1.5.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 102/7
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 martie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Sofisyski gradski sad – Bulgaria) – Apis-Hristovich EOOD/Lakorda AD
(Cauza C-545/07) (1)
(Directiva 96/9/CE - Protecția juridică a bazelor de date - Drept sui generis - Obținerea, verificarea sau prezentarea conținutului unei baze de date - Extragere - Parte substanțială a conținutului bazei de date - Bază electronică de date juridice oficiale)
2009/C 102/10
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Sofisyski gradski sad
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Apis-Hristovich EOOD
Pârâtă: Lakorda AD
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Tribunalul din Sofia – Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO L 77, p. 20, Ediție specială 13/vol. 17, p. 102) – Noțiunile de extragere și utilizare – Bază de date juridice referitoare la legislația și jurisprudența într-un stat membru
Dispozitivul
1)
Delimitarea noțiunilor „transfer permanent” și „transfer temporar”, în sensul articolului 7 din Directiva 96/9 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date, se întemeiază pe criteriul duratei păstrării elementelor extrase dintr-o bază de date protejată pe un alt suport decât cel al acestei baze de date. Momentul existenței unei extrageri, în sensul articolului 7 menționat, dintr-o bază de date protejată, accesibilă prin mijloace electronice, corespunde momentului fixării elementelor vizate de actul de transfer pe un alt suport decât cel al acestei baze de date. Această noțiune de extragere este independentă de obiectivul urmărit de autorul actului în cauză, de modificările eventual aduse de acesta din urmă conținutului elementelor astfel transferate, precum și de eventualele diferențe privind organizarea structurală a bazelor de date respective.
Împrejurarea că în conținutul unei baze de date a unui producător figurează caracteristici materiale și tehnice prezente și în conținutul unei baze de date protejate a unui alt producător poate fi interpretată ca un indiciu al existenței unei extrageri, în sensul articolului 7 din Directiva 96/9, cu excepția cazului în care o astfel de coincidență s-ar putea explica prin alți factori decât un transfer efectuat între cele două baze de date. Faptul că elemente obținute de producătorul unei baze de date din surse neaccesibile publicului figurează de asemenea în baza de date a unui alt producător nu este în sine suficient pentru a dovedi existența unei astfel de extrageri dar poate constitui un indiciu în acest sens.
Natura programelor informatice utilizate pentru administrarea celor două baze de date electronice nu constituie un element de apreciere a existenței unei extrageri în sensul articolului 7 din Directiva 96/9.
2)
Articolul 7 din Directiva 96/9 trebuie interpretat în sensul că, în prezența unui ansamblu global de elemente care cuprind subgrupe separate, volumul elementelor pretins extrase și/sau reutilizate din una din aceste subgrupe trebuie, în vederea aprecierii existenței unei extrageri și/sau a unei reutilizări a unei părți substanțiale, evaluate cantitativ, a conținutului unei baze de date, în sensul articolului menționat, să fie comparat cu volumul conținutului total al acestei subgrupe dacă aceasta din urmă constituie, în sine, o bază de date care îndeplinește condițiile de acordare a protecției prin dreptul sui generis. În caz contrar și în măsura în care ansamblul respectiv constituie o astfel de bază de date protejată, comparația trebuie efectuată între volumul elementelor pretins extrase și/sau reutilizate din diferitele subgrupe ale acestui ansamblu și volumul conținutului total al acestuia din urmă.
Împrejurarea că elemente pretins extrase și/sau reutilizate dintr-o bază de date protejată prin dreptul sui generis au fost obținute de producătorul acesteia din surse neaccesibile publicului poate, în funcție de importanța mijloacelor umane, tehnice și/sau financiare utilizate de acest producător pentru colectarea elementelor în cauză din astfel de surse, să aibă un efect asupra calificării acestora ca parte substanțială, din punct de vedere calitativ, a conținutului bazei de date respective, în sensul articolului 7 din Directiva 96/9.
Caracterul oficial și accesibil publicului al unei părți a elementelor conținute într-o bază de date nu scutește instanța națională de sarcina de a verifica, în scopul aprecierii existenței unei extrageri și/sau a unei reutilizări a unei părți substanțiale a conținutului bazei de date menționate, dacă elementele pretins extrase și/sau reutilizate din această bază de date constituie, din punct de vedere cantitativ, o parte substanțială a conținutului total al acesteia din urmă sau, eventual, dacă acestea constituie, din punct de vedere calitativ, o astfel de parte substanțială întrucât reprezintă, din punctul de vedere al obținerii, al verificării sau al prezentării, o importantă investiție umană, tehnică sau financiară.
(1) JO C 51, 23.2.2008.
Full & Egal Universal Law Academy