1.8.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 180/4
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 iunie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf -Germania) — Hans & Christophorus Oymanns GbR, Orthopädie Schuhtechnik/AOK Rheinland/Hamburg
(Cauza C-300/07) (1)
(Directiva 2004/18/CE - Contracte de achiziții publice de bunuri și de servicii - Case publice de asigurări de sănătate - Organisme de drept public - Autorități contractante - Cerere de ofertă - Confecționarea și furnizarea de încălțăminte ortopedică adaptată nevoilor individuale ale pacienților - Consiliere detaliată acordată pacienților)
2009/C 180/06
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Oberlandesgericht Düsseldorf
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Hans & Christophorus Oymanns GbR, Orthopädie Schuhtechnik
Pârâtă: AOK Rheinland/Hamburg
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberlandesgericht Düsseldorf — Interpretarea articolului 1 alineatul (2) literele (c) și (d), alineatele (4) și (5) și alineatul (9) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) — Cerere de ofertă din partea unei case de asigurări de sănătate care aparține sistemului legal de asigurări pentru livrarea de încălțăminte ortopedică către asigurați — Noțiunea „organism de drept public” — Prestații care cuprind livrarea de încălțăminte fabricată potrivit cerințelor individuale ale fiecărui asigurat, precum și o consultație detaliată cu privire la utilizarea bunului — Calificarea acestor prestații drept „contract de achiziții publice de bunuri” sau „contract de achiziții publice de servicii”?
Dispozitivul
1)
Articolul 1 alineatul (9) al doilea paragraf litera (c) prima ipoteză din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că există finanțare în cea mai mare parte de către stat atunci când activitățile caselor publice de asigurări de sănătate sunt finanțate în principal prin contribuții care trebuie plătite de persoanele afiliate și care sunt impuse, calculate și încasate conform unor norme de drept public precum cele în discuție în acțiunea principală. Astfel de case publice de asigurări de sănătate trebuie considerate organisme de drept public și, prin urmare, autorități contractante în scopul aplicării dispozițiilor acestei directive.
2)
În cazul în care un contract de achiziții publice mixt are ca obiect atât produse, cât și servicii, criteriul care trebuie aplicat pentru a stabili dacă respectivul contract trebuie considerat un contract de achiziții de bunuri sau un contract de achiziții de servicii este valoarea respectivă a produselor și a serviciilor cuprinse în acest contract. În cazul furnizării de mărfuri care sunt fabricate și adaptate în funcție de nevoile individuale ale fiecărui client și cu privire la utilizarea cărora fiecare client trebuie consiliat în mod individual, confecționarea mărfurilor menționate trebuie inclusă în partea „bunuri” a respectivului contract, în scopul calculării valorii fiecăreia dintre componentele acestuia.
3)
În ipoteza în care, în contractul vizat, prestarea de servicii s-ar dovedi preponderentă în raport cu furnizarea de produse, va trebui considerat „acord cadru” în sensul articolului 1 alineatul (5) din Directiva 2004/18 un acord precum cel în discuție în acțiunea principală încheiat între o casă publică de asigurări de sănătate și un operator economic, în care sunt definite remunerațiile pentru diferitele forme de asistență care trebuie acordată de acest operator, precum și durata de aplicare a acordului, iar operatorul menționat își asumă obligația de a presta serviciul în favoarea persoanelor asigurate care i-ar solicita acest lucru și, în ceea ce privește casa de asigurări menționată, aceasta este singura debitoare a remunerației respectivului operator.
(1) JO C 235, 6.10.2007.
Full & Egal Universal Law Academy