13.9.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 236/5
Ordonanța Curții (Camera a treia) din 12 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Monomeles Protodikeio Kerkyras — Republica Elenă) — Vassilakis Spyridon, Theodoros Gkisdakis, Petros Grammenos, Nikolaos Grammenos, Theodosios Grammenos, Maria Karavassili, Eleftherios Kontomaris, Spyridon Komninos, Theofilos Mesimeris, Spyridon Monastiriotis, Spyridon Moumouris, Nektaria Mexa, Nikolaos Pappas, Christos Vlachos, Alexandros Grasselis, Stamatios Kourtelesis, Konstantinos Poulimenos, Savvas Sideropoulos, Alexandros Dellis, Michail Zervas, Ignatios Koskieris, Dimitiros Daikos, Christos Dranos/Dimos Kerkyras
(Cauza C-364/07) (1)
(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată - Contracte de muncă pe durată determinată succesive în sectorul public - Noțiunile „contracte succesive’ și „motive obiective’ care să justifice reînnoirea unor asemenea contracte - Măsuri de prevenire a abuzurilor - Sancțiuni - Soluționarea la nivel național a litigiilor și a plângerilor - Întinderea obligației de interpretare conforme)
(2008/C 236/08)
Limba de procedură: greaca
Instanța de trimitere
Monomeles Protodikeio Kerkyras
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: Vassilakis Spyridon, Theodoros Gkisdakis, Petros Grammenos, Nikolaos Grammenos, Theodosios Grammenos, Maria Karavassili, Eleftherios Kontomaris, Spyridon Komninos, Theofilos Mesimeris, Spyridon Monastiriotis, Spyridon Moumouris, Nektaria Mexa, Nikolaos Pappas, Christos Vlachos, Alexandros Grasselis, Stamatios Kourtelesis, Konstantinos Poulimenos, Savvas Sideropoulos, Alexandros Dellis, Michail Zervas, Ignatios Koskieris, Dimitiros Daikos, Christos Dranos
Pârât: Dimos Kerkyras
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Monomeles Protodikeio Kerkyras — Interpretarea clauzei 5 alineatele (1) și (2) din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială 05/vol. 5, p. 129) — Contracte de muncă încheiate cu administrația publică — Noțiunea de motive obiective care să justifice reînnoirea, fără limitări, a unor contracte pe durată determinată succesive — Noțiunea de contracte succesive
Dispozitivul
1)
În situația transpunerii tardive a unei directive în ordinea juridică a statului membru în cauză, precum și a lipsei de efect direct a dispozițiilor relevante ale acesteia, instanțele naționale sunt obligate ca, în măsura în care acest lucru este posibil, de la expirarea termenului pentru transpunere, să interpreteze dreptul național în lumina textului și a finalității directivei în cauză, în vederea atingerii rezultatelor urmărite prin aceasta, acordând prioritate acelei interpretări a normelor naționale care prezintă cel mai înalt grad de conformitate cu această finalitate, pentru a se ajunge astfel la o soluție compatibilă cu dispozițiile respectivei directive.
2)
Clauza 5 alineatul (1) litera (a) din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată încheiat la 18 martie 1999, care face parte integrantă din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP trebuie interpretată în sensul că se opune folosirii de contracte de muncă pe durată determinată succesive care ar fi justificată prin simpla împrejurare că este prevăzută printr-un act cu putere de lege sau printr-o normă administrativă cu caracter general a unui stat membru. Dimpotrivă, noțiunea de motive obiective, în sensul clauzei amintite, impune ca recurgerea la acest tip special de raporturi de muncă, astfel cum se prevede prin reglementarea națională, să fie justificată de existența unor elemente concrete legate în special de activitatea în cauză și de condițiile exercitării acesteia.
3)
Clauza 5 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că nu se opune, în principiu, unei reglementări naționale precum este cea care face obiectul celei de a treia întrebări preliminare, în temeiul căreia numai contractele sau raporturile de muncă pe durată determinată care sunt separate de un interval mai mic de trei luni pot fi considerate ca având un caracter „succesiv” în sensul clauzei menționate.
4)
În împrejurări precum cele din acțiunea principală, Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretat în sensul că, atât timp cât ordinea juridică internă a statului membru respectiv nu pare să cuprindă în sectorul în cauză alte măsuri concrete pentru a evita și, dacă este cazul, pentru a sancționa utilizarea abuzivă de contracte pe durată determinată succesive, acesta se opune aplicării unei norme de drept național care interzice în mod absolut, în sectorul public, transformarea într-un contract de muncă pe durată nedeterminată a unei succesiuni de contracte pe durată determinată care, întrucât au avut ca obiect să facă față unor „nevoi stabile și de durată” ale angajatorului, trebuie să fie considerate abuzive. Totuși, este de competența instanței de trimitere, potrivit obligației de interpretare conformă care îi revine, să verifice dacă ordinea sa juridică internă nu cuprinde astfel de alte măsuri concrete.
5)
Principiul efectului util al dreptului comunitar și Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată nu se opun, în principiu, unei dispoziții naționale potrivit căreia o autoritate administrativă independentă este competentă să recalifice eventual contracte pe durată determinată în contracte pe durată nedeterminată. Totuși, este de competența instanței de trimitere să asigure garantarea dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă cu respectarea principiilor efectivității și al echivalenței.
(1) JO C 247, 20.10.2007.
Full & Egal Universal Law Academy