13.9.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 236/3
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 25 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Dieter Janecek/Freistaat Bayern
(Cauza C-237/07) (1)
(Directiva 96/62/CE - Evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător - Stabilirea valorilor limită - Dreptul la elaborarea unui plan de acțiune pe care îl are un terț a cărui sănătate a fost afectată)
(2008/C 236/05)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesverwaltungsgericht
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Dieter Janecek
Pârât: Freistaat Bayern
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesverwaltungsgericht — Interpretarea articolului 7 alineatul (3) din Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător (JO L 296, p. 55, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 198) — Dreptul unui terț a cărui sănătate este afectată de a obține elaborarea unui plan de acțiune, astfel cum prevede directiva, acest terț beneficiind, potrivit legislației naționale, de dreptul de a solicita în instanță luarea unor măsuri împotriva depășirii valorilor limită ale pulberilor în suspensie
Dispozitivul
1)
Articolul 7 alineatul (3) din Directiva 96/62 a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003, trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui risc de depășire a valorilor limită sau a pragurilor de alertă, particularii vizați în mod direct trebuie să poată obține din partea autorităților naționale competente elaborarea unui plan de acțiune, chiar dacă, în temeiul dreptului național, aceștia ar dispune de alte mijloace de acțiune pentru a obține din partea autorităților menționate luarea unor măsuri de combatere a poluării atmosferice.
2)
În cadrul unui plan de acțiune și pe termen scurt, statele membre au numai obligația — supusă controlului instanței naționale —, de a lua măsurile care pot să reducă la minim riscul de depășire a valorilor limită sau a pragurilor de alertă și care pot să asigure revenirea progresivă la un nivel situat sub aceste valori sau sub aceste praguri, ținând seama de împrejurările de fapt și de totalitatea intereselor existente.
(1) JO C 183, 4.8.2007.
Full & Egal Universal Law Academy