EUR-Lex -  62007CC0443 - RO

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

ELEANOR SHARPSTON

prezentate la 4 septembrie 20081(1)

Cauza C‑443/07 P

Isabel Clara Centeno Mediavilla și alții

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Recurs – Funcționari – Numirea de pe o listă de rezervă întocmită înainte de intrarea în vigoare a noului Statut al funcționarilor – Condiții mai puțin favorabile în funcție de data numirii – Legalitatea unei norme tranzitorii pentru încadrarea în grad cu ocazia recrutării – Principii generale ale dreptului”

1.        Cu efect de la 1 mai 2004, Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „statutul” ) a fost modificat în mod substanțial(2). În special, noul statut a introdus o nouă structură a carierelor radical diferită. Gradele de bază în noua structură implicau adeseori salarii mai reduse decât cele din vechea structură, însă orice dezavantaj trebuia să fie compensat prin posibilități mai ridicate de promovare. Dispozițiile tranzitorii priveau diferite aspecte, inclusiv situația funcționarilor care au reușit la un concurs general organizat înainte de intrarea în vigoare a noii structuri a carierelor, dar care au fost numiți în funcție ulterior. Procedura de față, aflată în prezent în faza recursului împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 11 iulie 2007, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, a fost inițiată de către 17 funcționari în această situație, nemulțumiți în special de faptul că au fost numiți în condiții inițiale mai puțin favorabile decât alți funcționari care au promovat aceleași concursuri generale, dar care au fost recrutați înainte de 1 mai 2004.

2.        Alte 50 de cauze aflate pe rolul Tribunalului Funcției Publice, privind în esență aceeași problemă, sunt în prezent suspendate în așteptarea soluționării acestui recurs. În plus, Comisia s‑a angajat ca în cazul unei hotărâri ce stabilește că dispozițiile în litigiu nu ar fi trebuit aplicate funcționarilor vizați să extindă beneficiul exercițiului reîncadrării subsecvente la toți funcționarii aflați în aceeași situație cu cei pe care îi privește o asemenea hotărâre, inclusiv la cei care nu au formulat o plângere având ca obiect contestarea gradului(3).

I –    Cadrul legislativ

A –    Considerațiile care stau la baza modificărilor statutului

3.        Preambulul Regulamentului nr. 723/2004, care a introdus modificările, conține, inter alia, următoarele considerente:

„(7)      Trebuie vegheat la aplicarea principiului nediscriminării consacrat de Tratatul CE, urmărindu‑se, astfel, dezvoltarea unei politici de personal care să garanteze egalitatea de șanse pentru toți, fără deosebire de sex, capacitate fizică, vârstă, apartenență rasială sau etnică, orientare sexuală sau situație matrimonială.

[...]

(10)      Este în mod imperios necesar să se consolideze principiul evoluției carierei fondate pe merit și să se stabilească o legătură mai strânsă între performanțe și remunerație, oferind stimulente mai mari pentru prestațiile bune prin intermediul schimbărilor structurale aduse sistemului carierelor, asigurând în același timp echivalența profilurilor de carieră medii între noile și vechile structuri cu respectarea organigramei și a disciplinei bugetare.

[...]

(12)      A apărut necesitatea de a institui un sistem care să asigure echivalența între profilurile de carieră medii care, privită în ansamblu, va compensa într‑un mod echitabil și rezonabil creșterea numărului total de grade, pe de o parte, și reducerea numărului de trepte în cadrul fiecărui grad, pe de altă parte.

[...]

(34)      Condițiile de angajare, care cuprind nivelul global al salariilor și al pensiilor funcționarilor și al celorlalți agenți, sunt menținute(4) la un nivel potrivit pentru a atrage și a păstra într‑o funcție publică europeană permanentă și independentă pe cei mai buni candidați din toate statele membre.

[...]

(37)      Trebuie prevăzut un regim de tranziție care să permită o punere în aplicare progresivă a noilor dispoziții și măsuri, fără a aduce atingere drepturilor dobândite de către personal în cadrul regimului comunitar înainte de intrarea în vigoare a prezentei modificări a statutului și luând în considerare așteptările sale legitime.” [traducere neoficială]

B –    Dispozițiile statutului, înainte și după modificare

4.        Articolul 1a alineatul (1) din versiunea statutului anterioară anului 2004, introdus prin Regulamentul nr. 781/98(5), prevedea:

„În aplicarea statutului, funcționarii au dreptul la egalitate de tratament, fără referire directă sau indirectă la rasă, la convingerile politice, filozofice sau religioase, la sex sau la orientarea sexuală, fără a se aduce atingere dispozițiilor statutare relevante prin care se solicită o anumită stare civilă.” [traducere neoficială]

5.        În noua versiune, această dispoziție a fost reformulată și a devenit articolul 1d alineatul (1):

„În aplicarea prezentului statut se interzice orice discriminare, precum discriminarea bazată pe sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

În sensul prezentului statut, uniunile consensuale sunt tratate în același mod ca și căsătoria, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din anexa VII.”

6.        Înainte de modificările din 2004, articolul 5 din statut prevedea următoarele:

„(1) Posturile reglementate de statut se clasifică, în funcție de natura și de nivelul funcțiilor cărora le corespund, în patru categorii, desemnate în ordine ierarhică descrescătoare prin literele A, B, C și D.

Categoria A cuprinde opt grade, împărțite în fracțiuni de carieră care conțin de regulă câte două grade, corespunzătoare funcțiilor de conducere, de proiectare și de studiu pentru care sunt necesare studii universitare sau o experiență profesională de nivel echivalent.

Categoria B cuprinde cinci grade, împărțite în fracțiuni de carieră care conțin de regulă câte două grade, corespunzătoare funcțiilor de execuție, pentru care sunt necesare studii secundare sau o experiență profesională de nivel echivalent.

Categoria C cuprinde cinci grade, împărțite în fracțiuni de carieră care conțin de regulă câte două grade, corespunzătoare funcțiilor de execuție, pentru care sunt necesare studii medii sau o experiență profesională de nivel echivalent.

Categoria D cuprinde patru grade, împărțite în fracțiuni de carieră care conțin de regulă câte două grade, corespunzătoare funcțiilor care implică sarcini manuale sau de sprijin administrativ, pentru care sunt necesare studii primare completate, eventual, prin cunoștințe tehnice.

[...]

(2)   Posturile de traducători și interpreți trebuie grupate într‑un serviciu lingvistic desemnat prin literele LA, cuprinzând șase grade asimilate gradelor 3-8 din categoria A și împărțite în eșantioane de carieră care conțin de obicei două grade fiecare.

(3)   Funcționarii care aparțin aceleiași categorii sau aceluiași serviciu fac obiectul unor condiții identice de recrutare și de evoluție.

[...]” [traducere neoficială]

7.        După modificare, articolul 5 are în prezent următorul cuprins:

„(1) Posturile reglementate de prezentul statut se clasifică, în funcție de natura și importanța funcțiilor la care se raportează, într‑o grupă de funcții de administratori (denumită în continuare «AD») și o grupă de funcții de asistenți (denumită în continuare «AST»).

(2) Grupa de funcții AD cuprinde douăsprezece grade, corespunzătoare funcțiilor de conducere, de proiectare și de studiu, precum și funcțiilor de natură lingvistică sau științifică. Grupa de funcții AST cuprinde unsprezece grade, corespunzătoare funcțiilor de execuție, de natură tehnică și de execuție.

(3) Pentru orice numire într‑un post de funcționar condițiile minime sunt:

(a)      pentru grupa de funcții AST:

(i)      un nivel de studii superioare absolvite cu diplomă sau

(ii)      un nivel de studii medii absolvite cu diplomă, care permit accesul la învățământul superior și o experiență profesională corespunzătoare de cel puțin trei ani sau

(iii) atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, o formare profesională sau o experiență profesională de nivel echivalent;

(b)      pentru gradele 5 și 6 din grupa de funcții AD:

(i)      un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare de cel puțin trei ani absolvit cu diplomă sau

(ii)      atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, o formare profesională de nivel echivalent;

(c)      pentru gradele 7-16 din grupa de funcții AD:

(i)      un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare absolvite cu diplomă, în cazul în care durata normală a studiilor respective este de patru ani sau mai mult sau

(ii)      un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare absolvite cu diplomă și experiență profesională corespunzătoare de cel puțin un an, în cazul în care durata normală a studiilor universitare respective este de cel puțin trei ani sau

(iii) atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, o formare profesională de nivel echivalent.

(4) Un tabel care prezintă diferitele posturi tip este prevăzut în anexa I secțiunea A. Pe baza tabelului respectiv, fiecare instituție adoptă, cu avizul Comitetului pentru statutul funcționarilor, descrierea funcțiilor și atribuțiilor care corespund fiecărui post tip.

(5) Funcționarii care aparțin aceleiași grupe de funcții fac obiectul unor condiții identice de recrutare și de evoluție a carierei.”

8.        Gradele vechii structuri a carierelor cuprindeau în general opt trepte, fiecare presupunând o mărire de salariu, în timp ce noua structură a carierelor cuprinde în general cinci trepte. Nu a fost operată nicio modificare în privința regulii conform căreia funcționarii se bucură în mod automat de avansarea în treapta următoare a gradului lor la fiecare doi ani (articolul 44 din statut), în timp ce promovarea într‑un grad superior se realizează prin decizie a autorității împuternicite să facă numiri, pe bază de merit (articolul 45).

9.        Articolul 7 alineatul (1) din statut prevede că autoritatea împuternicită să facă numiri repartizează fiecare funcționar, prin numire sau prin transfer, într‑un post din categoria sa (sau, începând cu 1 mai 2004, din grupa de funcții) corespunzătoare gradului său, acționând exclusiv în interesul serviciului și fără a ține seama de cetățenie.

10.      Articolul 10 instituie un Comitet pentru statutul funcționarilor, compus dintr‑un număr egal de reprezentanți ai instituțiilor Comunităților și de reprezentanți ai comitetelor pentru personal al acestora. Înainte de modificare(6), articolul respectiv prevedea, în măsura în care este relevant:

„Comitetul este consultat de către Comisie în privința oricărei propuneri de revizuire a statutului; acesta își comunică avizul în termenul stabilit de Comisie.”

11.      Articolul 31 din statut se referă la numirea funcționarilor recrutați în urma unui concurs general. Înainte de modificare, articolul 31 alineatul (1) prevedea că funcționarii din categoria A, precum și cei din serviciul lingvistic trebuie să fie numiți în gradul de bază al categoriei sau al grupului lor de funcții, iar cei din alte categorii în gradul de bază pentru postul pentru care au fost recrutați. Articolul 31 alineatul (2) permitea autorității împuternicite să facă numiri să deroge de la aceste reguli într‑o limită cuprinsă între o treime și două treimi din posturile disponibile, în funcție de gradul și de tipul postului vacant.

12.      Ca urmare a modificărilor aduse în 2004, articolul 31 alineatele (1) și (2) prevede:

„(1) Candidații astfel selectați sunt numiți în gradul din grupa de funcții indicat în anunțul concursului la care au fost acceptați.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 29 alineatul (2)[(7)], funcționarii sunt recrutați exclusiv în gradele AST 1-AST 4 sau AD 5-AD 8. Gradul menționat în anunțul de concurs este stabilit de instituție, în conformitate cu următoarele criterii:

(a)      obiectivul de a recruta funcționarii cu cel mai înalt nivel al calităților menționate la articolul 27[(8)];

(b)      calitatea experienței profesionale cerute.

Pentru a răspunde nevoilor specifice ale instituțiilor, la recrutarea funcționarilor poate fi luată în considerare și situația de pe piața comunitară a muncii[(9)].”

13.      Atât înainte, cât și după modificare, articolul 32 prevede că un funcționar trebuie să fie recrutat în principiu în prima treaptă a gradului său, însă că autoritatea împuternicită să facă numiri poate permite o modificare de vechime pentru a ține cont de pregătire și de experiența profesională. Al treilea paragraf al articolului 32 prevede:

„Agentul temporar a cărui încadrare într‑o grupă de funcții a fost stabilită în conformitate cu criteriile de încadrare adoptate de instituție păstrează vechimea în treaptă dobândită în calitate de agent temporar atunci când este numit, în perioada imediat următoare celei în care a lucrat ca agent temporar, funcționar cu același grad.”

C –    Dispoziții tranzitorii

14.      În versiunea în vigoare începând cu 1 mai 2004, statutul conține o nouă anexă, anexa XIII, intitulată „Măsuri tranzitorii aplicabile funcționarilor Comunităților”. Articolele 1 și 2 din aceasta sunt formulate după cum urmează:

„Articolul 1

(1) În perioada 1 mai 2004-30 aprilie 2006, alineatele (1) și (2) ale articolului 5 din statut se înlocuiesc cu următorul text:

«(1) Posturile reglementate de statut se clasifică, în funcție de natura și de nivelul funcțiilor cărora le corespund, în patru categorii, desemnate în ordine ierarhică descrescătoare prin literele A*, B*, C*, D*.

(2) Categoria A* cuprinde douăsprezece grade, categoria B* nouă grade, categoria C* șapte grade, iar categoria D* cinci grade.»

(2) Orice referire la data recrutării se înțelege ca referire la data angajării în muncă.

Articolul 2

(1) La 1 mai 2004 și sub rezerva articolului 8 din prezenta anexă, gradele funcționarilor care se află într‑una din situațiile administrative menționate la articolul 35 din statut[(10)] se redenumesc după cum urmează:

Vechiul grad

Noul grad (intermediar)

Vechiul grad

Noul grad (intermediar)

Vechiul grad

Noul grad (intermediar)

Vechiul grad

Noul grad (intermediar)

A1

A*16            

A2

A*15            

A3/LA3

A*14            

A4/LA4

A*12            

A5/LA5

A*11            

A6/LA6

A*10

B1

B*10        

A7/LA7

A*8

B2

B*8        

A8/LA8

A*7

B3

B*7

C1

C*6        

B4

B*6

C2

C*5        

B5

B*5

C3

C*4

D1

D*4        

C4

C*3

D2

D*3        

C5

C*2

D3

D*2            

D4

D*1

[…]”

15.      Conform articolului 4 din anexa XIII, pentru perioada 1 mai 2004-30 aprilie 2006, termenii „grupă de funcții” se înlocuiesc cu termenul „categorie” inclusiv în cuprinsul articolului 5 alineatul (5) și al articolului 31 alineatul (1) din statut, termenii „grupa de funcții AD” se înlocuiesc cu termenii „categoria A*” inclusiv în cuprinsul articolului 5 alineatul (3) litera (c) din statut, iar termenii „grupă de funcții AST” se înlocuiesc cu termenii „categoriile B* și C*” inclusiv în articolul 5 alineatul (3) litera (a) din statut. În conformitate cu articolul 4 litera (n), trimiterea din articolul 5 alineatul (4) din statut la anexa I secțiunea A se înlocuiește cu o trimitere la anexa XIII.1, care a enumerat tipurile de posturi pe perioada tranzitorie.

16.      Articolul 12 din anexa XIII la statut prevede:

„(1) În perioada 1 mai 2004-30 aprilie 2006, orice referire la gradele din grupele de funcții AST și AD din articolul 31 alineatele (2) și (3) din statut trebuie interpretată conform regulilor următoare:

–        AST 1-AST 4: C*1-C*2 și B*3-B*4

–        AD 5-AD 8: A*5-A*8

–        AD 9, AD 10, AD 11, AD 12 : A*9, A*10, A*11, A*12.

(2) Dispozițiile articolului 5 alineatul (3) din statut nu se aplică funcționarilor recrutați pe liste de candidați eligibili[(11)] stabilite în urma concursurilor publicate înainte de 1 mai 2004.

(3) Funcționarii înscriși pe o listă de candidați eligibili înainte de 1 mai 2006 și recrutați în perioada 1 mai 2004-30 aprilie 2006 sunt încadrați:

–        atunci când lista este stabilită pentru categoria A*, B* sau C*, în gradul publicat în anunțul de concurs,

–        atunci când lista este stabilită pentru categoria A, LA, B sau C, conform tabelului următor:

Gradul concursului

Gradul recrutării

A8/LA8

A*5

A7/LA7 și A6/LA6

A*6

A5/LA5 și A4/LA4

A*9

A3/LA3

A*12

A2

A*14

A1

A*15

B5 și B4

B*3

B3 și B2

B*4

C5 și C4

C*1

C3 și C2

C*2

[…]”

17.      Cu privire la al doilea rând al tabelului de mai sus, dosarul din prima instanță relevă că, în speță, Comisia a propus ca persoanele aflate pe o listă de rezervă pentru posturile corespunzătoare carierei A7/LA7 și A6/LA6 să nu fie recrutate în noul grad A*6, ci în gradul A*7. Este cert că a existat o consultare a Comitetului pentru statutul funcționarilor prevăzut la articolul 10 din statut cu privire la o propunere anterioară, însă nu și în privința substituirii ulterioare a gradului A*7 cu gradul A*6. Ca termen de comparație, salariul inițial pentru fostul grad A7/LA7 era de 4 815,59 EUR pe lună; cel pentru noul grad A*7 era de 4 878,24 EUR, în timp ce salariul pentru gradul A*6 era de 4 311,55 EUR(12).

II – Situația de fapt

18.      Faptele relevante sunt prezentate la punctele 9-21 din hotărârea atacată(13), după cum urmează:

„9      Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, în perioada cuprinsă între 11 aprilie 2001 și 18 iunie 2002, mai multe anunțuri de concursuri generale pentru a constitui rezerve de recrutare de administratori de carieră A 7/A 6 (COM/A/6/01, COM/A/9/01, COM/A/10/01, COM/A/1/02, COM/A/3/02 și CC/A/12/02), de administratori adjuncți de carieră A 8 (concurs COM/A/2/02) și de asistenți adjuncți de carieră B 5/B 4 (concurs COM B/1/02).

10      Cei 17 reclamanți au fost înscriși înainte de 1 mai 2004 pe diferitele liste ale candidaților eligibili întocmite la sfârșitul derulării probelor de selecție.

11      La rubrica intitulată «Condiții de recrutare», anunțurile de concurs precizau că înscrierea candidaților care au reușit la concurs pe listele de rezervă le dădea dreptul de a fi recrutați în funcție de necesitățile serviciilor

12      La punctul D («Informații generale») in fine al anunțurilor de concurs COM/A/l/02 și COM/A/2/02, figura următoarea mențiune:

«Comisia a transmis Consiliului în mod formal o propunere de modificare a statutului. Această propunere conține în special un nou sistem de carieră. Prin urmare, există posibilitatea ca acelor candidați care au reușit la acest concurs să li se propună o recrutare pe baza noilor dispoziții statutare, în măsura în care acestea au fost adoptate de către Consiliu.»

13      Anunțul de concurs COM/A/3/02 conținea o mențiune aproape identică, ce se referea la «dispozițiile din noul statut».

14      Listele candidaților eligibili stabilite în urma concursurilor COM/A/6/01, COM/A/9/01 și COM/A/10/01 (denumite în continuare «concursurile din 2001») au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene din 19 noiembrie 2002 (concursul COM/A/6/01), din 8 martie (concursul COM/A/10/01) și, respectiv, din 2 iulie 2003 (concursul COM/A/9/01).

15      Scrisorile prin care candidații care au reușit la concursurile din 2001 au fost informați despre înscrierea lor pe lista candidaților eligibili indicau în special că valabilitatea acestei liste trebuia să expire la 31 decembrie 2003.

16      În decembrie 2003, Direcția Generală Personal și Administrație a Comisiei a adresat o scrisoare fiecărui candidat care a reușit la concursurile din 2001, prin care le indica faptul că valabilitatea diferitelor liste ale candidaților eligibili era prelungită până la 31 decembrie 2004.

17      Listele candidaților eligibili întocmite în urma concursurilor COM/A/l/02, COM/A/2/02, COM/A/3/02, COM/B/1/02 și CC/A/12/02 (denumite în continuare «concursurile din 2002») au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene din 19 decembrie 2003 (concursul CC/A/12/02), din 23 martie (concursurile COM/A/1/02 și COM/A/2/02) și, respectiv, din 18 mai 2004 (concursul COM/A/3/02 și COM/B/1/02).

18      Reclamanții au fost numiți funcționari stagiari prin decizii adoptate după 1 mai 2004 (denumite în continuare «deciziile atacate») și care au început să producă efecte în perioada cuprinsă între această dată și 1 decembrie 2004.

19      Prin deciziile atacate, reclamanții au fost încadrați în grad în temeiul articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, și anume în gradul B*3 (concursul COM/B/1/02), în gradul A*5 (concursul COM/A/2/02) sau în gradul A*6 (toate celelalte concursuri).

20      Între 6 august 2004 și 21 octombrie 2004, fiecare reclamant a introdus o reclamație, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, îndreptată împotriva deciziei prin care a fost numit funcționar stagiar, în măsura în care aceasta stabilea, în temeiul articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, încadrarea într‑un grad mai puțin favorabil decât cele indicate în diferitele anunțuri de concurs.

21      Prin decizii adoptate între 21 octombrie 2004 și 22 decembrie 2004, autoritatea împuternicită să facă numiri a respins reclamațiile introduse de reclamanți.”

19.      Astfel, reclamanții se încadrează în trei categorii:

–        cei care ar fi fost numiți, înainte de 1 mai 2004, în gradul A7 (cu un salariu inițial de bază de 4 815,59 EUR pe lună), care ar fi putut ulterior să fie redenumit gradul A*8, cu un salariu menținut la același nivel, dar care au fost în fapt numiți, după 1 mai 2004, în gradul A*6 (cu un salariu inițial de bază de 4 311,55 EUR pe lună);

–        cei care ar fi fost numiți, înainte de 1 mai 2004, în gradul A8 (cu un salariu inițial de bază de 4 258,95 EUR pe lună), care ar fi putut ulterior să fie redenumit gradul A*7 cu un salariu menținut la același nivel, dar care au fost în fapt numiți, după 1 mai 2004, în gradul A*5 (cu un salariu inițial de bază de 3 810,69 EUR pe lună);

–        cei care ar fi fost numiți, înainte de 1 mai 2004, în gradul B5 (cu un salariu inițial de bază de 3 143,24 EUR pe lună), care ar fi putut ulterior să fie redenumit gradul B*5, cu un salariu menținut la același nivel, dar care au fost în fapt numiți, după 1 mai 2004, în gradul B*3 (cu un salariu inițial de bază de 2 976,76 EUR pe lună)(14).

III – Procedura în primă instanță

20.      Printr‑o cerere introductivă unică, depusă la data de 3 februarie 2005, cei 17 reclamanți au solicitat Tribunalului de Primă Instanță:

–        anularea deciziilor atacate în măsura în care acestea stabilesc încadrarea reclamanților în grad în temeiul articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut;

–        reconstituirea carierelor reclamanților (inclusiv valorizarea experienței acestora în gradul ce a fost astfel rectificat, dreptul acestora la avansare și dreptul la pensie), începând cu gradul în care ar fi trebuit să fie numiți în conformitate cu anunțul de concurs în temeiul căruia au fost înscriși pe liste ale candidaților eligibili, fie în gradul menționat în acest anunț de concurs, fie în cel corespunzător echivalentului său conform încadrării stabilite de noile reguli statutare (și în treapta corespunzătoare conform regulilor aplicabile înainte de 1 mai 2004), de la data deciziei de numire;

–        acordarea în favoarea reclamanților a unei dobânzi de întârziere, calculată în funcție de rata stabilită de Banca Centrală Europeană, datorată pentru toate sumele care corespund diferenței dintre remunerația corespunzătoare încadrării acestora ce figurează în decizia de numire și încadrarea la care ar fi avut dreptul, până la data la care va interveni decizia de încadrare corectă în grad;

–        obligarea Comisiei la plata în întregime a cheltuielilor de judecată.

21.      Consiliul a intervenit în susținerea Comisiei.

22.      În susținerea concluziilor lor în anulare, reclamanții invocă, în primul rând, nelegalitatea articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, în temeiul căruia a fost determinată încadrarea lor în grad și, în al doilea rând, faptul că înseși deciziile atacate încalcă principiul bunei administrări, al solicitudinii, al transparenței, al protecției încrederii legitime, al bunei‑credințe, al egalității de tratament și al nediscriminării, precum și regula echivalenței postului și gradului.

23.      În Hotărârea din 11 iulie 2007, Tribunalul de Primă Instanță a respins aceste motive invocate în susținerea anulării deciziilor contestate(15) și, nefiind necesar, prin urmare, să se pronunțe asupra cererilor reclamanților prin care solicitau reconstituirea carierelor și acordarea de dobânzi de întârziere pentru restanțele de plată care ar fi putut decurge dintr‑o hotărâre de anulare a deciziilor atacate, acesta a respins acțiunea în totalitate.

24.      Cu toate acestea, Tribunalul a considerat că, în speță, Comisia nu a avertizat reclamanții cu claritate și precizie cu privire la incidența concretă și previzibilă pe care proiectul de modificare a statutului, care provine chiar de la această instituție, îl poate avea asupra situației individuale a acestora și că, din cauza incertitudinii astfel create, reclamanții se puteau considera îndreptățiți să conteste încadrarea lor în grad. Așadar, Tribunalul a obligat Comisia să suporte jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți.

IV – Recursul

25.      Toți cei 17 reclamanți din primă instanță au introdus un recurs colectiv la data de 21 septembrie 2007.

26.      Cu titlu preliminar, ei invocă faptul că Tribunalul de Primă Instanță i) i‑a tratat pe toți în același mod, fără a ține cont de situația particulară a fiecăruia dintre ei, și ii) și‑a întemeiat decizia pe prezumția, pe care ei o contestă, că legalitatea încadrării lor în grad poate fi apreciată numai de la data numirii lor.

27.      Recurenții au formulat în continuare două motive în susținerea recursului.

28.      În primul rând, aceștia arată că Tribunalul de Primă Instanță a concluzionat în mod eronat că articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut întrunește condițiile de legalitate. Recurenții susțin, în esență, că Tribunalul de Primă Instanță: i) a încălcat articolul 10 din fostul statut, interpretându‑l în sensul că justifică omisiunea de a consulta din nou Comitetul pentru statutul funcționarilor; ii) a încălcat principiul drepturilor dobândite întrucât a luat în considerare problema existenței mai degrabă a unui drept dobândit de a fi numit decât a unui drept dobândit de a fi încadrat în grad în caz de numire; iii) a încălcat principiul egalității de tratament întrucât a făcut distincția între candidații care au reușit la concurs în funcție de numirea lor înainte sau după 1 mai 2004; iv) a încălcat principiul încrederii legitime și a denaturat probele; și v) a interpretat greșit înțelesul articolelor 5, 7 și 31 din statut, încălcând în consecință obligația sa de motivare.

29.      In al doilea rând, recurenții contestă constatarea Tribunalului conform căreia omisiunea Comisiei de a‑și îndeplini obligația de a furniza informații nu poate, prin ea însăși, să determine ilegalitatea deciziilor atacate. Aceștia susțin, sub acest aspect, că Tribunalul de Primă Instanță a încălcat principiul bunei administrări, al solicitudinii, al transparenței, al încrederii legitime, al bunei‑credințe, al egalității de tratament și al echivalenței postului și gradului.

V –    Admisibilitatea recursului

30.      Fără a susține inadmisibilitatea recursului în ansamblu, Consiliul consideră că multe dintre argumentele recurenților nu îndeplinesc cerințele articolului 58 din Statutul Curții de Justiție prin faptul că nu identifică nicio încălcare a dreptului comunitar de către Tribunalul de Primă Instanță, ci urmăresc numai o reconsiderare a argumentelor aduse în primă instanță.

31.      Conform jurisprudenței Curții, „un recurs este inadmisibil dacă, fără a cuprinde cel puțin o argumentare prin care să se urmărească în mod precis identificarea erorii de drept care ar vicia hotărârea atacată, se limitează la reproducerea motivelor și a argumentelor care au fost deja prezentate în fața Tribunalului. În schimb, dacă un recurent contestă interpretarea sau aplicarea dreptului comunitar de către Tribunal, punctele de drept analizate în primă instanță pot fi rediscutate în cadrul procedurii de recurs. Într‑adevăr, dacă un recurent nu ar putea să se bazeze astfel în recurs pe motive și argumente utilizate deja în fața Tribunalului, procedura respectivă ar fi lipsită de o parte din sensul său”(16).

32.      În cauza de față, considerăm că este evident faptul că recurenții au identificat, pentru fiecare motiv de recurs, erorile de drept pe care aceștia consideră că le‑a săvârșit Tribunalul de Primă Instanță în pasaje succesive ale hotărârii. Faptul că recurenții reiau, în acest context, unele dintre argumentele pe care le‑au formulat în primă instanță nu poate, așadar, să afecteze în niciun mod admisibilitatea motivelor lor de recurs.

VI – Cu privire la fond

A –    Primul motiv: nelegalitatea articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut

Primul aspect al primului motiv: încălcarea articolului 10 din statut

–        Hotărârea atacată

33.      Reclamanții au susținut în prima instanță că substituirea gradului A*7 cu gradul A*6 în tabelul din articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut era nelegală întrucât Comitetul pentru statutul funcționarilor nu a fost consultat asupra acestui aspect(17).

34.      Tribunalul de Prima Instanță a respins acest argument la punctele 35-43 din hotărâre, în principal în baza raționamentului de mai jos.

35.      Comitetul pentru statutul funcționarilor trebuie consultat nu numai în privința propunerilor formale, ci și în legătură cu modificările substanțiale aduse propunerilor deja luate în considerare, cu excepția situației în care asemenea schimbări corespund cu cele propuse de către comitet. Așadar, dacă modificări care afectează în mod substanțial economia unei propuneri de revizuire a statutului sunt introduse în timpul negocierilor cu Consiliul, comitetul trebuie consultat din nou înainte ca dispozițiile în cauză să fie adoptate. Cu toate acestea, nu există o asemenea obligație pentru modificările punctuale și cu efect limitat – aceasta ar restrânge în mod excesiv dreptul de a aduce modificări în cursul procesului legislativ. Caracterul fie substanțial, fie punctual al modificărilor trebuie, așadar, evaluat din punctul de vedere al obiectului și al poziției în textul de ansamblu propus spre modificare, și nu din punctul de vedere al consecințelor individuale pe care le pot avea asupra situației unor persoane care pot fi vizate prin punerea lor în aplicare.

36.      În această situație, noua structură propusă a carierei a avut efectul imediat al scăderii gradelor de recrutare pentru noii funcționari, cu o extindere în timp a perspectivelor lor de carieră. Substituirea gradului A*7 cu gradul A*6 se încadrează în structura de ansamblu și în perspectiva globală a unei asemenea restructurări evolutive a carierelor. Aceasta a reprezentat o adaptare specifică a prevederilor tranzitorii, care nu afectează nici structura de ansamblu și nici substanța lor într‑o măsură care ar justifica o nouă consultare a Comitetului pentru statutul funcționarilor.

37.      În consecință, Comisia nu a încălcat articolul 10 din statut prin faptul că nu a efectuat o nouă consultare a comitetului, chiar dacă substituirea în discuție, inserată după ce comitetul a fost consultat, a avut imediat un efect financiar, care nu este neglijabil, asupra încadrării inițiale și a salariului inițial al funcționarilor în cauză.

–        Argumentele părților

38.      Recurenții acceptă prima parte a acestui raționament, nu însă și i) teza conform căreia caracterul substanțial al unei modificări nu poate fi evaluat din punctul de vedere al consecințelor individuale pe care le‑ar putea avea asupra persoanelor care ar putea fi afectate, și, în consecință, ii) concluzia că substituirea în cauză nu a fost o modificare substanțială.

39.      Fără a mai dezvolta acest prim punct, recurenții subliniază importanța consecințelor ce decurg în cauza de față pentru un număr „foarte mare” de funcționari – nu numai un salariu inițial mai redus, dar și un decalaj de un grad care privește întreaga lor carieră în comparație cu situația în care ar fi fost numiți într‑un grad mai ridicat – fapt asupra căruia Comitetul pentru statutul funcționarilor ar fi putut avea comentarii de făcut.

40.      Recurenții compară substituirea efectuată în cauza de față cu modificarea operată asupra Regulamentului nr. 2688/95(18) în timpul procesului legislativ. Propunerea inițială, asupra căreia comitetul a fost consultat, prevedea posibilitatea pensionării anticipate pentru funcționarii tuturor instituțiilor, însă textul adoptat în final a limitat aceste posibilități la funcționarii Parlamentului European. În cauza Losch/Curtea de Justiție(19), Tribunalul de Primă Instanță a considerat că se află în prezența unei modificări substanțiale asupra căreia comitetul ar fi trebuit consultat din nou.

41.      Mai mult, recurenții consideră că Tribunalul de Primă Instanță a omis să motiveze într‑un mod adecvat concluzia conform căreia substituirea gradului A*7 cu gradul A*6 „se încadrează în structura de ansamblu și în perspectiva globală a unei restructurări evolutive a carierelor”, în special întrucât a admis că tabelul de la articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII diferă de tabelul din cuprinsul articolului 2 alineatul (1) din aceeași anexă, care transformă gradele funcționarilor care au ocupat un post înainte de 1 mai 2004 în noi grade intermediare.

42.      Comisia consideră că substituirea în cauză nu are niciun impact asupra unității funcției publice comunitare, rolul specific de salvgardare a acesteia revenind Comitetului pentru statutul funcționarilor. Faptul că acest comitet ar fi putut avea comentarii de formulat nu poate, în sine, să constituie temeiul unei obligații de consultare a acestuia. Mai mult, Tribunalul de Primă Instanță a oferit motive întemeiate pentru concluzia sa; afirmația recurenților privește mai degrabă o încălcare din partea legiuitorului a obligației de motivare și, întrucât acest aspect nu a fost invocat în primă instanță, este inadmisibil în recurs.

43.      Consiliul adaugă faptul că modificarea în discuție în cauza Losch/Curtea de Justiție a exclus personalul tuturor celorlalte instituții, altele decât Parlamentul, de la beneficiul regimului de pensionare anticipată, în timp ce prezenta modificare constituie o modificare minoră a unei prevederi tranzitorii care afectează un număr limitat de funcționari. Modificarea a fost logică în structura de ansamblu, deoarece gradul A7 era al doilea grad al sistemului de cariere în vechea categorie A și gradul A*6 este echivalent cu AD 6, al doilea grad în noul grup de funcții AD. În plus, atât timp cât Comitetul pentru statutul funcționarilor și‑a exprimat deja opinia asupra sistemului de corespondență dintre grade în general, o nouă consultare asupra acestui punct specific nu ar fi prezentat niciun avantaj.

–        Apreciere

44.      În primul rând, toate argumentele recurenților privind importanța substituirii în cauză privesc consecințele acesteia pentru persoanele afectate. În consecință, argumentele sunt relevante numai dacă se stabilește fie (a) că Tribunalul de Primă Instanță a greșit atunci când a considerat că o modificare a unei propuneri trebuie să fie apreciată din punctul de vedere al obiectului său și al poziției în cadrul întregului text propus, și nu din punctul de vedere al consecințelor individuale pe care modificarea le‑ar putea avea pentru persoanele care ar putea fi afectate, fie (b) că modificarea a fost substanțială atât din punct de vedere al obiectului, cât și al poziției în cadrul întregului text propus.

45.      Considerăm că niciunul dintre cele două aspecte nu a fost dovedit.

46.      Recurenții nu au formulat niciun argument prin care să susțină teza conform căreia abordarea de bază a fost greșită în drept. Această abordare nu pare, de altfel, nerezonabilă. În mod clar, nu orice modificare detaliată a unei propuneri trebuie retrimisă spre examinare Comitetului pentru statutul funcționarilor, în caz contrar ar exista pericolul paralizării procesului legislativ. Cu toate acestea, orice modificare, oricât de mică, poate avea consecințe individuale pentru un număr mai mare sau mai mic de funcționari. În aceste împrejurări, pare rezonabil să examinăm dacă o asemenea modificare este suficient de consistentă pentru a justifica o nouă consultare nu în baza consecințelor ca atare, ci în baza importanței sale obiective în structura de ansamblu a propunerii în cauză.

47.      Din perspectiva punctului de vedere de mai sus, în opinia noastră nu este justificat să se susțină că modificarea în cauză este substanțială.

48.      Considerăm pentru început că propunerea relevantă avută în vedere nu o reprezintă reforma adusă statutului în ansamblul său, ci dispozițiile tranzitorii și mai ales sistemul de corespondență dintre gradul menționat la concurs și gradul de recrutare ce figurează în tabelul din articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII (dacă ar trebui să definim propunearea în termeni mai largi, semnificația modificării în cadrul textului de ansamblu ar scădea bineînțeles).

49.      Consultând acest tabel și salariile inițiale înainte și după 1 mai 2004(20), remarcăm că salariile inițiale pentru noul grad de recrutare sunt inferioare celor pentru gradul sau cariera anterioară pentru care a fost organizat concursul, cu doar două excepții. Excepțiile privesc cele mai înalte două grade, corespunzătoare în esență funcțiilor de director și director general, cazuri în care recrutarea se efectuează de cele mai multe ori în afara concursului(21). Pentru toate celelalte grade în discuție, noul grad de recrutare (C*1-A*12) este inferior fostului grad de concurs (C5-A3/LA3). Dincolo de aceste limite, în versiunea propunerii în legătură cu care a fost consultat inițial Comitetul pentru statutul funcționarilor, numai gradul de recrutare A*7 corespunde unui salariu inițial puțin mai ridicat decât cariera corespunzătoare concursului (A7/LA7-A6/LA6). Substituirea gradului A*7 cu gradul A*6 a fost, așadar, coerentă cu structura de ansamblu a tabelului de corespondență.

50.      În această lumină, raționamentul Tribunalului de Primă Instanță pe care l‑am rezumat la punctele 36 și 37 de mai sus pare clar și adecvat. Problema diferenței dintre tabelele de corespondență din articolul 2 alineatul (1) și din articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII este legată, după cum au arătat Comisia și Consiliul, de motivele oferite de legiuitor în Regulamentul nr. 723/2004 și nu de cele reținute de Tribunalul de Primă Instanță în hotărâre.

51.      În consecință, în opinia noastră, primul aspect al primului motiv invocat de recurenți ar trebui respins.

Al doilea aspect al primului motiv: încălcarea principiului drepturilor dobândite

–        Hotărârea atacată

52.      Reclamanții au susținut în fața primei instanțe că prin includerea lor pe o lista de rezervă au dobândit dreptul de a fi numiți în conformitate cu gradele menționate în anunțurile de concurs respective. Articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut a încălcat acest drept.

53.      Tribunalul de Primă Instanță a respins acest argument la punctele 52-58 din hotărâre, în principal în baza raționamentului de mai jos.

54.      Înscrierea pe o listă de rezervă ca urmare a unui concurs general conferă numai o vocație de a fi numit în funcție. Încadrarea în grad nu este dobândită până la momentul numirii printr‑o decizie unilaterală a autorității împuternicite să facă numiri, care precizează data începând de la care aceasta produce efecte precum și postul în care este repartizat funcționarul. Numai după aceea un candidat care a reușit la concurs se poate prevala de statutul de funcționar și de aplicarea statutului.

55.      La data la care articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut în versiunea respectivă a intrat în vigoare (1 mai 2004), reclamanții nu beneficiaseră încă de o asemenea decizie. Această prevedere nu a încălcat, prin urmare, niciun drept privind încadrarea în unul dintre fostele grade fixate de anunțurile de concurs. Un funcționar nu se poate prevala de un drept dobândit decât dacă faptele care au dat naștere dreptului s‑au produs sub imperiul unui regim anume care a fost ulterior modificat(22).

–        Argumentele părților

56.      Recurenții contestă, în esență, premisa conform căreia dreptul lor de a fi încadrați într‑un anumit grad nu a fost dobândit înainte ca modificările la statut să fi intrat în vigoare. Aceștia acceptă că includerea lor pe o listă de rezervă nu le conferă un drept de a fi numiți, însă susțin că aceasta le conferă un drept de a fi încadrați, în eventualitatea numirii, în gradul publicat în anunțul de concurs.

57.      Aceștia citează o jurisprudență în virtutea căreia autoritatea împuternicită să facă numiri este ținută de termenii anunțului de concurs. În cauza Spachis(23), reclamanta era o candidată care a reușit la două concursuri generale și fusese numită mai întâi într‑un post de lingvist pentru care nu avea în acel moment o experiență profesională relevantă, iar ulterior, pe baza unui al doilea concurs, într‑un post administrativ pentru care avea nouă ani de experiență profesională relevantă. Comisia nu a luat în considerare acea experiență atunci când a determinat gradul său la cea de a doua numire, ci a numit‑o într‑un grad similar cu cel pe care îl avea în serviciul lingvistic. Curtea a considerat aceasta ca fiind o încălcare a unui drept virtual(24) pe care ea l‑a dobândit prin faptul promovării concursului în discuție.

58.      În plus, recurenții susțin că faptele care au dat naștere dreptului lor s‑au produs sub incidența fostului statut: participarea acestora la concursuri, înscrierea lor pe lista de rezervă și, în unele cazuri, decizia de a li se oferi un post, precum și scrisoarea care le indică faptul că li se oferă un post. Însuși Tribunalul de Primă Instanță a recunoscut că numai după numirea în funcție aceștia au fost direct informați cu privire la noul sistem de încadrare în grad și la scăderea corelativă a gradului de recrutare față de cel indicat în anunțul de concurs. În sfârșit, nu numai persoanele care sunt deja funcționari se pot prevala de statut – potrivit unei jurisprudențe constante, persoanele care revendică calitatea de funcționar pot, de asemenea, să invoce statutul.

59.      Comisia consideră(25) că nu se poate vorbi despre un drept dobândit decât dacă faptul care i‑a dat naștere s‑a produs sub imperiul unei prevederi anterioare modificărilor. Statutul nu poate fi modificat cu efect retroactiv în dezavantajul funcționarilor, însă poate fi modificat într‑un mod defavorabil pentru viitor. Mai mult, un drept nu poate fi „dobândit” decât în momentul în care situația de drept a fost stabilită și aceasta nu mai depinde de o decizie viitoare ce presupune o marjă de apreciere. În prezenta cauză, situațiile recurenților depindeau încă de astfel de decizii ce au fost adoptate după 1 mai 2004.

60.      Argumentul recurenților este ilogic în măsura în care susține că reușita la un concurs general nu conferă dreptul de a fi numit în funcție, ci conferă dreptul de a fi numit într‑un anumit grad, ca o consecință a numirii. Hotărârea în cauza Spachis confirmă în mod implicit că reușita la un concurs conferă numai vocația de numire într‑un anumit grad – reclamanta ar fi putut fi încadrată în unul dintre cele două grade de carieră respectivă și Curtea a reținut că experiența sa relevantă ar fi trebuit să fie luată în considerare la determinarea gradului corespunzător.

61.      În ceea ce privește argumentul conform căruia, în anumite cazuri, decizia de a oferi recurenților un post, precum și scrisoarea prin care se arăta că le va fi propus un post sunt anterioare datei de 1 mai 2004, numai momentul când decizia formală de numire a fost adoptată poate avea relevanță și nu momentul când s‑a născut sau a fost comunicată intenția de a o adopta. În orice caz, acest argument nu a fost invocat în primă instanță și este inadmisibil în recurs.

62.      În sfârșit, termenii unui anunț de concurs leagă autoritatea împuternicită să facă numiri în ceea ce privește condițiile care trebuie întrunite de către candidat, însă nu și în ceea ce privește conținutul unei decizii de numire a unui candidat care a reușit la concurs, care trebuie să se conformeze cu normele din statut aplicabile la data când a fost adoptată.

63.      Consiliul susține că recurenții nu au dobândit nici drepturi și nici obligații legate de vreo instituție comunitară până la momentul adoptării unei decizii de numire. Înscrierea pe o listă de rezervă nu oferă nicio garanție și nu impune nicio obligație. Hotărârea în cauza Spachis nu privește o modificare a statutului și astfel nicio concluzie nu poate fi dedusă din aceasta. Un anunț de concurs obligă, într‑adevăr, autoritatea împuternicită să facă numiri, însă nu împiedică o modificare a cadrului legislativ în contextul căruia acea autoritate trebuie să opereze. În acest caz, nimeni nu poate fi numit în fostele grade, care au încetat să mai existe la 1 mai 2004, însă legiuitorul a menținut posibilitatea de a numi persoanele aflate pe listele de rezervă existente prin includerea unui tabel de corespondență cu noile grade.

–        Apreciere

64.      Argumentele recurenților se bazează într‑o măsură semnificativă pe o jurisprudență conform căreia autoritatea împuternicită să facă numiri este ținută de termenii unui anunț de concurs. Cu toate acestea, anunțul de concurs este subordonat statutului. Atunci când adoptă o decizie ca urmare a acestui anunț, autoritatea împuternicită să facă numiri nu poate fi ținută de nicio dispoziție din anunțul de concurs contrară unei prevederi din statut, care este în același timp legală și aplicabilă în momentul luării deciziei. În contextul de față, sunt relevante numai argumentele referitoare la legalitatea articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la acest statut.

65.      Comisia admite (ceea ce reiese clar din jurisprudența Curții) că legiuitorul poate modifica statutul pentru viitor, însă, procedând astfel, el trebuie să se abțină de la a afecta drepturile dobândite anterior în conformitate cu versiunea nemodificată. Așadar, se pune problema dacă Tribunalul de Primă Instanță a hotărât în mod just că dreptul de a fi numit într‑un anumit grad nu a fost dobândit de către persoanele ale căror nume sunt înscrise pe o listă de rezervă, dar care nu fuseseră încă numite înainte de 1 mai 2004.

66.      Este cert că asemenea persoane nu au dobândit niciun drept efectiv de a fi numite în funcție. Este, de asemenea, de necontestat faptul că gradul și treapta efective la data numirii erau nesigure până la momentul la care acestea urmau să fie numite efectiv. În majoritatea cazurilor, concursurile au privit posturi într‑o carieră cuprinzând două grade (iar anunțurile de concurs specificau numai că numirea se făcea „de regulă” în gradul inferior) și în toate cazurile articolul 32 din statut permitea ca pregătirea și experiența profesională să fie luate în considerare la determinarea treptei.

67.      În aceste împrejurări, nu putem înțelege în ce modalitate recurenții ar fi putut dobândi un drept de a fi numiți într‑un anumit grad sau într‑o anumită treaptă, nici în ce mod concluzia Tribunalului de Primă Instanță că nu au dobândit un asemenea drept ar putea fi criticată.

68.      Jurisprudența Curții de Justiție (sau cea a Tribunalului de Primă Instanță ori a Tribunalului Funcției Publice) nu a furnizat până în prezent nicio indicație detaliată asupra a ceea ce constituie un drept dobândit care poate fi încălcat prin modificarea statutului. Aceasta a precizat numai că se impune ca faptele care au condus la nașterea acestuia să se fie produs sub imperiul regimului anterior. Comisia adaugă că trebuie, de asemenea, ca acest drept să fi fost stabilit cu titlu definitiv sub acest regim, în măsura în care nicio altă decizie discreționară nu trebuia să mai fie adoptată. Am fi de acord cu această teză – în pofida dreptului „virtual” dobândit la care Curtea s‑a referit în cauza Spachis, dacă nu s‑ar fi adus nicio modificare normelor aplicabile. În cauza de față, la 1 mai 2004, un anumit număr de decizii trebuiau încă să fie adoptate (sau ar fi putut să nu fie adoptate) și ar fi putut conduce la o numire într‑un grad sau într‑o treaptă diferită (sau la nicio numire), chiar dacă vechea structură a carierei s‑ar fi aplicat în continuare. Persoanele care se află în situația recurenților nu ar putea, în consecință, să aibă vreun drept dobândit la numirea într‑un anumit grad sau într‑o anumită treaptă.

69.      Este interesant de remarcat că Tribunalul Administrativ al Organizației Internaționale a Muncii(26) a definit drepturile dobândite într‑un mod mai precis. Într‑o hotărâre recentă ce continuă o jurisprudență bine stabilită datând din 1961(27), acesta a statuat: „[…] un drept dobândit este încălcat doar atunci când […] o modificare afectează negativ echilibrul obligațiilor contractuale, aducând atingere condițiilor fundamentale de angajare în considerarea cărora funcționarul a acceptat o numire sau care l‑au determinat ulterior să rămână în funcție”.

70.      Deși funcționarii comunitari nu se află într‑o relație contractuală cu instituțiile care îi angajează, noțiunea „condiții fundamentale de angajare în considerarea cărora funcționarul a acceptat o numire sau care l‑au determinat ulterior să rămână în funcție” ar putea fi ușor – și, în opinia noastră, util – de transpus în contextul comunitar. În cauza de față, prin definiție, niciunul dintre funcționarii vizați de tabelul de la articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut nu a acceptat o numire înainte ca anexa să intre în vigoare. Nici nu ar fi putut dobândi vreun drept în temeiul vechilor prevederi din statut pe baza unei credințe eronate (oricare ar fi fost cauza) conform căreia acele prevederi erau încă aplicabile.

71.      Prin urmare, considerăm că al doilea aspect al primului motiv de recurs ar trebui respins.

Al treilea aspect al primului motiv: egalitatea de tratament

–        Hotărârea atacată

72.      În primă instanță, reclamanții au susținut că articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut vizează o singură categorie de persoane – candidații care au reușit la același concurs – într‑o modalitate diferită în funcție de data la care au fost recrutați, înainte sau după 1 mai 2004. Această dată nu poate constitui un criteriu obiectiv de diferențiere, întrucât data la care un funcționar este numit ar depinde de elemente care nu ar fi obiective și asupra cărora funcționarul nu are niciun control. Singura dată obiectivă a fost cea la care aceștia au fost informați despre înscrierea lor pe lista de rezervă. În Hotărârea din 9 iulie 1997, Monaco/Parlamentul European(28), Tribunalul de Primă Instanță a reținut că principiul egalității de tratament impunea ca toți candidații care au reușit la un concurs să fie tratați în mod identic, fără a ține cont de orice reguli noi care ar fi putut fi adoptate înainte ca o parte din aceștia să fie numiți în funcție.

73.      Un alt efect în cazul reclamanților a constat în atribuirea acestora de posturi care presupuneau o experiență profesională („senior”), dar cu încadrarea în grade corespunzătoare începutului de carieră („junior”). În măsura în care au acumulat deja calificări și experiență considerabile, reclamanții au făcut obiectul unei discriminări pe motiv de vârstă, cu încălcarea articolului 1d din statut, întrucât aceștia nu ar fi avut aceleași perspective de carieră precum alți funcționari mai tineri care beneficiau de aceeași încadrare. Mai mult, unii dintre aceștia au facut anterior parte din categoria personalului temporar sau auxiliar și au fost numiți pe aceleași posturi, având aceleași atribuții sau chiar mai importante, însă cu o încadrare în grad inferioară.

74.      Tribunalul de Primă Instanță a respins acest argument la punctele 75-91 din hotărâre, în principal în baza raționamentului de mai jos.

75.      Principiul general al egalității de tratament impune ca situațiile comparabile să nu fie tratate diferit, cu excepția cazului în care o diferențiere este justificată în mod obiectiv. Întrebarea era, așadar, dacă toți candidații care au reușit la concurs formează o singura categorie, fără a lua în considerare data numirii.

76.      Astfel cum reiese din considerarea problematicii drepturilor dobândite, reclamanții ar fi putut fi legal încadrați doar ținând cont de criteriile în vigoare la data adoptării deciziei de numire. În plus, aceștia au admis în mod implicit că noile prevederi li se aplicau, în măsura în care solicitau să beneficieze de aplicarea articolului 1d din statut. Dimpotrivă, candidații care au reușit la aceleași concursuri și care au fost numiți înainte de 1 mai 2004 trebuiau să fie încadrați în grad pe baza vechilor criterii aflate încă în vigoare la data numirii lor. Așadar, cele două grupuri nu puteau fi privite ca făcând parte din aceeași categorie.

77.      Prin specificarea faptului că dispozițiile tranzitorii nu prejudiciază drepturile dobândite de personal în cadrul regimului comunitar înainte de intrarea în vigoare a noilor reguli, considerentul (37) al preambulului Regulamentului nr. 723/2004 confirmă această distincție.

78.      Ideea conform căreia toți funcționarii recrutați prin același concurs s‑ar afla în situații comparabile nu a fost invocată în Hotărârea Monaco/Parlamentul European decât cu scopul de a constata nelegalitatea aplicării în cazul unui candidat care a reușit la un concurs general a directivelor interne mai stricte de încadrare în grad adoptate de instituția angajatoare ulterior înscrierii persoanei interesate pe lista candidaților eligibili, în lumina criteriilor de încadrare statutare rămase nemodificate. În speță, legiuitorul, exercitând un drept de necontestat, a ales să modifice criteriile statutare pentru încadrarea în grad cu ocazia recrutării. Legiuitorul poate în orice moment să aducă dispozițiilor statutare, pentru viitor, modificările pe care le consideră conforme cu interesul serviciului, chiar dacă acestea sunt mai puțin favorabile(29).

79.      Din moment ce postul în care este repartizat un funcționar este stabilit prin decizia de numire, care nu se poate întemeia decât pe dispozițiile aplicabile la data adoptării sale, acordarea unei încadrări într‑un grad inferior unor funcționari, în cadrul noilor reguli statutare, nu poate fi privită ca discriminatorie, deși aceștia ar fi repartizați în același post ca și cel pe care îl ocupau înainte de 1 mai 2004 în calitate de agent nepermanent și ar exercita funcții identice sau chiar mai importante decât în trecut.

80.      În sfârșit, nu a existat o discriminare pe motiv de vârstă în sensul articolului 1d din statut, din moment ce noile criterii de încadrare în grad sunt în mod vădit străine de orice luare în considerare a vârstei persoanelor vizate.

–        Argumentele părților

81.      Recurenții susțin, în primul rând, că au dobândit de fapt un drept de a fi numiți într‑un anumit grad (după cum s‑a susținut cu privire la aspectul anterior al motivului) și că, în consecință, erau în aceeași categorie cu cei numiți de pe aceleași liste de rezervă înainte de 1 mai 2004, care dobândiseră același drept. Considerentul (37) al preambulului regulamentului de modificare nu poate modifica această situație.

82.      În continuare, aceștia susțin că Tribunalul de Primă Instanță a procedat în mod greșit făcând distincția între o modificare legislativă a statutului și o modificare a normelor interne de aplicare ale unei instituții. Hotărârea Monaco/Parlamentul European nu susține o asemenea analiză, care echivalează cu plasarea unei modificări legislative mai presus de principiul egalității de tratament. Aceasta constituie o atingere inacceptabilă adusă statului de drept. În ordinea juridică comunitară, principiul egalității de tratament se aplică în mod nediferențiat puterii executive, legislative și judecatorești.

83.      Tribunalul de Primă Instanță a omis în fapt să examineze dacă toți candidații care au reușit la unul și același concurs au format un grup comparabil ce trebuia să beneficieze de un tratament egal și a decis să nu urmeze raționamentul utilizat în cauza Ryan/Curtea de Conturi. În această cauză, Tribunalul a reținut, fără a se delimita de Hotărârea Monaco/Parlamentul European, că i) puterea de apreciere a autorităților comunitare de a modifica statutul se supune principiului egalității de tratament, ii) natura actului de modificare nu prezintă importanță din acest punct de vedere și iii) principiul egalității de tratament impune ca data intrării în vigoare a noilor reguli să nu fie discriminatorie.

84.      Îndepartându‑se de jurisprudența sa precedentă, Tribunalul de Primă Instanță nu și‑a îndeplinit obligația de motivare adecvată a deciziei. Acesta a omis să examineze justificările posibile pentru diferența dintre vechile și noile reguli, precum și pentru data intrării în vigoare a noilor reguli.

85.      Mai mult decât atât, argumentul conform căruia funcționarii recrutați înainte și cei recrutați după 1 mai 2004 formează grupuri diferite deoarece li se aplică reguli diferite, neexistând astfel nicio discriminare ilegală, constituie un raționament circular.

86.      Raționamentul privitor la discriminarea pe motiv de vârstă este, de asemenea, eronat în drept. Discriminarea interzisă poate fi atât directă, cât și indirectă. În acest caz, discriminarea a fost indirectă, dat fiind faptul că funcționarii recrutați în baza concursurilor pentru care se solicita experiență profesională au fost numiți în grade potrivite pentru cei cărora le lipsea o asemenea experiență.

87.      Pentru Comisie, hotărârea Tribunalului de Primă Instanță nu se întemeiează pe ideea conform căreia legiuitorul nu este ținut de principiul egalității de tratament. Adevărata problemă o constituie „întinderea intertemporală” a principiului: în situația în care, ca rezultat al unei noi reguli introduse de la o anumită dată, particularii sunt tratați mai puțin favorabil după acea dată decât înainte de aceasta, se încalcă principiul egalității de tratament? Jurisprudența susține ideea conform căreia acesta nu este încălcat.

88.      În primul rând, în Hotărârea din 14 aprilie 2005, Belgia/Comisia(30), Curtea de Justiție a considerat că un regulament al Comisiei nu a încălcat principiul nediscriminării prin menținerea regimurilor de ajutoare deja autorizate, introducând în același timp un regim mult mai strict pentru noile scheme de ajutoare. Deși a fost vorba de o inegalitate de tratament între regimurile declarate anterior compatibile și cele stabilite în conformitate cu noile condiții, aceasta a fost în mod obiectiv justificată. Comisia nu ar fi putut fi împiedicată să instituie condiții mai stricte dacă evoluțiile impuneau acest lucru și nici nu ar fi putut impune în mod unilateral schemelor de ajutoare existente să respecte noile condiții, ceea ce ar fi echivalat cu a conferi efect retroactiv regulamentului, subminând securitatea juridică și încrederea legitimă.

89.      În al doilea rând, legiuitorul ar avea dreptul să adopte, pentru viitor, dispoziții statutare care sunt mai puțin favorabile funcționarilor, atunci când apreciază că acest lucru este conform cu interesele serviciului(31), iar funcționarii nu se pot prevala de un drept dobândit de menținere a unui avantaj de care s‑au bucurat la un anumit moment(32). O reglementare nouă se poate aplica în mod legal efectelor viitoare ale unor situații care au apărut sub imperiul reglementării anterioare. Utilizarea unei anumite date drept criteriu distinctiv care să justifice o diferență de tratament a fost de altfel recunoscută, cel puțin, în jurisprudența germană, pentru motivul că, în lipsa acesteia, legislația care introduce noile reguli nu și‑ar putea atinge scopul.

90.      În mod cert, Hotărârea Ryan/Curtea de Conturi a stabilit că nu este exclus ca data de la care noua legislație devine aplicabilă să constituie o discriminare ilegală, însă, în primul rând, această cauză privea o dată exterioară modificării legislative (data schimbării Statutului Curții de Conturi în temeiul Tratatului CE), în timp ce prezenta cauză privește o dată inerentă modificării înseși, și, în al doilea rând, modificarea din cauza Ryan/Curtea de Conturi a procedat mai degrabă la o reîncadrare retroactivă a unei situații care a apărut sub incidența vechilor reguli decât la a defini încă o dată efectele sale viitoare. Hotărârea Monaco/Parlamentul European (asupra corectitudinii căreia Comisia își exprimă în orice caz anumite dubii) nu s‑a bazat pe natura măsurii care a modificat regulile, ci pe faptul că acestea au fost modificate mai degrabă de către instituție decât de legiuitor.

91.      Consiliul consideră că acei candidați recrutați înainte de 1 mai 2004, precum și cei recrutați începând cu acea dată se află în situații juridice diferite, recrutarea lor fiind guvernată de prevederi diferite. Noile prevederi au fost introduse pentru motive întru totul justificate, expuse în preambulul Regulamentului nr. 723/2004. Tribunalul de Primă Instanță nu a plasat legiuitorul mai presus de principiul egalității de tratament, ci a examinat cu atenție dacă acesta a fost respectat. A urma abordarea recurenților ar însemna de fapt să se creeze o discriminare nejustificată între funcționarii recrutați începând cu 1 mai 2004, după cum concursul pe care l-au promovat aceștia a început înainte sau după această dată. În sfârșit, susținerea recurenților legată de discriminarea pe motive de vârstă se bazează pe ideea că cei cu mai multă experiență sunt în mod necesar și cei mai în vârstă, ceea ce nu corespunde cu realitatea.

–        Apreciere

92.      În primul rând, considerăm că problema egalității de tratament este separată de aceea a drepturilor dobândite. Dacă toți candidații care au reușit la un anumit concurs ar fi dobândit un drept condiționat de a fi numiți într‑un anumit grad, atunci aceasta ar constitui într‑adevăr un factor comun capabil să îi plaseze într‑o singură categorie, ai cărei membri ar trebui, cu toții, să beneficieze de egalitatea de tratament. Întrucât am concluzionat în sensul că aceștia nu dobândesc un asemenea drept, deducem că recurenții nu pot pe această bază să invoce egalitatea de tratament cu alți funcționari recrutați de pe aceleași liste de rezervă. Aceasta nu înseamnă totuși că respectivii candidați nu pot revendica egalitatea de tratament pe o bază diferită.

93.      În al doilea rând – și fără a ține seama, în consecință, de argumentele și de considerațiile care urmăresc să pună în legătură soarta motivului bazat pe egalitatea de tratament cu cea a motivului întemeiat pe drepturile dobândite –, considerăm că raționamentul Tribunalului de Primă Instanță este, după cum susțin recurenții, inadecvat.

94.      Tribunalul reține în mod just că principiul egalității de tratament impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit, cu excepția cazului în care diferența este obiectiv justificată, și identifică în mod corect prima întrebare relevantă ca fiind aceea dacă toți candidații care au reușit la un concurs formează o singură categorie – cu alte cuvinte se află în situații comparabile – indiferent de data numirii lor (punctele 75 și 76 din hotărârea atacată).

95.      Instanța răspunde la această întrebare în sens negativ, pentru unicul motiv că persoanele numite înainte de 1 mai 2004 au trebuit să fie încadrate în concordanță cu vechile prevederi, în timp ce funcționarii numiți la această dată sau după data respectivă au trebuit să fie încadrați în conformitate cu noile prevederi (punctele 77-80), înainte de a confrunta această concluzie cu diverse alte considerații.

96.      Raționamentul de bază pare circular – într‑adevăr, Comisia a dat impresia că admite aceasta în timpul ședinței de judecată. Criteriul care a stat la baza justificării plasării celor două grupuri în discuție în categorii diferite este chiar criteriul despre care se susține că încalcă principiul egalității de tratament. Această justificare pare să implice faptul că, dacă legiuitorul comunitar tratează două categorii de persoane în mod diferit, nu poate exista discriminare deoarece aceștia aparțin în mod necesar unor categorii diferite în baza diferenței de tratament. Și aceasta, după cum arată recurenții, implică faptul că legiuitorul comunitar se situează mai presus de principiul egalității de tratament, ceea ce, după cum a reținut în mod constant Curtea, nu este cazul(33).

97.      Nu suntem convinși nici de celelate considerații formulate de Tribunalul de Primă Instanță în sprijinul concluziei sale.

98.      Referirea la drepturile dobândite, în special după cum s‑a menționat în considerentul (37) al preambulului Regulamentului nr. 723/2004, nu este relevantă, în opinia noastră, în privința problemei egalității de tratament. În orice caz, considerentul (37) face parte din regulament și orice invocare a sa ar fi din nou circulară.

99.      Modul în care Tribunalul de Primă Instanță diferențiază cauza de față de hotărârea anterioară în cauza Monaco/Parlamentul European este, în viziunea noastră, nesatisfăcător. Nu există vreun element în cuprinsul considerentelor relevante ale acestei hotărâri care să indice faptul că principiul exprimat – că ne aflăm în prezența unei discriminări ilegale atunci când se recrutează, pornind de la același concurs, unii funcționari în conformitate cu reguli anterioare, mai favorabile, și alți funcționari în conformitate cu reguli ulterioare, mai puțin favorabile – se limitează la cazurile în care noile reguli sunt prevederi interne adoptate de către instituția angajatoare, fiind excluse prevederile statutului însuși, adoptat de legiuitorul comunitar. Ar fi și dificil de apărat o asemenea teză. Principiul egalității de tratament este un principiu fundamental de drept care trebuie respectat de orice reglementare adoptată de către orice instituție comunitară la orice nivel.

100. Nu considerăm relevantă referirea la puterea legiuitorului de a modifica în orice moment dispozițiile din statut, pentru viitor, dacă apreciază că aceste modificări sunt conforme cu interesul serviciului, chiar dacă acestea sunt mai puțin favorabile. Este fără îndoială adevărat că legiuitorul are o asemenea putere, însă ceea ce au contestat recurenții de la început nu constă în introducerea unei noi structuri a carierelor de la 1 mai 2004, ci în aplicarea a două seturi de prevederi tranzitorii funcționarilor recrutați de pe aceleași liste de rezervă, în funcție de intrarea lor în serviciu înainte sau după această dată.

101. În ceea ce privește tratarea de către Tribunalul de Primă Instanță a argumentelor recurenților ce susțin existența discriminării bazate pe vârstă și a discriminării sub forma „retrogradării” în comparație cu gradele pe care unii dintre aceștia le‑au deținut ca agenți temporar, considerăm că aceste susțineri sunt pur și simplu exterioare aspectului dacă cele două seturi de măsuri tranzitorii fac în mod justificat distincția dintre categorii de funcționari aflați în situații diferite sau în mod nejustificat între funcționari aflați în situații comparabile. În consecință, în timp ce considerăm că Tribunalul de Primă Instanță a respins în mod just aceste argumente în contextul respectiv, aceasta nu afectează punctul nostru de vedere conform căruia raționamentul cu privire la diferențierea de tratament este inadecvat.

102. Pentru motive similare, argumentele formulate de Comisie și de Consiliu nu sunt convingătoare. Problema nu este dacă o modificare legislativă ce introduce noi reguli aplicabile situațiilor care apar după o anumită dată poate încălca principiul egalității de tratament, ci dacă diferite prevederi tranzitorii ce guvernează trecerea de la vechile reguli la noile reguli sunt, în cauza de față, aplicate funcționarilor aflați în situații comparabile, cu încălcarea acestui principiu.

103. Vom analiza acest aspect dupa cum urmează.

104. În principiu, candidații care au reușit la același concurs se află în situații comparabile și au dreptul la un tratament egal. În absența oricărei modificări aduse statutului, aceștia au dreptul la recrutare în aceleași condiții, cu excepția cazului în care o diferențiere poate fi justificată pe temeiuri obiective – cum ar fi, de exemplu, experiența lor profesională anterioară. Având în vedere că toate persoanele care se află pe o listă de rezervă dată nu pot fi, în practică, numite în funcție în mod simultan, acest fapt implică în mod imperios faptul că persoanele recrutatate mai târziu au dreptul, în virtutea principiului egalității de tratament și nu a vreunui drept dobândit, să fie numite în aceleași condiții ca și persoanele recrutate anterior. A spune că toate persoanele care nu au fost încă numite la o anumită dată se află în mod obiectiv într‑o situație diferită de cele deja numite în funcție și, în consecință, pot fi tratate diferit înseamnă a limita egalitatea de tratament numai la situația celor care au fost numite la aceeași dată.

105. Spre deosebire de grupurile deschise ale tuturor funcționarilor recrutați, respectiv înainte de 1 mai 2004 sau începând de la această dată, fiecare listă de rezervă formează un grup închis, ai cărui membri sunt în mod definitiv identificați în momentul când aceasta este stabilită și au astfel dreptul la egalitate de tratament, sub rezerva oricărei diferențieri interne care poate fi justificată pe temeiuri obiective. În consecință, orice măsură nouă care afectează acest tratament – indiferent dacă este o dispoziție de executare internă a unei instituții angajatoare sau o prevedere legislativă a statutului – trebuie în principiu să respecte această unitate și egalitate. Este posibil ca împrejurări externe să poată separa grupul originar în două grupuri care nu se mai află în situații comparabile și astfel impun un tratament diferit, însă o modificare a regulilor aplicabile nu poate prin ea însăși, dintr‑o dată, să producă o separare și să determine în același timp o diferență de tratament fără a încălca principiul egalității de tratament.

106. Cu toate acestea, diferențierea în discuție în prezenta cauză nu se bazează exclusiv pe data de 1 mai 2004, ci pe relația dintre această dată și, pentru fiecare membru al grupului închis al candidaților care au reușit la un concurs dat, data intrării în funcție.

107. Însă nici această din urmă dată și nici relația dintre cele două date nu poate constitui, în viziunea noastră, un temei obiectiv pentru a face distincție între candidații care au reușit la concurs. Ordinea și calendarul recrutării diferiților candidați de pe o listă de rezervă dată pot depinde de un număr de factori care nu sunt relevanți pentru nicio distincție în raport cu condițiile recrutării – de exemplu, disponibilitatea unui post bugetar sau durata preavizului pe care un candidat trebuie să îl dea pentru a putea părăsi locul său de muncă anterior. În legătură cu problema drepturilor dobândite, Comisia a subliniat, în particular la ședința de judecată, că recurenții nu ar fi putut dobândi un drept de a fi numiți la un anumit grad înainte de 1 mai 2004 deoarece alte decizii discreționare trebuiau încă să fie adoptate la acel moment. În această privință, unii dintre factorii luați în considerare ar fi putut chiar să fie subiectivi. Instituția angajatoare ar fi putut grăbi sau întârzia recrutarea unui anumit candidat din diverse motive de conveniență sau chiar de preferință. Recurenții s‑au referit la elementele care probează că anumiți candidați care erau deja membri ai personalului temporar au fost numiți printr‑o procedură accelerată cu puțin timp înainte de 1 mai 2004, posibilitate care nu era deschisă candidaților din exterior sau membrilor personalului auxiliar(34). Fără a fi necesar să luăm poziție asupra acestor elemente de probă ca atare, considerăm că o prevedere care lasă deschisă posibilitatea unei asemenea diferențieri discreționare între candidații care sunt în principiu cu toții într‑o situație comparabilă nu poate fi privită ca fiind conformă cu principiul egalității de tratament.

108. Subliniem că nu contestăm posibilitatea ca legiuitorul să introducă o nouă structură a carierelor, care să implice condiții inițiale mai puțin favorabile pentru noii funcționari, cu efect de la o anumită dată.

109. Cu toate acestea, legiuitorul nu poate să aplice prevederi tranzitorii diferite unor funcționari diferiți recrutați în baza aceluiași concurs conceput pentru vechea structură a carierelor, decât pe baza unei diferențieri obiective care nu este nici inerentă modificării legislative și nici deschisă oricărei manipulări discreționare de către instituția angajatoare.

110. În lumina tuturor acestor considerații, considerăm întemeiat acest al treilea aspect al primului motiv invocat de recurenți. În acest temei și independent de soluția pentru celelalte motive, hotărârea atacată trebuie anulată.

Al patrulea aspect al primului motiv: încălcarea încrederii legitime – denaturarea elementelor de probă

–        Hotărârea atacată

111. În primă instanță, reclamanții susțin că articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut încalcă principiul încrederii legitime de a putea beneficia de un tratament conform condițiilor stabilite în anunțurile de concurs.

112. Tribunalul de Primă Instanță a respins acest argument la punctele 95-99 din hotărâre, în principal în baza raționamentului de mai jos.

113. Un funcționar nu se poate prevala de principiul protecției încrederii legitime pentru a contesta legalitatea unei noi dispoziții de reglementare, în special într‑un domeniu în care legiuitorul dispune de o largă putere de apreciere asupra necesității de a reforma statutul. Acest principiu se aplică doar atunci când administrația comunitară a determinat solicitantul să aibă speranțe întemeiate, oferindu‑i asigurări precise sub formă de informații precise, necondiționate și concordante și care provin de la surse autorizate și de încredere. În cauza de față, trebuie constatat că dosarul nu conține niciun document susceptibil de a da naștere unei încrederi legitime cu privire la menținerea vechilor criterii de încadrare în grad cu ocazia recrutării. Anunțurile de concurs și scrisorile Comisiei au arătat chiar că acelor candidați care au reușit la concursuri li se putea propune o recrutare în baza noilor dispoziții statutare. Reclamanții nu pot argumenta în mod eficient o modificare substanțială a unei situații stabilite în temeiul vechiului statut, din moment ce înscrierea reclamanților pe o listă de candidați eligibili nu a putut avea ca efect să permită acestora să beneficieze de o astfel de situație.

–        Argumentele părților

114. Recurenții susțin că Tribunalul de Primă Instanță a denaturat faptele declarând că dosarul nu conține niciun document susceptibil de a da naștere unei încrederi legitime cu privire la menținerea vechilor criterii de încadrare în grad cu ocazia recrutării. Dosarul conținea de fapt documente care arătau că, în cazul a patru dintre recurenți, informații precise, necondiționate și concordante, în sensul unei numiri în gradul făcut public prin anunțul de concurs sau într‑un grad echivalent acestuia, au fost furnizate de surse autorizate si de încredere. Aceste documente includeau oferte de angajare făcute și acceptate înainte de 1 mai 2004, și nu conțineau nicio indicație conform căreia pentru postul respectiv nivelul de salarizare sau gradul ar fi inferior. În ceea ce îi privește pe ceilalți recurenți, cărora nu li s‑a oferit un loc de muncă decât după această dată, unora dintre aceștia nu li s‑a oferit nicio informație sub forma vreunei oferte de angajare, iar mai mulți au luat parte la concursuri care nu au menționat nicio posibilă modificare a statutului.

115. Comisia și Consiliul susțin în primul rând că, potrivit unei jurisprudențe constante(35), nu este justificat ca particularii să aibă încredere legitimă în menținerea unei situații existente care poate fi modificată în cadrul puterii de apreciere a instituțiilor comunitare.

116. În al doilea rând, asigurările date de către o autoritate administrativă nu pot afecta legalitatea măsurilor legislative. În consecință, afirmațiile recurenților bazate pe situații de fapt sunt irelevante în cadrul excepției de nelegalitate, iar Tribunalul de Primă Instanță a reținut în mod corect că dosarul nu conținea niciun document susceptibil de a da naștere unei încrederi legitime cu privire la menținerea vechilor criterii de încadrare în grad.

117. În al treilea rând, promisiuni care nu țin cont de prevederile aplicabile nu pot da naștere unei încrederi legitime persoanei vizate(36), astfel încât, chiar cu privire la legalitatea numirilor și mai puțin la prevederile contestate, o promisiune făcută în contextul statutului nemodificat nu poate servi ca temei al încrederii legitime după intrarea în vigoare a modificărilor.

118. În sfârșit, Tribunalul de Primă Instanță nu a denaturat probele. Constatările sale reflectă cu fidelitate faptul că diferiți reclamanți s‑au aflat în situații diferite în ceea ce privește indicațiile care le‑au fost date.

–        Apreciere

119. Este de necontestat faptul că unora dintre recurenți li s‑au oferit diferite indicații de la care aceștia ar fi putut concluziona că ar fi urmat să fie numiți în unul dintre gradele pentru care s‑au organizat concursurile pe care le‑au promovat. Cu toate acestea, nu putem identifica erori în concluzia Tribunalului de Primă Instanță conform căreia aceștia nu erau îndreptățiți să acorde încredere legitimă acestor indicații – oricât de precise, concordante și necondiționate erau și indiferent dacă sursa acestora era autorizată și de încredere.

120. După cum Tribunalul de Primă Instanță a reamintit, particularii nu se pot prevala de principiul protecției încrederii legitime pentru a contesta legalitatea unei noi reglementări, mai ales într‑un domeniu în care legiuitorul are o marjă largă de apreciere(37).

121. Mai mult, suntem de acord cu opinia Comisiei conform căreia o asigurare dată de o autoritate administrativă nu poate în niciun caz să dea naștere unei încrederi legitime care să limiteze domeniul de acțiune al legiuitorului. În consecință, orice încredere legitimă care ar fi putut decurge din informația oferită recurenților ar fi relevantă numai în privința validității deciziilor de numire sau, după cum a arătat Comisia în ședința de judecată, în privința unei posibile cereri de despăgubire, însă nu și în privința legalității articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut.

122. Cu toate acestea, validitatea acestor decizii depinde în primul rând de legalitatea prevederilor pe care se întemeiază si cu care trebuie în mod necesar să se conformeze. Dacă, după cum sugerăm noi, această prevedere este ilegală din cauză că încalcă principiul egalității de tratament, deciziile de numire trebuie să fie în orice caz anulate, independent de orice încălcare a încrederii legitime, iar noi decizii trebuie adoptate în baza unui temei juridic potrivit.

123. Așadar, considerăm că al patrulea aspect al primului motiv de recurs ar trebui respins.

Al cincilea aspect al primului motiv: încălcarea articolului 31 din statut

–        Hotărârea atacată

124. În primă instanță, reclamanții arată că articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut încalcă articolul 31 alineatul (1) din statut, cu modificările ulterioare,, conform căruia candidații sunt numiți în gradul indicat în anunțul concursului pe care l‑au promovat. Aceștia ar fi trebuit, așadar, să fie recrutați în acele grade, transformate în noile grade intermediare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din anexa XIII.

125. Tribunalul de Primă Instanță a respins acest argument la punctele 108-116 din hotărâre, în principal în baza raționamentului de mai jos.

126. În conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din statut, candidații care au reușit la concurs trebuie să fie numiți în gradul indicat în anunțul concursului. Aceasta rezultă și din răspunsul oferit motivului întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, conform căruia stabilirea nivelului posturilor care urmează să fie ocupate și a condițiilor de numire a candidaților care au reușit la concurs în aceste posturi, realizată în conformitate cu dispozițiile din vechiul statut, nu a putut să își prelungească efectele după data de 1 mai 2004, când noua structură a carierelor a intrat în vigoare.

127. Situația candidaților care au fost înscriși pe listele de rezervă înainte de 1 mai 2004, însă care au fost numiți după acea dată a fost tratată de articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII. Este adevărat că tabelul din această prevedere diferă de cel din articolul 2 alineatul (1) din aceeași anexă, care transformă vechile grade ale funcționarilor în post înainte de 1 mai 2004 în noi grade intermediare. Legiuitorului îi este permis să adopte, pentru viitor, modificări ale dispozițiilor din statut, chiar dacă ele sunt mai puțin favorabile decât prevederile vechi.

128. Este inerent ca o dispoziție tranzitorie precum cea din prezenta cauză să deroge de la anumite reguli statutare a căror aplicare este în mod necesar afectată de modificarea regimului. În speță, ea nu depășește ceea ce decurge din numirea, în cadrul noilor reguli statutare, a persoanelor selecționate prin proceduri de concurs inițiate și finalizate sub imperiul vechilor prevederi.

–        Argumentele părților

129. Recurenții susțin că raționamentul Tribunalului de Primă Instanță cu privire la articolul 31 alineatul (1) din statut trebuie să urmeze aceeași soartă cu raționamentul privitor la principiul egalității de tratament. Acest principiu ar fi fost respectat dacă ar fi existat o prevedere tranzitorie conform căreia, dacă unul sau mai mulți candidați care au reușit la un anumit concurs au fost deja numiți în baza vechilor criterii, aceste criterii se vor aplica tuturor acestor candidați. Obiectivul de a „permite o punere în practică progresivă a noilor reguli și măsuri” ar fi putut fi atins prin punerea de acord a articolului 12 alineatul (3) cu articolul 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut. Raționamentul hotărârii atacate apare în consecință defectuos.

130. Aceștia arată de asemenea că articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII produce de fapt efecte definitive și nu tranzitorii sau progresive și că în Hotărârea din 14 decembrie 2006, Economidis/Comisia(38), Tribunalul Funcției Publice a hotărât că niciuna dintre măsurile tranzitorii prevăzute în anexa XIII nu privea articolul 31 din statut.

131. Comisia răspunde în esență numai la ultimele două puncte. Ea susține că o decizie adoptată în baza unei prevederi tranzitorii poate avea efecte definitive și că speța Economidis/Comisia nu privea articolul 31 din statut.

132. Consiliul susține că argumentele recurenților se întemeiază pe premisa eronată conform căreia articolul 31 alineatul (1) din statut este o normă cu valoare juridică superioară celei din articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII – relația dintre ele fiind mai degrabă similară raportului dintre lex generalis și lex specialis. În ceea ce privește caracterul adecvat al raționamentului, recurenții confunda încă o dată raționamentul Tribunalului de Primă Instanță si pe cel al legiuitorului, însă, în orice caz, articolul 2 alineatul (1) și articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII tratează două situații diferite în mod obiectiv – pe cea a funcționarilor care au dobândit drepturi în temeiul vechiului statut și pe cea a candidaților care au reușit la concurs și nu au dobândit asemenea drepturi. Cu privire la Hotărârea Economidis/Comisia, Consiliul face în principiu aceleași precizări ca și Comisia.

–        Apreciere

133. Deși raționamentul Tribunalului de Primă Instanță în această privință se întemeiază în special pe raționamentul său în privința egalității de tratament și deși considerăm că acest din urmă raționament este inadecvat, nu suntem de acord cu recurenții că, în mod similar, concluzia privitoare la articolul 31 din statut nu este validă.

134. Tribunalul de Primă Instanță a mai subliniat faptul că, în mod incontestabil, ca urmare a introducerii noii structuri a carierelor, nu mai era posibil din punct de vedere material să fie numiți candidați în gradele făcute publice prin anunțurile de concurs redactate în conformitate cu vechea structura a carierelor. Măsuri tranzitorii au fost, așadar, necesare și au fost adoptate prin articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut. Suntem de acord în această privință cu punctul de vederea la Consiliului că relația dintre articolul 31 din statut și articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII este cea dintre lex generalis și lex specialis.

135. Tribunalul de Primă Instanță a notat discrepanța dintre cele două seturi de prevederi tranzitorii – articolul 2 alineatul (1) și articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII –, însă a considerat că această discrepanță face parte din puterea recunoscută a legiuitorului de a adopta prevederi noi pentru viitor. Deși nu împărtășim acest punct de vedere, pentru motivele pe care le‑am expus în legătură cu egalitatea de tratament, nu considerăm că aceasta are vreo incidență asupra problemei de față. Articolul 2 alineatul (1) din anexa XIII, care tratează transformarea gradelor din vechea structura a carierelor în gradele din noua structură, nu este legat de articolul 31 din statut, care privește gradele de numire ca urmare a reușitei la un concurs general.

136. În ceea ce privește cele două puncte minore, Comisia susține în mod just că prevederile tranzitorii pot avea efecte definitive și reiese clar din lectura Hotărârii Economidis că faptele în cauză sunt toate ulterioare datei de 1 mai 2004, astfel încât constatarea Tribunalului Funcției Publice trebuie interpretată în acest context [aceasta nu va putea fi, în orice caz, interpretată în mod literal, dat fiind faptul că articolul 12 alineatul (1) din anexa XIII are incidență în mod explicit asupra articolului 31 alineatele (2) și (3) din statut].

137. În consecință, considerăm că al cincilea aspect al primului motiv de recurs trebuie respins.

Al șaselea aspect al primului motiv: încălcarea articolelor 5 și 7 din statut și a principiului echivalenței

–        Hotărârea atacată

138. În primă instanță, reclamanții au susținut că articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut încalcă principiul echivalenței dintre post și grad, precum și principiul identității condițiilor de recrutare și de evoluție a carierei pentru funcționarii din cadrul aceluiași grup de funcții, consacrate de articolele 5 și 7 din statut.

139. Tribunalul de Primă Instanță a respins acest argument la punctele 124-132 din hotărâre, în principal în baza raționamentului de mai jos.

140. Din analiza motivului privind egalitatea de tratament reiese că nu există o bază pentru a invoca încălcarea principiului identității de condiții de recrutare și de evoluție a carierei pentru funcționarii care aparțin aceluiași grup de funcții. Prevederi diferite s‑au aplicat celor recrutați înainte de 1 mai 2004 și celor recrutați începând cu această dată. Anexa XIII și în special articolul 4 litera (n)(39) și articolul 12 alineatul (3) constituie o lex specialis care prevalează, pentru o perioadă specificată, asupra prevederilor articolelor 5 și 7 din statut.

–        Argumentele părților

141. Recurenții susțin că raționamentul cu privire la acest motiv trebuie să urmeze modelul raționamentului privitor la principiul egalității de tratament. Mai mult, dacă acest raționament este urmat până la capăt, ar însemna ca o prevedere tranzitorie să poată deroga de la orice principiu general de drept, ceea ce este, în mod evident, absurd. Principiul echivalenței în cauză este un principiu fundamental care trebuie respectat.

142. Comisia și Consiliul susțin, în principal, că reiese în mod clar din hotărârea atacată faptul că Tribunalul de Primă Instanță a reținut în mod corect că articolele 5 și 7 din statut au fost pe deplin respectate prin introducerea prevederilor tranzitorii care au prevalat temporar asupra unora dintre prevederile lor.

–        Apreciere

143. Din nou, nu suntem de acord cu motivul recurenților conform căruia concluzia asupra acestui punct trebuie să primească aceeași soluție cu cea a raționamentului cu privire la egalitatea de tratament. Concluzia Tribunalului de Primă Instanță se bazează, de asemenea, pe un alt raționament care, după cum au arătat Comisia și Consiliul, este valid. Prevederea tranzitorie în cauză formează o lex specialis care prevalează temporar asupra lex generalis reprezentată de articolele 5 și 7 din statut. În ceea ce privește încercarea recurenților de a folosi metoda reductio ad absurdum, este clar că articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII nu derogă în niciun mod de la principiul echivalenței sau al corespondenței dintre post și grad, ci doar stabilește, pe o bază tranzitorie, noi criterii pentru determinarea echivalenței care sunt mai adaptate noii structuri a carierelor.

144. În consecință, considerăm că acest ultim aspect al primului motiv de recurs trebuie respins.

B –    Al doilea motiv de recurs: încălcarea principiului bunei administrări, al transparenței, al protecției încrederii legitime, al bunei‑credințe, al tratamentului egal și al nediscriminării, precum și al echivalenței dintre post și grad

–        Hotărârea atacată

145. În primă instanță, reclamanții au susținut că deciziile atacate, care trebuie diferențiate de prevederile pe care s‑au fondat, au încălcat ele însele cerința bunei administrări, a transparenței, a protecției încrederii legitime, a tratamentului egal și a nediscriminării, a echivalenței postului și a gradului, a bunei‑credințe și a respectului intereselor funcționarilor.

146. Tribunalul de Primă Instanță a respins acest motiv la punctele 147-155 din hotărâre, în principal în baza raționamentului de mai jos.

147. Reclamanții au fost informați direct cu privire la noul sistem de încadrare în grad introdus de noile dispoziții statutare și la scăderea corelativă a gradului de recrutare față de cel indicat în anunțul de concurs abia după intrarea lor în funcție. Mai mult, majoritatea deciziilor atacate nu se referă la articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, deși acesta a stat la baza determinării gradului de recrutare.

148. Totuși, deși poate constitui temeiul unei cereri de reparații, această împrejurare nu poate prin ea însăși să transforme decizia atacată într‑o decizie ilegală. Legalitatea unei măsuri individuale trebuie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data la care a fost adoptat actul(40). Întrucât niciuna dintre deciziile atacate nu a fost adoptată înainte de 1 mai 2004, Comisia a trebuit să îi încadreze pe reclamanți în grad în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, a cărui nelegalitate nu a fost demonstrată. În consecință, ar fi posibil ca orice neregularitate pe care Comisia ar fi putut‑o săvârși, contrar principiilor invocate de reclamanți, să nu aibă niciun efect asupra legalității încadrării lor în grad.

149. În special, împrejurarea că, în speță, Comisia ar fi putut, cu încălcarea principiului nediscriminării, să recruteze cu prioritate anumiți candidați care au reaușit la concurs la o dată anterioară celei de 1 mai 2004 nu poate afecta legalitatea deciziilor atacate. Principiului egalității de tratament a funcționarilor trebuie să se concilieze cu respectarea principiului legalității: nicio persoană nu poate invoca, în sprijinul cererii sale, o nelegalitate care ar fi fost comisă în favoarea unei alte persoane(41).

–        Argumentele părților

150. Recurenții susțin că respingerea celui de al doilea motiv în primă instanță nu poate fi menținută dacă se stabilește că, după cum afirmă ei, articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut este nelegal.

151. În ceea ce privește problema recrutării prioritare a anumitor candidați înainte de 1 mai 2004(42), aceștia nu susțin că asemenea numiri au fost ilegale, ci mai degrabă că au fost contrare principiului egalității de tratament de care nu au beneficiat. Tribunalul de Primă Instanță nu a furnizat, așadar, o motivare adecvată concluziei sale.

152. În ceea ce privește obligația de solicitudine, recurenții susțin că au fost numiți pe posturi ca recunoaștere a meritelor lor, dar la un nivel al remunerației mai redus decât cel asupra cărora au fost informați pe parcursul procedurii de recrutare, că mai mulți dintre aceștia au avut aceleași sarcini înainte și după numirea lor ca funcționari și că doi dintre ei au fost chiar reîncadrați, ca agenți temporari, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut înainte de a fi „retrogradați”, la numirea ca funcționari, într‑un grad stabilit în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din aceeași anexă. Aceasta încalcă obligația de solicitudine, care presupune ca remunerația unui funcționar să nu fie redusă în momentul numirii pe un post superior ca recunoaștere a meritelor sale personale(43). Tribunalul de Primă Instanță nu a ținut cont de acest principiu prin faptul că a considerat că acesta a fost respectat de către Comisie.

153. Comisia susține că motivele hotărârii atacate tratează în mod adecvat toate problemele și că Hotărârea Da Silva/Comisia nu este relevantă, deoarece privește un funcționar care fusese deja numit înainte de 1 mai 2004 și a dobândit în consecință drepturi conform prevederilor anterioare. Tribunalul de Primă Instanță nu a considerat ilegală nicio angajare prioritară; concluziile sale s‑au bazat în mod clar pe o simplă ipoteză.

154. Consiliul nu a adus nicio susținere pe marginea acestui motiv de recurs, care privește doar legalitatea deciziilor Comisiei.

–        Apreciere

155. Considerăm că, în orice situație, al doilea motiv de recurs este superfluu și inoperant. Ori articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut este valid, ori trebuie declarat ilegal pentru încălcarea principiului egalității de tratament. Dacă este valid, Comisia era obligată să numească recurenții în concordanță cu prevederile sale și atât timp cât nu se presupune că articolul 12 alineatul (3) însuși contravine principiilor invocate aici, aceste principii nu pot fi invocate pentru a cere Comisiei să adopte decizii contravenind acestor prevederi. Dacă articolul 12 alineatul (3) este declarat ilegal, deciziile de numire luate în temeiul său trebuie în orice caz anulate și trebuie adoptate noi decizii, conforme principiului egalității de tratament. Aceste noi decizii trebuie, bineînțeles, să se conformeze cu toate principiile invocate în legătură cu acest motiv de recurs, însă este irelevant în această privință dacă au fost respectate în primele decizii.

156. Este adevărat că, astfel cum a subliniat Tribunalul de Primă Instanță, recurenții ar fi putut urmări (sau încă mai pot să urmărească) repararea prejudiciului în mod independent, în baza nerespectării cel puțin a unora dintre principiile pe care le‑au invocat, chiar dacă deciziile de numire și prevederile pe care s‑au întemeiat sunt în ele însele legale. Cu toate acestea, nicio asemenea cerere de despăgubire nu face parte din acțiunea lor în primă instanță sau, în consecință, a recursului lor – cererile privind reconstituirea carierelor și dobânda aferentă sunt dependente de anularea deciziilor de numire în funcție.

157. În consecință, considerăm că cel de al doilea motiv de recurs trebuie respins ca fiind inoperant.

Consecințe de ordin procedural

158. Am ajuns la concluzia ca anexa XIII la statut contravine principiului egalității de tratament în măsura în care dispune ca două seturi divergente de prevederi tranzitorii – articolul 2 alineatul (1) și articolul 12 alineatul (3) – să fie aplicate candidaților care au reușit la unul și același concurs general, pentru motive care nu sunt obiective prin faptul că acest criteriu de delimitare este, în parte, stabilit prin dispozițiile înseși și, în parte, susceptibil de a fi modificat la discreția instituției angajatoare.

159. Hotărârea atacată trebuie, în consecință, să fie anulată în măsura în care conține o eroare de drept, întrucât ajunge la o concluzie contrară.

160. Având în vedere considerațiile de mai sus, deciziile contestate trebuie anulate în măsura în care se întemeiază pe prevederile ilegale discriminatorii din anexa XIII la statut. Nu este necesar să fie retrimisă cauza Tribunalului de Primă Instanță în acest scop.

161. Cu toate acestea, se pune problema cererilor de reconstituire a carierei și a dobânzilor de întârziere, asupra cărora Tribunalul de Primă Instanță nu a dispus.

162. În ceea ce privește cererea conform căreia ar urma să se dispună reconstituirea carierelor recurenților de către Comisie, potrivit jurisprudenței instanțele comunitare nu sunt competente să instituie obligații de această natură în sarcina instituțiilor(44).

163. Cu toate acestea, în conformitate cu primul paragraf al articolului 233 CE, după anularea deciziilor contestate pentru motivele pe care le‑am propus, legiuitorul comunitar trebuie să ia măsurile necesare pentru a stabili egalitatea de tratament dintre funcționarii recrutați în baza aceluiași concurs și Comisia trebuie să reexamineze încadrarea recurenților în grad, cu efect de la datele respective ale numirilor lor. Cu toate acestea, Curtea are libertatea de a specifica ratele dobânzii care ar trebui să se aplice oricăror arierate de salariu care ar putea fi datorate recurenților ca rezultat al reexaminării(45). Rata stabilită de Banca Centrală Europeană apare drept o rată potrivită a fi specificată în acest context.

VII – Cu privire la cheltuielile de judecată

164. Conform prevederilor articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât recurenții au solicitat obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și, în opinia noastră, aceasta ar trebui să cadă în pretenții, se impune obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în prima instanță, cât și în recurs. Consiliul, în calitate de intervenient, trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată efectuate în ambele instanțe, în conformitate cu articolul 69 alineatul (4) din Regulamentul de procedură.

VIII – Concluzie

165. Având în vedere considerațiile de mai sus, propunem Curții:

–        anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 11 iulie 2007, Centeno Mediavilla și alții/Comisia (T‑58/05), în măsura în care aceasta constată că dispozițiile tranzitorii pe care s‑au întemeiat deciziile atacate respectă principiul egalității de tratament;

–        anularea deciziilor atacate în măsura în care acestea au stabilit încadrarea în grad a recurenților pe baza acestor prevederi tranzitorii;

–        specificarea faptului că orice restanță la plata salariilor care ar putea fi datorată recurenților ca rezultat al acestei anulări ar trebui să cuprindă dobânzi, începând cu data de la care ar fi fost datorate, la o rată stabilită de Banca Centrală Europeană;

–        obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs, cu excepția cheltuielilor efectuate de Consiliul Uniunii Europene, care suportă propriile cheltuieli de judecată.

1 – Limba originală: engleza.

2 – Statutul funcționarilor a fost adoptat inițial prin Regulamentul nr. 31 (CEE) 11 (CEEA) al Consiliilor din 18 decembrie 1961 de stabilire a Statutului funcționarilor și a regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunității Economice Europene și ai Comunității Europene a Energiei Atomice (JO 1962, p. 1385) și a fost modificat în mai multe rânduri. Modificările în discuție în prezenta cauză sunt cuprinse în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene (JO L 124, p. 1).

3 – A se vedea Informații administrative nr. 59‑2005 din 20 iulie 2005, „Încadrarea în grad la intrarea în funcție începând cu 1 mai 2004”, precum și Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 21 aprilie 2008, Boudova și alții/Comisia (F‑78/07, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 6 și 27).

4 –      În limba franceză „sont maintenues” poate să denote o intenție mai caracterizată decât termenul din limba engleză „remain”.

5 – Regulamentul (CE, CECO, Euratom) nr. 781/98 al Consiliului din 7 aprilie 1998 de modificare a Statutului funcționarilor și a regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene în privința egalității de tratament (JO L 113, p. 4).

6 – Nu a fost adusă nicio modificare substanțială acestui text în 2004.

7 – Articolul 29 alineatul (2) din statut autorizează recurgerea la proceduri excepționale pentru recrutarea la nivelul cel mai înalt (director și director general).

8 –      Mai precis „cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate, recrutați pe o bază geografică cât mai largă dintre resortisanții statelor membre ale Comunităților”.

9 –      Articolul 31 alineatul (3) permite de asemenea să fie organizate concursuri pentru alte anumite grade, cu condiția ca numirile pe această bază să nu depășească 20 % din numărul total de numiri în grupa de funcții AD din anul respectiv.

10 – Mai precis, activitatea, detașarea, concediul pentru interese personale, disponibilizarea, concediul pentru satisfacerea serviciului militar, precum și concediul pentru creșterea copilului sau concediul din motive de familie.

11 – Denumite în mod obișnuit „liste de rezervă”.

12 – Salariile sunt preluate din articolul 66 din statut, astfel cum a fost modificat ultima dată înainte de 1 mai 2004 prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2182/2003 al Consiliului din 8 decembrie 2003 de ajustare începând cu 1 ianuarie 2004 a salariilor și pensiilor funcționarilor, precum și ale altor agenți ai Comunităților Europene, cât și a coeficienților corectori corespunzători (JO L 327, p. 3) și astfel cum a fost modificat începând cu 1 mai 2004 prin Regulamentul nr. 723/2004.

13 – Hotărârea din 11 iulie 2007, Centeno Mediavilla și alții/Comisia (T‑58/05, Rep., p. II‑2523).

14 – Salariile corespund primei trepte a gradului relevant. A se vedea și nota de subsol 12 de mai sus.

15 – Vom detalia raționamentul Tribunalului de Primă Instanță pe măsură ce vom prezenta motivele de recurs succesive.

16 – A se vedea, cel mai recent, Hotărârea din 29 noiembrie 2007, De Bustamente Tello/Consiliul (C‑10/06 P, Rep., p. I‑10382, punctul 28).

17 – A se vedea punctul 17 din prezentele concluzii. Din dosar reiese că inițial reclamanții au susținut că acest comitet nu a fost consultat asupra niciunuia dintre elementele viitorului articol 12 alineatul (3), însă ulterior ei au limitat acest argument la substituirea gradului A*7 cu gradul A*6, în lumina probelor prezentate de Comisie.

18 – Regulamentul Consiliului (CE, Euratom, CECO) din 17 noiembrie 1995 care introduce măsuri speciale privind încetarea definitivă a serviciului funcționarilor Comunităților Europene ca urmare a aderării Austriei, Finlandei și Suediei (JO L 280, p. 1).

19 – Hotărârea din 30 septembrie 1998, Losch/Curtea de Justiție (T‑13/97, RecFP, p I‑A‑543 și II‑1633), mai ales punctele 151-172.

20 – A se vedea nota de subsol 12 de mai sus.

21 – A se vedea articolul 29 alineatul (2) din statut.

22 – Hotărârea din 19 martie 1975, Gillet/Comisia (28/74, Rec., p. 463, punctul 5).

23 – Hotărârea din 20 iunie 1985, Spachis/Comisia (138/84, Rec., p. 1939, în special punctul 12).

24 – „Droit virtuel” în limba franceză, limba de procedură a cauzei și limba în care Curtea a redactat hotărârea. Versiunea engleză „substantive right” reprezintă în mod evident o traducere greșită, astfel încât avocatul reclamanților nu a procedat corect încercând în ședință să își întemeieze un argument pe acea versiune.

25 – Citând Concluziile avocatului general Capotorti prezentate în cauza Grogan/Comisia (Hotărârea din 11 martie 1982, 127/80, Rec., p. 869, 898).

26 – Care soluționează litigiile referitoare la funcția publică pentru mai mult de 50 de organisme internaționale.

27 – Hotărârea nr. 2682 din 6 februarie 2008, punctul 6.

28 – T‑92/96, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑573, punctul 55.

29 – Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 30 septembrie 1998, Ryan/Curtea de Conturi (T‑121/97, Rec., p. II‑3885, punctul 98).

30 – Cauza C‑110/03, Rec., p. I‑2801, punctele 70-75.

31 – Hotărârea Ryan/Curtea de Conturi, citată la nota de subsol 29, punctele 98 și 104.

32 – Hotărârea din 27 septembrie 1979, Eridania – Zuccherifici nazionali și Società italiana per l’industria degli zuccheri (230/78, Rec., p. 2479, punctul 22).

33 – A se vedea, de exemplu, Hotărârea din 7 iunie 1972, Sabbatini/Parlamentul European (20/71, Rec., p. 345), Hotărârea din 17 februarie 1998, Grant (C‑249/96, Rec., p. I‑621, punctul 45), și Hotărârea din 9 septembrie 2003, Rinke (C‑25/02, Rec., p. I‑8349, punctele 25-28).

34 – Anexa A.6 la cererea introductivă formulată în prima instanță. Punctul 154 din hotărârea atacată face referire la aceasta, însă nu se pronunță asupra problemei. A se vedea și punctul 151 din prezentele concluzii.

35 – Hotărârea din 7 septembrie 2006, Spania/Consiliul (C‑310/04, Rec., p. I‑7285, punctul 81 și jurisprudența citată).

36 – Hotărârea din 6 februarie 1986, Vlachou/Curtea de Conturi (162/84, Rec., p. 481, punctul 6).

37 – Tribunalul de Primă Instanță a făcut trimitere la Hotărârea din 11 februarie 2003, Leonhardt/Parlamentul European (T‑30/02, RecFP, p. I‑A‑41 și II‑265, punctul 55); a se vedea de asemenea, în domeniul politicii comerciale, Hotărârea din 19 noiembrie 1998, Spania/Consiliul (C‑284/94, Rec., p. I‑7309, punctul 43).

38 – F‑122/05, nepublicată încă în Recueil.

39 – A se vedea punctul 15 din prezentele concluzii.

40 – Hotărârea Curții din 17 mai 2001, IECC/Comisia (C‑449/98 P, Rec., p. I‑3875, punctul 87), și Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 25 mai 2004, W/Parlamentul European (T‑69/03, RecFP, p. I‑A 153 și II‑687, punctul 28).

41 – Hotărârea Curții din 4 iulie 1985, Williams/Curtea de Conturi (134/84, Rec., p. 2225, punctul 14).

42 – În sprijinul existenței acestei recrutări avem o dovadă sub forma unui mesaj electronic, depusă drept anexa A.6 la cererea introductivă.

43 – Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 28 iunie 2007, DaSilva/Comisia (F‑21/06, nepublicată încă în Repertoriu).

44 – A se vedea, de exemplu, Hotărârea Curții din 23 aprilie 2002, Campogrande/Comisia (C‑62/01 P, Rec., p. I‑3793, punctul 43), precum și Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 5 decembrie 2000, Campogrande/Comisia (T‑136/98, RecFP, p. I‑A‑267 și II‑1225, punctul 67).

45 – Hotărârea din 20 martie 1984, Razzouk și Beydoun/Comisia (75/82 și 117/82, Rec., p. 1509, punctele 18 și 19).

Full & Egal Universal Law Academy