere să aprecieze, având în vedere legislația națională aplicabilă în materia răspunderii extracontractuale, natura reparației pe care reclamantul din acțiunea principală ar avea dreptul să o pretindă.
(1) JO C 117, 26.5.2007.
Full & Egal Universal Law Academy