HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)
17 iulie 2008
Cauza C‑71/07 P
Franco Campoli
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Recurs – Funcționari – Remunerație – Pensie – Aplicarea coeficientului corector calculat în funcție de costul mediu al vieții în țara de reședință – Regim tranzitoriu introdus prin regulamentul de modificare a Statutului funcționarilor – Excepție de nelegalitate”
Obiectul: Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia (T‑135/05, RecFP, p. I‑A‑2-297 și II‑A-2-1527), prin care se urmărește anularea acestei hotărâri. Recurs incident introdus de Comisie
Decizia: Respinge recursul principal și recursul incident.
Sumarul hotărârii
1. Recurs – Recurs incident – Obiect – Declararea inadmisibilității recursului principal – Inadmisibilitate
(Statutul Curții de Justiție, art. 56 al doilea paragraf și art. 61)
2. Funcționari – Pensii – Coeficient corector
[Statutul funcționarilor, art. 82 alin. (1) și (3); anexa XIII, art. 20 alin. (1) și art. 24 alin. (2); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
3. Funcționari – Pensii – Coeficient corector
[Statutul funcționarilor, art. 83 alin. (1) primul paragraf; anexa XIII, art. 20; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
1. Rezultă din articolul 61 din Statutul Curții de Justiție că orice recurs trebuie să urmărească anularea în tot sau în parte a unei hotărâri a Tribunalului, Curtea putând, în cazul anulării, fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia.
Prin urmare, este inadmisibil un recurs incident care nu urmărește anularea hotărârii atacate, ci declararea ca inadmisibil a recursului principal introdus.
2. Un coeficient corector unic pe țară aplicat pensiilor funcționarilor poate constitui un indicator adecvat pentru a reflecta, în mod absolut aproximativ, costul vieții în interiorul unui stat membru.
Având în vedere caracterul absolut aproximativ al unui coeficient corector unic pe țară, scopul garantării unei anumite echivalențe a puterii de cumpărare între foștii funcționari care au reședința în diferite state membre trebuie, într‑adevăr, considerat îndeplinit în măsura în care acest coeficient corector unic este stabilit conform criteriilor care îi garantează caracterul reprezentativ. Or, mecanismul de calcul al acestor coeficienți corectori potrivit raportului dintre costul vieții în statul membru de reședință și cel din Belgia („metoda țară”) reflectă costul vieții în interiorul unui stat într‑un mod cel puțin la fel de reprezentativ precum calcularea acestor coeficienți corectori potrivit raportului dintre costul vieții în capitala țării de reședință și cel din Bruxelles („metoda capitală”).
Întrucât „metoda țară” constituie, prin urmare, un mod de calcul adecvat pentru a asigura, pe cât posibil, echivalența puterii de cumpărare dintre pensionari, legiuitorul comunitar nu a încălcat principiul egalității de tratament atunci când, adoptând Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, a înlocuit „metoda capitală” cu „metoda țară” pentru stabilirea coeficienților corectori în cadrul sistemului tranzitoriu de pensii.
3. Decizia legiuitorului comunitar de reformare a sistemului de pensii prin eliminarea coeficienților corectori pentru drepturile de pensie dobândite începând cu 1 mai 2004, concretizată prin Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, nu este incompatibilă cu principiul egalității de tratament. Deși este adevărat că vechiul sistem de pensii, întemeiat pe un sistem de coeficienți corectori și, prin urmare, pe o anumită compensare a puterii de cumpărare în funcție de statul membru de reședință al pensionarului, constituia un mijloc adecvat pentru punerea în aplicare a respectivului principiu, nu se poate deduce de aici că orice alt sistem este incompatibil cu acest principiu.
Astfel, un sistem de pensii care urmărește echivalența puterii de cumpărare nu este decât unul dintre mijloacele posibile de asigurare a principiului egalității de tratament. Acest principiu este în aceeași măsură respectat de un sistem în cadrul căruia pensionarii primesc, la o contribuție echivalentă, o pensie nominală egală.
Introducerea în cadrul sistemului tranzitoriu a unui coeficient corector minim de 100 % nu face decât să anticipeze, pentru o parte a pensionarilor, eliminarea coeficienților corectori prevăzută de sistemul definitiv.
Dat fiind că sistemul definitiv de pensii care rezultă din noul statut, în măsura în care nu mai urmărește obiectivul garantării unei anumite echivalențe a puterii de cumpărare dintre pensionari indiferent de locul lor de reședință, este, prin urmare, compatibil cu principiul egalității de tratament, sistemul tranzitoriu, care nu face decât să anticipeze principiul unei pensii cu cuantum „unic”, în beneficiul pensionarilor pentru care acest principiu este favorabil, nu poate constitui o discriminare.
Full & Egal Universal Law Academy