20.6.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 141/13
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 23 aprilie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgerichtshof — Austria) — Sandra Puffer/Unabhängiger Finanzsenat Außenstelle Linz
(Cauza C-460/07) (1)
(A șasea directivă TVA - Articolul 17 alineatele (2) și (6) - Drept de deducere a taxei aferente intrărilor - Costuri de construcție a unei clădiri afectate întreprinderii unei persoane impozabile - Articolul 6 alineatul (2) - Utilizarea unei părți a clădirii în folos propriu - Avantaj pecuniar în raport cu persoanele neimpozabile - Egalitate de tratament - Ajutor de stat în temeiul articolului 87 CE - Excluderea dreptului de deducere)
2009/C 141/20
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgerichtshof
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Sandra Puffer
Pârât: Unabhängiger Finanzsenat Außenstelle Linz
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgerichtshof — Interpretarea articolului 87 CE și a articolului 17 alineatul (6) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Deducerea cuantumului taxei pe valoarea adăugată achitată în amonte pentru construirea unei clădiri utilizate în principal cu titlu de domiciliu privat și destinat în rest închirierii impozabile — Reglementare națională care consideră utilizarea privată o prestație scutită și care exclude, în versiunea sa aplicabilă la data intrării în vigoare a directivei, dreptul la deducere a taxei achitate în amonte aferentă părților din clădire utilizate pentru folosința privată a persoanei impozabile — Validitatea Directivei 77/388/CEE și, în special, a articolului 17 din aceasta, în măsura în care determină un avantaj fiscal în cazul achiziționării unui imobil de locuit în beneficiul persoanelor impozabile care utilizează imobilul lor, chiar în mod nesemnificativ, în scopuri profesionale în raport cu alte persoane impozabile, precum și în raport cu resortisanții celorlalte state membre
Dispozitivul
1)
Articolul 17 alineatul (2) litera (a) și articolul 6 alineatul (2) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare nu aduc atingere principiului general de drept comunitar al egalității de tratament prin faptul că aceste dispoziții pot conferi persoanelor impozabile, prin mecanismul dreptului de deducere integrală și imediată a TVA-ului datorat în amonte pentru construcția unui imobil de folosință mixtă și impunerea eșalonată ulterioară a acestei taxe pe utilizarea privată a respectivului imobil, un avantaj de trezorerie în raport cu persoanele neimpozabile și cu persoanele impozabile care nu utilizează imobilul decât ca locuință personală.
2)
Articolul 87 alineatul (1) CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei măsuri naționale care transpune articolul 17 alineatul (2) litera (a) din A șasea directivă și care prevede că dreptul de deducere a TVA-ului datorat în amonte se limitează la persoanele impozabile ce realizează operațiuni taxabile, excluzându-le pe cele care nu efectuează decât operațiuni scutite, în ipoteza în care această măsură națională poate conferi un avantaj de trezorerie numai persoanelor impozabile care realizează operațiuni taxabile.
3)
Articolul 17 alineatul (6) din A șasea directivă trebuie interpretat în sensul că derogarea pe care o prevede nu se aplică unei dispoziții naționale care modifică o reglementare existentă la data intrării în vigoare a acestei directive, care se bazează pe o logică diferită de cea a reglementării anterioare și care instituie proceduri noi. În această privință, nu prezintă importanță dacă legiuitorul național a efectuat modificarea reglementării naționale anterioare pe baza unei interpretări corecte sau eronate a dreptului comunitar. Aspectul dacă o astfel de modificare a unei dispoziții naționale afectează de asemenea, în privința aplicabilității articolului 17 alineatul (6) al doilea paragraf din A șasea directivă, o altă dispoziție națională depinde de caracterul interdependent sau autonom al dispozițiilor naționale respective, ceea ce revine instanței naționale să stabilească.
(1) JO C 315, 22.12.2007.
Full & Egal Universal Law Academy