5.7.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 171/8
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 mai 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione — Italia) — Ampliscientifica Srl, Amplifin SpA/Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate
(Cauza C-162/07) (1)
(A șasea directivă TVA - Persoane impozabile - Articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf - Societăți-mamă și filiale - Aplicare de către statul membru a regimului persoanei impozabile unice - Condiții - Consecințe)
(2008/C 171/14)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Ampliscientifica Srl, Amplifin SpA
Pârâte: Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte suprema di cassazione — Interpretarea articolului 4 alineatul (4) al doilea paragraf din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — „Persoane independente din punct de vedere juridic dar care sunt strâns legate între ele prin legături financiare, economice și organizaționale” — Noțiune suficient de precisă pentru a permite statelor membre să aplice regimul de TVA prevăzut? — Noțiunea de legătură — Prevedere națională care subordonează existența unei legături de o durată minimă pentru a evita abuzurile de drept
Dispozitivul
1)
Articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, este o normă a cărei aplicare de către un stat membru presupune consultarea prealabilă, de către acesta, a comitetului consultativ privind taxa pe valoarea adăugată și adoptarea unei reglementări naționale care să autorizeze persoanele, în special societățile stabilite pe teritoriul statului membru respectiv și independente din punct de vedere juridic, dar strâns legate între ele prin legături financiare, economice și organizaționale, să înceteze să fie considerate ca persoane impozabile separate în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, pentru a fi considerate o persoană impozabilă unică, singura destinatară a unui număr individual de identificare în scopuri de TVA și, prin urmare, singura autorizată să depună declarații privind taxa pe valoarea adăugată. Instanța națională are sarcina de a verifica dacă o reglementare națională precum aceea din acțiunea principală îndeplinește aceste criterii, cu precizarea că, în lipsa consultării prealabile a comitetului consultativ privind taxa pe valoarea adăugată, o reglementare națională care ar îndeplini aceste criterii ar constitui o transpunere efectuată cu încălcarea cerinței procedurale prevăzute la articolul 4 alineatul (4) al doilea paragraf din a șasea directivă.
2)
Principiul neutralității fiscale nu se opune unei reglementări naționale care s-ar limita să trateze diferit persoanele impozabile interesate să opteze pentru un regim de declarare și de plată simplificate ale taxei pe valoarea adăugată după cum entitatea sau societatea mamă deține mai mult de 50 % din acțiunile sau părțile sociale ale persoanelor subordonate încă de la începutul anului civil care precedă anul declarației, sau, dimpotrivă, nu îndeplinește aceste condiții decât ulterior acestei date. Instanța națională are sarcina de a verifica dacă o reglementare națională precum aceea în cauză în acțiunea principală, constituie un astfel de regim. Pe de altă parte, nici principiul interzicerii abuzului de drept, nici principiul proporționalității nu se opun unei asemenea reglementări.
(1) JO C 140, 23.6.2007.
Full & Egal Universal Law Academy