CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
PAOLO MENGOZZI
prezentate la 10 septembrie 20081(1)
Cauza C‑376/07
Staatssecretaris van Financiën
împotriva
Kamino International Logistics BV
[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos)]
„Clasificare vamală – Monitoare cu cristale lichide”
I – Introducere
1. În prezenta cauză, Curtea este solicitată să se pronunțe cu privire la trei întrebări preliminare adresate de Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos) referitoare la unele dispoziții din nomenclatura combinată. Instanța națională trebuie să se pronunțe asupra modalităților de clasificare a unui ecran cu cristale lichide (denumit în continuare „LCD”) importat de societatea Kamino International Logistics BV (denumită în continuare „Kamino”). În acest context, această instanță solicită Curții să interpreteze unele dispoziții din nomenclatura menționată.
II – Contextul normativ
A – Dispozițiile din Nomenclatura combinată
2. Nomenclatura combinată aplicabilă faptelor care fac obiectul prezentului litigiu este cea din anul 2004, care este inclusă în Regulamentul (CE) nr. 1789/2003(2) (denumită în continuare „NC 2004”).
3. Titlul I al părții I din NC 2004, intitulat „Reguli generale”, prevede:
„[...]
„Clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată se efectuează în conformitate cu următoarele principii:
1. Enunțul titlurilor secțiunilor, ale capitolelor sau ale subcapitolelor se consideră ca având numai o valoare orientativă, clasificarea considerându‑se legal determinată în cazul în care este în conformitate cu textul pozițiilor și al notelor de secțiuni sau de capitole și, în cazul în care nu sunt contrare termenilor utilizați în respectivele poziții și note, în conformitate cu următoarele reguli.
[…]
3. Atunci când mărfurile par că trebuie clasificate la două sau mai multe poziții […] clasificarea se efectuează după cum urmează:
(a) Poziția cea mai specifică trebuie să aibă prioritate față de pozițiile cu un conținut mai general […].
(b) Produsele amestecate, articolele compuse din materiale diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite și mărfurile prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu pot fi clasificate prin aplicarea regulii 3 (a), se clasifică după materialul sau articolul care le conferă caracterul esențial, în cazul în care este posibilă efectuarea acestei determinări.
(c) În cazul în care nu pot fi aplicate regulile 3 (a) și 3 (b) pentru efectuarea clasificării, marfa se clasifică la poziția cu numărul cel mai mare dintre cele susceptibile a fi luate în considerare.
4. Mărfurile care nu pot fi clasificate prin aplicarea regulilor anterioare se clasifică la poziția corespunzătoare mărfurilor celor mai asemănătoare.” [traducere neoficială]
4. Secțiunea XVI din NC 2004 este intitulată „Mașini și aparate, echipamente electrice și părțile acestora, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de televiziune și părți și accesorii ale acestor aparate”. Aceasta cuprinde capitolul 84 „Reactoare nucleare, cazane, mașini, aparate și dispozitive mecanice și părți ale acestor mașini și aparate” și capitolul 85 „Mașini, aparate și echipamente electrice și părți ale acestora, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de televiziune de înregistrat sau de reprodus imagine și sunet și părți și accesorii ale acestor aparate”.
5. Capitolul 84 din NC 2004 este precedat de următoarele „Note”:
„[...]
5.
[...]
(B) Mașinile automate de prelucrare a datelor se pot prezenta sub formă de sisteme care conțin un număr variabil de unități distincte. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului (E) de mai jos, se consideră ca făcând parte din sistemul complet orice unitate care îndeplinește simultan următoarele condiții:
(a) să fie de tipul celor utilizate exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor;
(b) să fie conectabilă la unitatea centrală de prelucrare fie direct, fie prin intermediul uneia sau al mai multor unități și
(c) să fie aptă să recepționeze sau să furnizeze date sub o formă – coduri sau semnale – utilizabilă în sistem.
(C) Prezentate separat, unitățile mașinilor automate de prelucrare a datelor se clasifică la poziția 8471.
(D) Imprimantele, tastaturile, dispozitivele de intrare în coordonatele X‑Y și unitățile de memorie pe disc care îndeplinesc condițiile enunțate la paragraful (B) litera (b) și litera (c) de mai sus se clasifică în toate cazurile ca unități la poziția 8471.
(E) Mașinile care îndeplinesc o funcție proprie, alta decât prelucrarea datelor, și care încorporează o mașină automată de prelucrare a datelor sau care lucrează în legătură cu o astfel de mașină se clasifică la pozițiile corespunzătoare funcției lor respective sau, în absența acesteia, la o poziție reziduală.
[...]” [traducere neoficială]
6. Capitolul 84 din NC 2004 cuprinde în special pozițiile și subpozițiile următoare:
„8471 Mașini automate de prelucrare a datelor și unități ale acestora; cititoare magnetice sau optice, mașini pentru transpunerea datelor pe suport sub formă codificată și mașini de prelucrare a acestor date, nedenumite și necuprinse în altă parte.
[…]
8471 60 – Unități de intrare sau de ieșire, care pot avea în același corp unități de memorie:
[…]
8471 60 90 – – altele.” [traducere neoficială]
7. Dimpotrivă, pozițiile și subpozițiile următoare figurează la capitolul 85 din NC 2004:
„8528 Aparate receptoare de televiziune chiar încorporând un aparat de recepție de radiodifuziune sau un aparat de înregistrare sau de reproducere a sunetului sau a imaginilor; monitoare video și proiectoare video:
[…]
– Monitoare video:
8528 21 – – în culori
– – – cu tub catodic
[…]
8528 21 90 – – – altele.” [traducere neoficială]
B – Notele explicative ale Sistemului armonizat
8. Sistemul armonizat elaborat în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor (OMV) constituie punctul de plecare al redactării „Nomenclaturii combinate”(3). Sistemul armonizat este însoțit de note explicative. În special în cadrul notelor explicative privind poziția 8471 și aplicabile la momentul faptelor din acțiunea principală se precizează următoarele:
„Printre unitățile componente [ale unui sistem de prelucrare a datelor] sunt incluse unitățile de vizualizare (afișaj) ale mașinilor automate de prelucrare a datelor care prezintă sub formă grafică datele prelucrate. Aceste unități diferă de monitoarele video și de receptoarele de televiziune de la poziția 8528 din mai multe puncte de vedere, în principal următoarele:
1) Unitățile de vizualizare ale mașinilor automate de prelucrare a datelor sunt capabile să recepționeze un semnal emis numai de o unitate centrală de prelucrare a unei mașini automate de prelucrare a datelor și, în consecință, nu sunt în măsură să reproducă o imagine în culori pornind de la un semnal video complex ale cărui unde au o formă ce corespunde unor norme de emisie (NTSC, SECAM, PAL, D‑MAC sau altele). Ca atare, ele sunt echipate cu organe de conectare tipice sistemului de prelucrare a datelor (de exemplu, interfață RS 232C, conectoare DIN sau SUB D) și nu sunt echipate cu circuit audio. […]
2) Aceste unități de vizualizare se caracterizează printr‑o slabă emisie de câmp magnetic. Pasul liniilor ecranelor acestor unități începe de la 0,41 mm pentru o rezoluție mijlocie și scade treptat, pe măsură ce rezoluția crește.
3) În scopul prezentării imaginilor de mici dimensiuni, dar de o definiție ridicată, dimensiunea punctelor (pixeli) pe ecran este mai mică, iar convergența mai puternică în cazul unităților de vizualizare de la această poziție decât în cazul monitoarele video și al receptoarelor de televiziune de la poziția 8528 […].”(4) [traducere neoficială]
C – Notele explicative ale NC 2004
9. Notele explicative ale NC 2004 aplicabile la momentul faptelor, care au fost elaborate de Comisia Comunităților Europene(5), prevăd următoarele privind subpoziția 8471 60 90 din NC 2004:
„La această subpoziție se clasifică, printre altele, aparatele de vizualizare care pot fi utilizate numai ca unități de ieșire pentru mașinile automate de prelucrare a datelor.
Aceste aparate nu pot reda o imagine plecând de la un semnal codat denumit semnal video compozit.” [traducere neoficială]
D – Regulamentul (CE) nr. 754/2004
10. Regulamentul (CE) nr. 754/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată(6) a clasificat la subpoziția 8258 21 90 două produse descrise după cum urmează:
„1. Ecran cu plasmă, color, cu o diagonală a ecranului de 106 cm [dimensiuni globale: 104 (l) × 64,8 (h) × 9,5 (p) cm] și cu o configurație de 852 × 480 pixeli.
Aparatul este prevăzut cu următoarele interfețe:
– un conector RVB;
– un conector DVI (interfață video digitală);
– un conector de control.
Conectorul RVB permite aparatului afișarea datelor care provin direct de la o mașină automată de prelucrare a informațiilor.
Conectorul DVI permite aparatului să afișeze semnale care provin de la o mașină de prelucrare automată a datelor sau de la o altă sursă precum un aparat de citire a DVD‑urilor sau un aparat de jocuri video, via o cutie tuner.
2. Ecran cu plasmă, color, cu o diagonală a ecranului de 106 cm [dimensiuni globale: 103 (l) × 63,6 (h) × 9,5 (p) cm], cu o configurație de 1024 × 1024 pixeli și prevăzut cu boxe detașabile.
Aparatul este prevăzut cu următoarele interfețe:
– un conector DVI (interfață video digitală);
– un conector de control.
Conectorul DVI permite aparatului să afișeze semnale care provin de la o mașină de prelucrare automată a datelor sau de la o altă sursă precum un aparat de citire a DVD‑urilor sau un aparat de jocuri video, via o cutie tuner.”
11. Motivația specificată pentru clasificarea citată anterior care este identică pentru cele două produse în discuție are următorul cuprins:
„Clasificarea se stabilește conform dispozițiilor din regulile generale 1 și 6 de interpretare a Nomenclaturii combinate, precum și conform formulării codurilor NC 8528, 8528 21 și 8528 21 90.
Clasificarea la subpoziția 8471 60 este exclusă, deoarece nu este vorba de un tip de monitor care să fie folosit exclusiv sau în principal într‑o mașină de prelucrare automată a datelor (a se vedea nota 5 din capitolul 84).
De asemenea, produsul nu poate fi clasificat la poziția 8531, deoarece funcția produsului nu este de a furniza un semnal vizual (a se vedea notele explicative din Sistemul armonizat de la poziția 8531 punctul D).”
III – Acțiunea principală și întrebările preliminare
12. Kamino a importat în luna august 2004 un lot de ecrane color din modelul BenQ FP231W prezentând caracteristicile următoare: diagonala ecranului de 23 de țoli (58,42 cm), rezoluția maximă de 1920 × 1200 pixeli, format de 16:10, luminozitate 250 cd/m2, contrastul de 500:1, 16,7 milioane de culori, dimensiune a pixelilor de 0,258 mm. Ecranele sunt dotate cu prize D‑Sub (VGA), DVI‑D, USB, S‑video și video‑compozit, precum și cu o ieșire audio(7).
13. Autoritățile vamale olandeze au considerat că ecranul în discuție trebuie clasificat la subpoziția 8528 21 90 din NC 2004. Kamino apreciază, dimpotrivă, în ceea ce o privește că produsul în cauză trebuie clasificat la poziția 8471 din NC 2004.
14. Hoge Raad der Nederlanden, sesizat cu litigiul în ultimă instanță, a considerat că, în acest scop, era necesar să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Nota 5 din capitolul 84 din NC [2004] trebuie interpretată în sensul că un monitor în culori apt să reproducă semnale provenind atât de la o mașină automată de prelucrare a datelor în sensul poziției 8471 din NC [2004], cât și de la alte surse nu poate fi clasificat la poziția 8471 din NC [2004]?
2) În ipoteza în care nu se exclude clasificarea la poziția 8471 din NC [2004] a monitorului [în culori] menționat la prima întrebare, care sunt circumstanțele pe baza cărora trebuie să se stabilească dacă acesta este de tipul celor utilizate exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor?
3) Domeniul de aplicare al Regulamentului [nr. 754/2004] cuprinde monitorul în litigiu și, în cazul unui răspuns afirmativ, acest regulament este valabil, având în vedere răspunsurile la primele două întrebări?”
IV – Cu privire la prima întrebare preliminară
15. Adresând prima sa întrebare preliminară, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă la nota 5 din capitolul 84 din NC 2004 trebuie să ducă la excluderea clasificării la poziția 8471, în cadrul acestui capitol 84, a unui ecran care poate să reproducă, pe lângă semnalele provenind de la un computer, semnalele provenind din alte surse. Deși instanța de trimitere nu precizează aceasta în mod explicit în textul întrebării, este clar, în special din temeiul motivării deciziei de trimitere, că referința trebuie înțeleasă mai exact în sensul că vizează nota 5 (B).
A – Argumentele părților
16. Kamino susține că, în general, nu există și nu au existat niciodată ecrane în măsură să funcționeze numai dacă sunt conectate la un computer, întrucât, utilizând cablurile adecvate, orice ecran permite vizionarea de imagini provenite din surse diferite(8).
17. Prin urmare, teza Comisiei și a autorităților vamale olandeze, potrivit căreia, dacă un ecran poate fi conectat la un alt aparat decât un computer, atunci ecranul respectiv nu poate fi clasificat la poziția 8471 din NC 2004, ar avea drept consecință excluderea oricărui ecran dintr‑o clasificare la această poziție vamală, ajungându‑se astfel la un rezultat absurd.
18. În plus, clasificarea ecranelor în discuție la poziția 8471 menționată nu ar fi exclusă nici pe baza notei 5 (E) din capitolul 84 din NC 2004, din moment ce ecranele în discuție nu îndeplinesc alte funcții specifice decât prelucrarea datelor(9).
19. În ceea ce privește nota 5 (B) din capitolul 84 menționat, aceasta nu ar impune ca, pentru a fi clasificate drept aparate de prelucrare a datelor, perifericele unui computer să fie destinate exclusiv utilizării într‑un context informatic. Într‑adevăr, dat fiind că regula în discuție impune ca perifericele să fie „de tipul celor utilizate exclusiv sau în special într‑un sistem automat de prelucrare a datelor”, posibilitatea de a le utiliza altfel decât în cadrul unui sistem de prelucrare a datelor nu ar fi, în principiu, incompatibilă cu clasificarea la capitolul 84 din NC 2004(10).
20. În plus, Comisia ar fi admis în mod explicit, cu altă ocazie, că este posibil să se clasifice la poziția 8471 din NC 2004 unele ecrane care, teoretic, sunt în măsură să reproducă semnale audio și video ce nu provin de la un computer. Aceasta s‑ar fi întâmplat, în special, în contextul clasificării conform Regulamentului (CE) nr. 2171/2005(11).
21. Nota 5 din capitolul 84 din NC 2004 nu ar exclude, așadar, o clasificare la poziția 8471 a unui monitor color care poate afișa atât semnale provenind de la un computer, cât și semnale provenind din alte surse.
22. Guvernul olandez susține că, în general, un monitor care poate să reproducă atât imagini provenind de la un computer, cât și imagini provenind din alte surse cum sunt un cititor DVD sau o consolă pentru jocuri nu poate fi clasificat la poziția 8471 din NC 2004, ci trebuie, dimpotrivă, să aparțină poziției 8528 din NC 2004(12).
23. În plus, un monitor precum cel în discuție, care dispune de conexiuni D‑sub, DVI‑D, USB, S‑video și video‑compozit, precum și de o ieșire audio, nu ar putea să fie clasificat la poziția 8471 din NC 2004, în măsura în care nu s‑ar putea considera că poate fi utilizat exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor(13).
24. La rândul său Comisia analizează mai întâi caracteristicile monitoarelor în discuție, excluzând faptul că acestea pot fi considerate ca fiind utilizate „exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor”, din moment ce, ținând cont de caracteristicile lor tehnice, monitoarele s‑ar preta cu ușurință la alte utilizări(14).
25. Clasificarea monitoarelor în discuție la capitolul 84 din NC 2004 ar fi de altfel exclusă și în sensul notei 5 (E) din acest capitol, întrucât monitoarele ar asigura și o „funcție proprie, alta decât prelucrarea datelor”(15).
26. La modul general, Comisia consideră că posibilitatea de a reproduce semnale provenind și din alte surse decât un computer exclude posibilitatea de a clasifica un monitor la poziția 8471 din NC 2004(16).
B – Apreciere
1. Observații preliminare
27. Când au examinat prima întrebare preliminară, atât guvernul olandez, cât și Comisia au descris pe larg caracteristicile specifice ale monitoarelor în discuție pentru a susține că acestea nu posedau caracteristicile necesare pentru a putea fi clasificate la poziția 8471 din NC 2004.
28. Cu toate acestea, se constată că, în prima sa întrebare, instanța de trimitere nu solicită Curții să specifice poziția tarifară în care ar trebui clasificate produsele în discuție. Această întrebare se referă, dimpotrivă, mai general, la modul în care trebuie interpretată nota 5 din capitolul 84 din NC 2004.
29. În analiza acestei întrebări ne vom abține, așadar, să examinăm argumentele prezentate de către părți privind particularitățile produselor în discuție, limitându‑ne la interpretarea notei 5 menționate. În orice ipoteză, argumentele părților privind caracteristicile proprii ale produselor care urmează a fi clasificate vor putea fi luate în considerare în contextul discuției privind a doua întrebare preliminară, chiar dacă inclusiv prin această întrebare, după cum vom vedea, instanța națională nu solicită Curții să se pronunțe asupra modalităților concrete de clasificare a produselor, ci din nou, numai să furnizeze unele indicații generale.
2. Cu privire la fondul întrebării
30. Poziția susținută de guvernul olandez și de Comisie în prezenta cauză, în mod evident pentru a pune capăt litigiului imediat după răspunsul la prima întrebare, constă în a afirma că simpla posibilitate ca un monitor să difuzeze imagini provenind din alte surse decât un computer implică faptul că este necesar ca o clasificare la capitolul 84 din NC 2004 să fie exclusă(17).
31. Cu toate acestea, considerăm că teză amintită nu trebuie acceptată.
32. Într‑adevăr, redactarea notei 5 (B) din capitolul 84 din NC 2004 este clară, și anume, pentru a putea considera că un periferic (așadar și un monitor) este parte integrantă dintr‑un sistem de prelucrare a datelor și trebuie, prin urmare, clasificat în cadrul capitolului 84 menționat, nu este obligatoriu ca acest periferic să se preteze, teoretic, să fie utilizat numai ca parte a unui astfel de sistem. De fapt, este necesar ca acest periferic să fie „de tipul utilizat exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor” (sublinierea noastră).
33. Interpretarea propusă de guvernul olandez și de Comisie ar echivala cu eliminarea din textul acestei dispoziții a formulei incidente „sau în principal”, iar aceasta este, așadar, inacceptabil. Chiar o unitate destinată să fie utilizată „în principal”, deși nu în mod exclusiv, fiind conectată la un computer poate, așadar, să fie clasificată drept produs de prelucrare a datelor.
34. Ideea aflată la baza tezei susținute de guvernul olandez și de Comisie este legată, după toate probabilitățile, de dificultățile practice de a determina domeniul specific al adverbului „în principal” mai ales în lumina jurisprudenței Curții care se concentrează în mod clar, în scopul clasificării vamale, pe caracteristicile concrete și apreciabile în mod obiectiv ale produselor(18).
35. Cu toate acestea, eventualele probleme privind aplicarea practică a dispoziției citate anterior nu pot conduce la ignorarea unui element esențial. Soluția acestor probleme se prezintă în realitate într‑o etapă ulterioară și va putea fi examinată în funcție de limitele în care este chemată Curtea să se pronunțe în acest caz, în contextul analizei celei de a doua întrebări preliminare.
3. Cu privire la eventuala relevanță a notei 5 (E) din capitolul 84 din NC 2004
36. Comisia susține că, în măsura în care clasificarea monitoarelor în discuție în cadrul capitolului 84 din NC 2004 ar fi de asemenea exclusă din acest capitol pe baza notei 5 (E) menționate, considerăm că acest argument merită să fie amintit numai pe scurt.
37. Înainte de toate am dori să subliniem, cu privire la aceasta, că instanța de trimitere nu solicită Curții să aprecieze aplicabilitatea în speță a dispoziției în discuție.
38. În orice caz considerăm că nota 5 (E) menționată poate să excludă clasificarea unui aparat din capitolul 84 din NC 2004 numai atunci când „funcția proprie, alta decât prelucrarea datelor” este singura funcție pe care o îndeplinește aparatul în discuție. În caz contrar, unele produse ar risca să fie clasificate pe baza unei funcții cu totul secundare, dacă nu lipsite de relevanță(19).
39. Nu considerăm, așadar, că în acțiunea principală se poate aplica nota 5 (E) din capitolul 84 din NC 2004. Pe de o parte, într‑adevăr, Curtea a afirmat deja că funcția unui monitor constând în reproducerea de imagini provenite de la un computer nu poate constitui o „funcție proprie” în sensul menționat anterior(20). Pe de altă parte, chiar dacă între părți există un dezacord cu privire la utilizările la care pot fi destinate monitoarele în discuție, niciuna dintre ele nu susține că utilizările care nu au legătură cu prelucrarea datelor (sau, cu alte cuvinte, utilizările „neinformatice”) ar fi singurele posibile.
4. Cu privire la notele explicative ale Sistemului armonizat și ale NC 2004
40. Rămâne să se verifice dacă, în speță, o clasificare a monitoarelor în discuție, în cadrul capitolului 84 din NC 2004 trebuie să fie exclusă pe baza notelor explicative ale Sistemului armonizat și ale NC 2004.
a) Cu privire la nota explicativă de la poziția 8471 din Sistemul armonizat
41. Înainte de toate trebuie să se amintească faptul că, potrivit unei jurisprudențe constante, deși sunt importante, notele explicative nu au, în orice caz, o forță juridică obligatorie și nu pot să contravină conținutului Sistemului armonizat și al NC 2004(21).
42. În ceea ce privește nota explicativă de la poziția 8471 din Sistemul armonizat, arătăm că, fiind de altfel anterioară faptelor din acțiunea principală cu mai mult de doi ani (o perioadă suficientă în contextul tehnologiilor informatice pentru a modifica de asemenea în mod semnificativ gama produselor comercializate), ar putea fi interpretată și în sensul că nu ar indica toate monitoarele care fac parte din poziția 8471 menționată, ci doar o parte din acestea. Chiar începutul acestei note, conform căreia „printre unitățile constitutive” ale unui sistem de prelucrare a datelor trebuie să se „semnaleze unitățile de afișaj ale mașinilor automate de prelucrare a datelor”, ar pleda în acest sens. În acest caz ar putea exista unități de afișaj care, deși nu pot fi definite ca „unități de afișaj ale mașinilor automate de prelucrare a datelor” ar putea, cu toate acestea, să fie clasificate la poziția 8471 din Sistemul armonizat.
43. Admițând, cu toate acestea, că nota explicativă în discuție urmărește să furnizeze o listă exhaustivă a monitoarelor care trebuie clasificate la poziția 8471 din Sistemul armonizat, trebuie să se sublinieze următoarele. Interpretată astfel, nota explicativă pornește de la ideea, pe care am calificat‑o deja drept eronată, că la poziția 8471 menționată pot fi clasificate numai monitoarele care pot fi conectate exclusiv la un computer. Cu alte cuvinte, nota explicativă nici nu are în vedere posibilitatea, care, dimpotrivă, este prevăzută în mod clar în textul Sistemului armonizat, a existenței unui monitor care poate fi clasificat la poziția 8471 menționată și care poate fi astfel utilizat, chiar dacă nu în principal, în alte contexte decât cele „informatice”(22). Dacă este interpretată în acest fel, nota menționată nu ar putea fi, așadar, aplicată, în măsura în care este incompatibilă cu însuși conținutul Sistemului armonizat.
44. De altfel subliniem că, în ceea ce privește celelalte caracteristici tehnice pe care nota explicativă în discuție le menționează pentru monitoarele de la poziția 8471 din Sistemul armonizat, produsul în discuție în acțiunea principală este cu totul în conformitate cu acestea.
b) Cu privire la nota explicativă privind subpoziția 8471 60 90 din NC 2004
45. Nici nota explicativă aplicabilă subpoziției 8471 60 90 din NC 2004 nu permite să fie exclusă clasificarea monitoarelor în discuție la aceeași poziție.
46. Într‑adevăr, această notă explicativă are un caracter ilustrativ/inclusiv și nu exhaustiv. Cu alte cuvinte, aceasta identifică un grup special de produse clasificate la poziția în discuție, dar nu exclude ca alte produse, diferite de cele care sunt astfel identificate, să poată fi de asemenea clasificate la aceeași subpoziție. Aceasta rezultă în mod evident chiar din formularea notei(23).
5. Cu privire la Acordul OMC privind comerțul cu produse ale tehnologiilor de prelucrare a datelor
47. Observațiile pe care le‑am prezentat până acum își găsesc o confirmare suplimentară în lumina Acordului OMC privind comerțul cu produse ale tehnologiilor de prelucrare a datelor.
48. Nu trebuie să se uite că, în ultimă analiză, principala dificultate în clasificarea produselor în discuție constă în faptul că, în funcție de poziția din NC 2004 în care sunt clasificate, produsele pot fi sau nu pot fi suspuse la plata unei taxe vamale de import.
49. În special tehnologia informatică este în general exclusă de la aplicarea taxelor vamale în temeiul unui acord încheiat în acest sens în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului și care rezultă din Declarația ministerială din 13 decembrie 1996 privind comerțul cu produse ale tehnologiei informației. Acest acord a fost pus în aplicare de Consiliu prin Decizia 97/359/CE din 24 martie 1997 privind eliminarea taxelor vamale pentru produse ale tehnologiei informației(24).
50. În general, Comisia și unele state membre dovedesc o tendință de a interpreta acordul în discuție în mod restrictiv, limitând la maximum gama de produse pentru care acest acord garantează scutirea de taxe vamale.
51. Cu toate acestea, deși aplicabilitatea directă în dreptul comunitar a acordurilor OMC este foarte problematică(25) considerăm că, în temeiul obligației de a interpreta dreptul comunitar într‑un mod compatibil cu acordul(26), faptul că acesta favorizează în mod clar libera circulație a produselor aparținând tehnologiei informației fără impunerea de taxe trebuie să fie luat în considerare cum se cuvine pentru interpretarea NC 2004(27).
6. Suspendarea unilaterală voluntară a taxelor pe unele tipuri de monitoare
52. Dificultatea de a clasifica în mod univoc monitoarele LCD a fost recunoscută chiar de legiuitorul comunitar. Într‑adevăr, începând din anul 2005, toate monitoarele în culori LCD cu o diagonală a ecranului sub 48,5 cm (aproximativ 19 țoli) și format 4:3 sau 5:4 sunt scutite de taxe vamale(28). Având un caracter unilateral, această alegere a fost adoptată ca urmare a unor dificultăți practice de a stabili destinația principală a produselor în discuție, precum și pe baza constatării că „datele comerciale disponibile în prezent arată că monitoarele video cu afișaj [LCD] a căror diagonală a ecranului nu depășește 48,5 cm și cu format 4:3 sau 5:4 sunt utilizate în principal ca unități de ieșire a mașinilor automate de prelucrare a datelor”(29). [traducere neoficială]
53. Această suspendare voluntară nu intrase încă în vigoare la momentul faptelor din acțiunea principală și, în orice caz, caracteristicile tehnice ale monitoarelor în discuție în speță nu corespund cu cele ale produselor care beneficiază de această suspendare (astfel, acestea au dimensiuni puțin mai mari și un format diferit).
54. Cu toate acestea, subliniem că Regulamentul nr. 493/2005 arată clar că este imposibil să se clasifice monitoarele în mod simplist și de asemenea, în special, că este necesar să se accepte că unele ecrane care pot în mod potențial să reproducă semnale provenind din alte surse decât de la un calculator pot fi, cu toate acestea, utilizate în mod concret în principal într‑un context „informatic”.
7. Concluzie cu privire la prima întrebare
55. În concluzie, apreciem că prima întrebare preliminară trebuie soluționată declarând că nota 5 din capitolul 84 din NC 2004 trebuie interpretată în sensul că un monitor în culori care poate să reproducă atât semnale provenind de la o mașină automată de prelucrare a datelor, cât și semnale provenind din alte surse nu este exclusă pentru acest unic motiv din clasificarea la poziția 8471 din NC 2004.
V – Cu privire la a doua întrebare preliminară
56. Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită să se stabilească, în ipoteza în care nu se exclude clasificarea monitorului în discuție la poziția 8471 din NC 2004, care sunt elementele pe baza cărora se poate determina dacă acest monitor îndeplinește condițiile menționate la nota 5 (B) din capitolul 84 din NC 2004, pentru a‑l clasifica printre produsele de prelucrare a datelor.
A – Argumentele părților
57. Kamino susține că, pentru a stabili dacă un monitor este de tipul celor utilizate exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor, este necesar să se țină cont de utilizarea pentru care este destinat produsul, în mod exclusiv sau în principal.
58. În acest caz, diferiți factori obiectivi ar permite să se considere că monitoarele în discuție trebuie să fie clasificate în cadrul capitolului 84 din NC 2004. Ar fi vorba, în special, despre dimensiunea pixelilor („dot pitch”), de rezoluție, de formatul 16:10, de prezența conectorilor VGA și DVI, de absența telecomenzii, de un conector SCART, de un TV tuner, precum și de un buton pentru schimbarea canalului(30).
59. La rândul lor, atât guvernul olandez, cât și Comisia consideră, dimpotrivă, că, ținând cont de soluția pe care o propun pentru prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.
60. În pofida acestei poziții de principiu, părțile au prezentat pe de altă parte unele considerații în cadrul analizei primei întrebări, care în mod logic sunt legate mai degrabă de a doua întrebare.
61. În special, guvernul olandez susține că, în opinia sa, un monitor prezentând caracteristicile specifice ale acelora care ne preocupă nu poate fi considerat ca fiind de tipul celor utilizate exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor și aceasta, în special, ținând cont de conexiunile pe care le are acest aparat (D‑sub, DVI‑D, USB, S‑video, video‑compozit, ieșire audio)(31).
62. Potrivit guvernului olandez care s‑a pronunțat în acest sens răspunzând întrebărilor adresate de Curte, pentru ca un monitor să fie clasificat la poziția 8471 din NC 2004, posibilele utilizări „neinformatice” trebuie să fie „pur teoretice”.
63. În ceea ce o privește, Comisia a subliniat că trebuie să se considere că enunțul „de tipul utilizat exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor” inclus la nota 5 (B) din capitolul 84 din NC 2004 nu se referă la tipul de utilizare a aparatului, ci la funcțiile pe care le asigură acesta(32). În plus, caracteristicile tehnice ale monitorului în discuție și în special dimensiunile sale, rezoluția și luminozitatea sa s‑ar preta perfect unei utilizări în alte contexte decât cel informatic, astfel încât condiția menționată la nota 5 (B) litera (a) să nu fie îndeplinită(33).
B – Apreciere
64. Prin intermediul acestei întrebări, care este probabil cea mai delicată dintre cele trei care au fost adresate, instanța de trimitere solicită Curții să îi furnizeze unele indicații generale privind modul de interpretare a Nomenclaturii combinate. În special, Curtea este chemată să precizeze care este sensul exact al dispoziției menționate la nota 5 (B) litera (a) din capitolul 84 din NC 2004 și, în special, care sunt elementele de care trebuie să se țină seama pentru a stabili dacă un produs îndeplinește sau nu îndeplinește condițiile prevăzute în această dispoziție.
65. Din moment ce Curtea nu a fost solicitată să indice poziția exactă din Nomenclatura combinată la care trebuie clasificate monitoarele în discuție, această decizie specifică rămâne de competența instanței de trimitere care va trebui să se pronunțe urmând indicațiile Curții.
66. Problema principală pe care o ridică această întrebare constă în a defini un adverb, și anume „în principal”(34). Într‑adevăr, în timp ce adverbul precedent „exclusiv” nu ridică îndoieli speciale privind interpretarea, sensul termenului „în principal” este mult mai puțin univoc.
67. Dat fiind că este întru totul evident că nu este posibil să se interpreteze acest adverb în termeni matematici și/sau procentuali (indicând, de exemplu, un procent de utilizare prin conectare cu un computer, echivalent cu 80 % din utilizarea totală), propunem Curții să interpreteze noțiunea „utilizare principală” ca fiind echivalentă cu noțiunea „utilizare normală”.
68. Considerăm, într‑adevăr, că noțiunea „utilizare normală” poate fi aplicată unor cazuri concrete cu un risc mai mic de ambiguitate.
69. Mai mult, apreciem că expresia „în principal” care este inclusă în această dispoziție nu se referă la o repartizare a perioadelor de utilizare a produsului, ci mai degrabă la cea mai frecventă utilizare a sa. Cu alte cuvinte, ceea ce trebuie să stabilească interpretul nu este procentajul fiecăreia dintre diferitele utilizări ale produsului atunci când este utilizat în diferite contexte, ci, mai simplu, utilizarea „tipică” sau „normală” a produsului.
70. Va fi, așadar, necesar ca, în mod concret, interpretul să verifice, pentru fiecare produs examinat, utilizarea normală pentru care trebuie să se considere că este destinat.
71. Pe de altă parte, chiar urmând interpretarea pe care am propus‑o și dorind, așadar, să analizăm utilizarea normală a produsului în discuție, trebuie, cu toate acestea, să se stabilească care sunt în mod concret elementele utilizabile în scopul acestei analize.
72. În opinia noastră nu există îndoială cu privire la faptul că elementul esențial care trebuie luat în considerare în acest scop constă în caracteristicile tehnice ale produsului. În cazul monitoarelor în discuție va fi vorba în mod evident despre caracteristici precum rezoluția, formatul (raportul dintre lungimea și lățimea ecranului), conexiunile disponibile(35), posibilitatea de reglare a înălțimii și înclinării, prezența caracteristicilor ergonomice specifice destinate să faciliteze o utilizare apropiată de „birou” etc., care vor trebui analizate de instanța de trimitere pentru a stabili dacă utilizarea normală a produsului este sau nu este o utilizare în cadrul unui sistem automat de prelucrare a datelor.
73. Posibilitatea de a recurge, pentru stabilirea utilizării normale a unui produs, la destinația sa din punct de vedere comercial sau, cu alte cuvinte, la „ținta” sa este mai problematică. În opinia noastră, această posibilitate trebuie exclusă.
74. Într‑adevăr este evident că, recunoscând importanța unor elemente precum obiectivul declarat al produsului care este menționat pe ambalajul său ori în informațiile publicitare, crește riscul de abuz. Cazurile de produse care, de exemplu, pentru a împiedica interdicțiile de vânzare sau pentru a exclude responsabilitatea producătorului, sunt prezentate în secret ca fiind destinate altor utilizări decât destinația lor efectivă sunt într‑adevăr rare în diferite domenii, și aceasta deși, în mod concret, publicul interesat cunoaște perfect destinația reală a acestor produse.
75. În plus, considerăm că poziția pe care tocmai am prezentat‑o este în conformitate cu jurisprudența Curții care, admițând în principiu posibilitatea de a analiza destinația unui produs în scopul clasificării sale tarifare, a subliniat totuși că această destinație trebuie să rezulte din elemente obiective specifice(36).
76. Argumentul ce a fost amintit în special de către Comisie în cadrul ședinței, potrivit căruia utilizarea pentru care este destinat produsul nu are importanță pentru clasificarea sa, este, în opinia noastră, nefondat. Într‑adevăr se observă că, pe de o parte, chiar nota 5 (B) din capitolul 84 din NC 2004 se referă la „utilizarea” produsului (atunci când vizează produse „de tipul celor utilizate exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor”; sublinierea noastră). Pe de altă parte, arătăm că subiectul despre care discutăm în acest caz este utilizarea unui produs pentru caracteristicile sale obiective. Este vorba, așadar, despre un element de asemenea obiectiv, iar nu despre o variabilă subiectivă sau legată de modul de comercializare a produsului însuși.
77. Ca urmare, propunem Curții să răspundă la cea de a doua întrebare preliminară că, pentru a putea afirma că un produs este „de tipul celor utilizate exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor” în sensul notei 5 (B) litera (a) din capitolul 84 din NC 2004, este necesar să se verifice dacă utilizarea normală a produsului are loc în cadrul unui sistem automat de prelucrare a datelor. În acest scop, trebuie să se țină cont, în contextul unei aprecieri de la caz la caz, de toate caracteristicile obiective ale produsului în discuție.
VI – Cu privire la a treia întrebare preliminară
78. Adresând cea de a treia și ultima sa întrebare preliminară, instanța de trimitere întreabă dacă monitoarele în discuție sunt cuprinse în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 754/2004. În cazul unui răspuns afirmativ, instanța de trimitere solicită să se stabilească de asemenea dacă acest regulament este valabil.
A – Argumentele părților
79. Inversând ordinea problemelor ridicate de instanța de trimitere, Kamino susține mai întâi că Regulamentul nr. 754/2004 este ilegal întrucât, indicând intenția clară a Comisiei de a împiedica în toate cazurile clasificarea la poziția 8471 din NC 2004 a oricărui monitor care este în măsură să reproducă semnalele video ce provin din alte surse decât un computer, ar fi incompatibil chiar cu NC și, în general, cu Sistemul armonizat și cu obligațiile asumate de Comunitate, ca parte a sistemului menționat(37).
80. În orice ipoteză, chiar dacă ar fi valabil, acest regulament nu ar fi aplicabil în speță din moment ce se referă la produse cu totul diferite de cele examinate în acest caz(38).
81. Guvernul olandez consideră, dimpotrivă, că regulamentul în discuție este valabil și că se poate aplica și monitoarelor în litigiu, direct sau, la limită, prin analogie(39).
82. Dimpotrivă, potrivit Comisiei, nu este necesar să se examineze a treia întrebare în lumina răspunsului oferit la prima întrebare.
B – Apreciere
83. Considerăm că Regulamentul nr. 754/2004 nu se poate aplica monitoarelor în discuție din următoarele motive.
84. În primul rând, o aplicare directă a regulamentului trebuie exclusă, ținând cont de diferențele tehnice notabile dintre monitoarele în discuție și ecranele care sunt clasificate prin acest regulament.
85. Regulamentul nr. 754/2004 a luat într‑adevăr în considerare, în scopul clasificării lor vamale, două ecrane cu plasmă cu o diagonală de 106 cm (echivalentul a aproximativ 42 de țoli) și cu rezoluțiile de 852 × 480 și, respectiv, de 1024 × 1024 pixeli.
86. Numai aceste două elemente arată în mod clar că ne aflăm în prezența unor produse cu totul diferite de cele care fac obiectul prezentei proceduri. Într‑adevăr trebuie să se amintească faptul că monitoarele în discuție în prezenta cauză au o dimensiune mult mai mică (23 de țoli, adică 58,42 cm) la o rezoluție mult superioară (1920 × 1200 pixeli). În rest, acest element este conform cu tehnologia diferită a produselor comparate. Într‑adevăr, în timp ce un ecran LCD poate avea utilizări diferite în funcție de caracteristicile sale tehnice, ecranele cu plasmă sunt utilizate în mod tipic pentru a reproduce semnale televizate, filme și prezentări, cu rezoluții relativ reduse față de dimensiunile lor.
87. În plus, nu se poate accepta argumentul guvernului olandez, prezentat în special la punctul 41 din observațiile sale, potrivit căruia tehnologia cu plasmă care caracterizează monitoarele menționate în Regulamentul nr. 754/2004 nu ar constitui un element relevant și nu s‑ar opune aplicării regulamentului în cazul monitoarelor în discuție în prezenta cauză. Considerăm, într‑adevăr, că luarea în considerare în mod obiectiv a diferențelor care există între tehnologia cu plasmă și tehnologia LCD, precum și faptul, care a fost de asemenea recunoscut în cadrul ședinței chiar de către guvernul olandez, că ecranele cu plasmă nu sunt utilizate, ca regulă generală, ca periferice de ieșire pentru mașinile de prelucrare a datelor se opun acestei aplicări. Cu alte cuvinte, produsele în cauză nu sunt interschimbabile.
88. Rămâne să se verifice dacă, astfel cum sugerează guvernul olandez la același punct 41 din observațiile sale, Regulamentul nr. 754/2004 se aplică eventual monitoarelor examinate în speță, nu în mod direct, ci prin analogie.
89. Cu toate acestea, și în acest caz considerăm că se impune un răspuns negativ.
90. Într‑adevăr, chiar dacă, în general, Curtea a admis posibilitatea de a aplica prin analogie un regulament de clasificare, aceasta a precizat că aplicarea se poate realiza pentru produse „echivalente” celor menționate chiar în regulament, întrucât aceasta „favorizează o interpretare coerentă a NC, precum și egalitatea de tratament a operatorilor”(40). Cu toate acestea, în speță, nu se poate considera în niciun caz, astfel cum s‑a văzut, că monitoarele LCD analizate sunt echivalente cu ecranele cu plasmă avute în vedere de Regulamentul nr. 754/2004.
91. Trebuie, așadar, să se răspundă la cea de a treia întrebare preliminară în sensul că monitoarele în discuție nu sunt cuprinse în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 754/2004. Prin urmare, nu există elemente care să conducă la concluzia că acest regulament nu este legal.
VII – Concluzie
92. Având în vedere considerațiile pe care le‑am prezentat, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Hoge Raad der Nederlanden după cum urmează:
„1) Nota 5 din capitolul 84 din Nomenclatura combinată din anul 2004 care este inclusă în Regulamentul (CE) nr. 1789/2003 al Comisiei din 11 septembrie 2003 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun trebuie interpretată în sensul că un monitor în culori care poate să reproducă atât semnale provenind de la o mașină automată de prelucrare a datelor, cât și semnale provenind din alte surse nu este exclus pentru acest unic motiv din clasificarea la poziția 8471 din NC 2004.
2) Pentru a putea afirma că un produs este «de tipul celor utilizate exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a datelor» în sensul notei 5 (B) litera (a) din capitolul 84 din Nomenclatura combinată din anul 2004 care este inclusă în Regulamentul nr. 1789/2003, este necesar să se verifice dacă utilizarea normală a produsului are loc în cadrul unui sistem automat de prelucrare a datelor. Trebuie să se țină seama, în acest scop, în contextul unei aprecieri de la caz la caz, de toate caracteristicile obiective ale produsului în discuție.
3) Monitoarele în discuție nu sunt cuprinse în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 754/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată.”
1 – Limba originală: italiana.
2 – Regulamentul Comisiei din 11 septembrie 2003 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 281, p. 1).
3 – Pentru o explicație a dispozițiilor NC 2004 și a relațiilor acestora cu Sistemul armonizat, a se vedea Hotărârea din 12 ianuarie 2006, Algemene Scheeps Agentuur Dordrecht (C‑311/04, Rec., p. I‑609, punctul 25 și jurisprudența citată).
4 – Notele explicative citate anterior sunt datate în luna februarie 2002. Acestea sunt disponibile numai în limba engleză și în limba franceză (continuarea notei este fără obiect pentru versiunea în limba franceză).
5 – Note explicative ale Nomenclaturii combinate a Comunităților Europene (JO C 256, 2002, p. 1).
6 – JO L 118, p. 32, Ediție specială, 02/vol. 17, p. 23.
7 – Pe de altă parte, se poate observa că, deși existența acestei „ieșiri audio” este menționată în decizia de trimitere și nu este contestată de părți, consultarea documentației disponibile pe site‑ul de Internet al producătorului arată că această „ieșire audio” pare a fi în realitate o priză de 12 volți pentru alimentarea difuzoarelor externe care pot fi atașate de monitoare, dar care sunt conectate, în ceea ce privește semnalul, la o sursă audio externă. Cu alte cuvinte, produsul nu pare a fi dotat cu un circuit audio.
8 – Punctul 41 din observațiile societății Kamino.
9 – Ibidem (punctul 45).
10 – Ibidem (punctul 55).
11 – Regulamentul Comisiei din 23 decembrie 2005 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO L 346, p. 7, Ediție specială, 02/vol. 19, p. 36). În special, acest regulament a clasificat la poziția 8471 din NC 2004 un monitor cu afișaj LCD având o diagonală a ecranului de 15 țoli, o rezoluție de 1024 × 768 pixeli și o singură interfață D‑sub. Clasificarea a fost motivată de Comisie inclusiv în felul următor: „[acest] monitor este conceput să primească semnalele emise de unitatea centrală a unui sistem automat de prelucrare a informațiilor. Aparatul poate reproduce de asemenea semnale video și audio. Cu toate acestea, ținând seama de dimensiunea sa și de capacitatea sa limitată de a primi semnale emise de o altă sursă decât de o mașină automată de prelucrare a informațiilor prin intermediul unei plăci fără funcție de prelucrare a semnalului video, este considerat ca fiind utilizat exclusiv sau în principal într‑un sistem automat de prelucrare a informațiilor”.
12 – Punctul 34 din observațiile guvernului olandez.
13 – Ibidem (punctul 36).
14 – Punctele 28-36 din observațiile Comisiei.
15 – Ibidem (punctul 37).
16 – Ibidem (punctul 39).
17 – Astfel cum am arătat deja anterior, aceasta rezultă în special din cuprinsul punctului 34 din observațiile guvernului olandez și din cuprinsul punctului 39 din observațiile Comisiei. Pe de altă parte, menționăm că aceleași părți au dezvoltat, cu toate acestea, și argumente în care, chiar fără a specifica în mod clar, pornesc de la ideea că simpla posibilitate de a difuza semnale video care nu provin de la un computer nu este suficientă pentru a exclude o clasificare la capitolul 84 din NC 2004, dat fiind că în acest scop este necesar ca această funcție „alternativă” sau „suplimentară” să nu fie numai secundară sau teoretică (a se vedea în special punctul 36 din observațiile guvernului olandez și punctul 36 din observațiile Comisiei). A se vedea în acest sens, pentru detalii suplimentare, analiza celei de a doua întrebări preliminare.
18 – A se vedea în special Hotărârea din 26 septembrie 2000, Eru Portugesa (C‑42/99, Rec., p. I‑7691, punctul 13), Hotărârea din 16 septembrie 2004, DFDS (C‑396/02, Rec., p. I‑8439, punctul 27), și Hotărârea din 8 decembrie 2005, Possehl Erzkontor (C‑445/04, Rec., p. I‑10721, punctul 19). A se vedea de asemenea punctul 75 din prezentele concluzii.
19 – Pentru o analiză mai detaliată a problemei, vom face trimitere în speță la punctele 50-69 din Concluziile noastre prezentate în cauzele conexate Kip Europe și alții, C‑362/07 și C‑363/07, aflate pe rolul Curții.
20 – Hotărârea din 19 mai 1994, Siemens Nixdorf (C‑11/93, Rec., p. I‑1945, punctul 16).
21 – A se vedea în special Hotărârea din 19 aprilie 2007, Sunshine Deutschland Handelsgesellschaft (C‑229/06, Rep., p. I‑3251, punctul 27), Hotărârea din 18 iulie 2007, Olicom (C‑142/06, Rep., p. I‑6675, punctul 31 și jurisprudența citată), precum și Hotărârea din 5 iunie 2008, JVC France (C‑312/07, Rep., p. I‑4165, punctul 34).
22 – Versiunea actuală a notelor explicative ale Sistemului armonizat care datează din 2007 este, dimpotrivă, mai deschisă. În nota privind poziția 8528, care include astăzi toate monitoarele, se observă într‑adevăr că, printre monitoarele destinate exclusiv sau în cea mai mare parte utilizării prin conectare la un computer (care trebuie clasificate la subpoziția 8258 41) „trebuie să se semnaleze” cele care pot fi conectate numai la un computer. Această notă nu exclude, așadar, posibilitatea ca alte monitoare să poată fi de asemenea clasificate la această subpoziție.
23 – În unele versiuni lingvistice ale notelor explicative, natura neexhaustivă a notei citate anterior este evidențiată de prezența unui adverb. Textul italian arată, de exemplu, că fac parte „specialmente” din această poziție monitoarele care pot funcționa numai dacă sunt conectate la un computer; textul francez folosește termenul „notamment” și cel spaniol cuvântul „especialemente”. Adverbul lipsește însă în alte versiuni lingvistice, chiar dacă formularea frazei pare totuși să sugereze, chiar în aceste cazuri, că lista nu epuizează domeniul produselor care fac parte din subpoziția 8471 60 90 din NC 2004. În special, versiunea germană precizează că „[h]ierher gehören Datensichtgeräte, die nur als Ausgabeeinheiten von automatischen Daten verarbeitungsmaschinen verwendet werden können”, versiunea engleză precizează că „[t]his subheading includes visual display units which can only be used as output units for an automatic data‑processing machine” și versiunea olandeză precizează că „[d]eze onderverdeling omvat beeldschermeenheden die uitsluitend kunnen worden gebruikt als uitvoereenheid voor een automatische gegevensverwerkende machine” (sublinierea noastră).
24 – JO L 155, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 14, p. 186. În luna mai 2008, Statele Unite ale Americii au sesizat în mod oficial OMC pentru a contesta practica vamală comunitară privind, printre altele, monitoarele de tipul celor în discuție în prezenta cauză. Pentru redactarea prezentelor concluzii nu dispunem, în această privință, decât de rapoarte jurnalistice generale, astfel încât nu este încă posibil să formulăm o apreciere exactă asupra acestei chestiuni. De asemenea, potrivit unor surse jurnalistice, rezultă că acțiunea Statelor Unite a fost urmată de demersuri similare ale Japoniei și Taiwanului.
25 – Curtea a afirmat în mod repetat că posibilitatea de a utiliza un acord al OMC drept criteriu de apreciere a legalității uni act comunitar este supusă unor condiții foarte stricte. A se vedea în special Hotărârea din 30 septembrie 2003, Biret & Cie/Consiliul (C‑94/02 P, Rec., p. I‑10565, punctele 55 și 56, precum și jurisprudența citată). Curtea a afirmat în acest context că, pentru a putea efectua o analiză a legalității unui act comunitar pe baza unui acord OMC, este necesar ca, în speță, „Comunitatea să fi înțeles să pună în aplicare o obligație specială asumată în cadrul OMC sau [ca] actul comunitar să facă trimitere în mod expres la dispoziții precise din acordurile OMC”. Niciuna dintre aceste condiții nu pare să fie îndeplinită în cazul NC 2004.
26 – A se vedea în general, în legătură cu această obligație, Hotărârea din 24 noiembrie 1992, Poulsen și Diva Navigation (C‑286/90, Rec., p. I‑6019, punctul 9), Hotărârea din 10 septembrie 1996, Comisia/Germania (C‑61/94, Rec., p. I‑3989, punctul 52), precum și Hotărârea din 14 iulie 1998, Bettati (C‑341/95, Rec., p. I‑4355, punctul 20). În ceea ce privește în special Acordul TRIPS, care se înscrie în sistemul OMC și are aceleași caracteristici, a se vedea Hotãrârea din 16 iunie 1998, Hermès (C‑53/96, Rec., p. I‑3603, punctul 28), Hotãrârea din 14 decembrie 2000, Dior și alții (C‑300/98 și C‑392/08, Rec., p. I‑11307, punctul 47), precum și Hotărârea din 16 noiembrie 2004, Anheuser‑Busch (C‑245/02, Rec., p. I‑10989, punctul 55).
27 – A se vedea de asemenea punctele 67-69 din Concluziile noastre prezentate în cauzele Kip Europe și alții, citate anterior.
28 – Astfel s‑a întâmplat începând cu Regulamentul (CE) nr. 493/2005 al Consiliului din 16 martie 2005 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 82, p. 1). Această dispoziție a fost menționată ulterior în versiunile succesive ale NC: în versiunea în vigoare pentru anul 2008, cuprinsă în Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 286, p. 1 ), poziția de referință este subpoziția 8528 59 90 din NC 2004.
29 – Considerentul (3) al Regulamentului nr. 493/2005.
30 – Punctele 81-99 din observațiile formulate de Kamino.
31 – Punctul 36 din observațiile guvernului olandez.
32 – Punctul 35 din observațiile Comisiei.
33 – Punctul 36 din observațiile Comisiei.
34 – Diferitele versiuni lingvistice ale notei 5 (B) din capitolul 84 din NC 2004 nu diferă semnificativ în această chestiune, și anume versiunii italiene „esclusivamente o principalmente” îi corespund în special versiunile germană „ausschließlich oder hauptsächlich”, engleză „solely or principally”, spaniolă „exclusiva o principalmente”, franceză „exclusivement ou principalement” și olandeză „uitsluitend of hoofzakelijk”.
35 – În opinia noastră, în acest scop trebuie să se observe că prezența unei conexiuni DVI nu permite, în sine, spre deosebire de ceea ce par să susțină guvernul olandez și Comisia să se excludă o utilizare cel mai adesea „informatică” a unui monitor, iar aceasta în măsura în care, în ultimii ani, un număr tot mai mare și probabil astăzi majoritar de computere sunt echipate chiar cu o ieșire video DVI care a luat, într‑adevăr, locul ieșirii VGA.
36 – A se vedea, printre altele, Hotărârea din 28 martie 2000, Holz Greenen (C‑309/98, Rec., p. I‑1975, punctul 15), Hotărârea din 5 aprilie 2001, Deutsche Nichimen (C‑201/99, Rec., p. I‑2701, punctul 20), Hotărârea din 4 martie 2004, Krings (C‑130/02, Rec., p. I‑2121, punctul 30), și Hotărârea Olicom, citată anterior (punctul 18). Pe de altă parte, observăm că în Hotărârea din 17 martie 2005, Ikegami (C‑467/03, Rec., p. I‑2389, punctul 24), Curtea a evocat, cu toate acestea, și modalitățile de promovare comercială a unui produs, chiar dacă numai cu titlu suplimentar.
37 – Punctele 100-106 din observațiile Kamino.
38 – Ibidem (punctul 107).
39 – Punctele 38-42 din observațiile guvernului olandez.
40 – Hotărârea Krings, citată anterior (punctul 35).
Full & Egal Universal Law Academy