7.2.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 32/7
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 decembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Vestre Landsret — Danemarca) — Danfoss A/S, AstraZeneca A/S/Skatteministeriet
(Cauza C-371/07) (1)
(A șasea directivă TVA - Articolul 6 alineatul (2) - Prestări de servicii cu titlu gratuit efectuate de persoana impozabilă în alte scopuri decât cele de activitate - Drept de deducere a TVA-ului - Articolul 17 alineatul (6) al doilea paragraf - Posibilitatea statelor membre de a menține cazurile de nedeductibilitate prevăzute de legislația lor națională la intrarea în vigoare a celei de a șasea directive)
(2009/C 32/11)
Limba de procedură: daneza
Instanța de trimitere
Vestre Landsret
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Danfoss A/S, AstraZeneca A/S
Pârât: Skatteministeriet
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Vestre Landsret — Interpretarea articolului 6 alineatul (2) și a articolului 17 alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aplicată în privința meselor oferite gratuit la cantina unei societăți clienților și personalului acesteia — Posibilitatea statelor membre de a menține, la data intrării în vigoare a directivei, a legislației acestora în materie de nedeductibilitate a taxei pe valoarea adăugată.
Dispozitivul
1)
Articolul 17 alineatul (6) al doilea paragraf din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării de către un stat membru, ulterior intrării în vigoare a acestei directive, a unei nedeductibilități a taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor asupra cheltuielilor privind mesele oferite cu titlu gratuit de cantinele întreprinderilor partenerilor de afaceri și personalului cu ocazia unor reuniuni de lucru, deși, la momentul acestei intrări în vigoare, nedeductibilitatea menționată nu era efectiv aplicabilă cheltuielilor menționate, ca urmare a unei practici administrative potrivit căreia prestațiile furnizate de aceste cantine se impozitau la valoarea prețului lor de cost, calculat pe baza costurilor de producție, și anume a prețului materiilor prime, precum și a costurilor salariale aferente pregătirii și vânzării acestor alimente și băuturi, precum și administrării cantinelor, în schimbul dreptului de deducere integrală a TVA-ului achitat anterior.
2)
Articolul 6 alineatul (2) din A șasea directivă 77/388 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție, pe de o parte, nu vizează oferirea de mese cu titlu gratuit în cantinele întreprinderilor partenerilor de afaceri cu ocazia unor reuniuni care se desfășoară la sediile acestor întreprinderi, din moment ce rezultă din informații obiective — aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere — că aceste mese sunt oferite în scopuri strict profesionale. Pe de altă parte, dispoziția menționată se referă în principiu la oferirea de mese cu titlu gratuit de o întreprindere personalului acesteia la sediile sale, cu excepția cazului — aspect care trebuie de asemenea stabilit de instanța de trimitere — în care nevoile întreprinderii, precum aceea de a garanta continuitatea și buna desfășurare a reuniunilor de lucru, necesită ca oferirea de mese să fie asigurată de angajator.
(1) JO C 247, 20.10.2007.
Full & Egal Universal Law Academy