16.7.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 211/3
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 26 mai 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Centrale Raad van Beroep — Țările de Jos) — Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen/H. Akdas, H. Agartan, Z. Akbulut, M. Bas, K. Yüzügüllüer, E. Keskin, C. Topaloglu, A. Cubuk, S. Sariisik
(Cauza C-485/07) (1)
(Asocierea CEE-Turcia - Securitatea socială a lucrătorilor migranți - Renunțarea la clauzele de reședință - Domeniu de aplicare - Prestație care completează pensia de invaliditate plătită de statul membru gazdă în vederea asigurării minimului vital pentru beneficiari - Modificarea legislației naționale - Eliminarea prestației complementare respective în cazul în care beneficiarul are reședința în afara teritoriului statului membru vizat)
2011/C 211/04
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Centrale Raad van Beroep
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen
Pârâți: H. Akdas, H. Agartan, Z. Akbulut, M. Bas, K. Yüzügüllüer, E. Keskin, C. Topaloglu, A. Cubuk, S. Sariisik
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Centrale Raad van Beroep — Interpretarea articolului 9 din acordul de asociere, a articolului 59 din protocolul adițional la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 (JO L 293, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 1, p. 37) și a articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 3/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind aplicarea regimurilor de securitate socială ale statelor membre ale Comunităților Europene în raport cu lucrătorii turci și cu membrii familiilor acestora (JO 1983, C 110, p. 60) — Legislație națională care prevede acordarea unui supliment la alocație în temeiul asigurării pentru incapacitate de muncă pentru a atinge nivelul de minim social — Limitări în cazul reședinței în afara Țărilor de Jos — Retragere în două viteze în funcție de locul de reședință și de cetățenie
Dispozitivul
1.
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Decizia nr. 3/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 de aplicare a regimurilor de securitate socială ale statelor membre ale Comunităților Europene în privința lucrătorilor turci și a membrilor familiilor acestora trebuie interpretat în sensul că are efect direct, astfel încât resortisanții turci cărora li se aplică această dispoziție au dreptul de a o invoca direct în fața instanțelor din statele membre pentru a înlătura aplicarea normelor de drept intern care sunt contrare acesteia.
2.
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Decizia nr. 3/80 trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în cauză în acțiunea principală, acesta se opune unei reglementări a unui stat membru care, similar articolului 4 a din Legea privind suplimentele (Toeslangenwet) din 6 noiembrie 1986, elimină beneficiul unei prestații precum prestația complementară, acordată în temeiul legislației naționale în privința foștilor lucrători migranți turci, din moment ce aceștia au revenit în Turcia după ce și-au pierdut dreptul de ședere în statul membru din cauză că au fost afectați de invaliditate pe teritoriul acestuia.
3.
Articolul 9 din Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia, semnat la 12 septembrie 1963 la Ankara de Republica Turcia, pe de o parte, precum și de statele membre ale CEE și de Comunitate, pe de altă parte, și care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele acesteia din urmă prin Decizia 64/732/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1963, nu se aplică într-o situație precum cea în cauză în acțiunea principală.
(1) JO C 22, 26.1.2008.
Full & Egal Universal Law Academy