26.1.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 22/19
Recurs introdus la 24 septembrie 2007 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra extinsă) pronunțate la 11 iulie 2007 în cauza T-351/03, (Schneider Electric SA/Comisia Comunităților Europene)
(Cauza C-440/07 P)
(2008/C 22/38)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Petite și F. Arbault, agenți)
Celelalte părți în proces: Schneider Electric SA, Republica Federală Germania, Republica Franceză
Concluziile recurentei
—
Anularea hotărârii pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene la 11 iulie 2007 în cauza T-351/03, Schneider Electric SA/Comisia;
—
obligarea societății Schneider Electric SA la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie.
Motivele și principalele argumente
Amintind, cu titlu introductiv, că sunt necesare trei condiții cumulative pentru a angaja răspunderea extracontractuală a Comisiei, și anume, existența unui comportament culpabil, a unui prejudiciu real și cert și a unei legături de cauzalitate directă între comportamentul culpabil și prejudiciu, recurenta invocă șapte motive în susținerea recursului său.
Prin primul motiv, Comisia afirmă că, întrucât a constatat, pe de o parte, că aceasta a „omis” să formuleze obiecția privind consolidarea pozițiilor societăților Schneider și Legrand în cadrul comunicării obiecțiunilor din 3 august 2001 și, pe de altă parte, că această formulare nu prezenta „nicio dificultate tehnică deosebită”, Tribunalul nu a respectat autoritatea de lucru judecat, a făcut constatări inexacte din punct de vedere material, a denaturat elementele de probă supuse aprecierii sale și nu a respectat obligația de a-și motiva hotărârile.
Prin al doilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a făcut o calificare greșită a faptelor, a comis o eroare de drept și nu și-a îndeplinit obligația de motivare atunci când a considerat că eroarea de procedură constatată în hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T-310/01) constituie o încălcare „suficient de gravă” a unei norme juridice care are ca obiect conferirea de drepturi persoanelor de drept privat.
Prin al treilea motiv, Comisia afirmă că Tribunalul a făcut constatări materiale greșite, a denaturat elementele de probă, a calificat în mod greșit faptele în cauză și a comis o eroare de drept atunci când a considerat că există o „legătură de cauzalitate suficient de directă” între comportamentul culpabil și cel de al doilea prejudiciu identificat, și anume încheierea anticipată a negocierilor dintre Schneider și Wendel-KKR cu privire la prețul cesionării societății Legrand SA.
Prin al patrulea motiv, Comisia susține că Tribunalul a încălcat obligația de motivare care îi revine din cauza unei contradicții între motive care viciază raționamentul acestuia privind legătura de cauzalitate existentă între comportamentul culpabil și diferitele prejudicii identificate.
Prin al cincilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a făcut constatări de fapt inexacte din punct de vedere material, a denaturat elementele de probă și a comis o eroare de drept prin faptul că nu a conchis că Schneider a contribuit la totalitatea celui de al doilea prejudiciu identificat. În realitate, această întreprindere nu și-ar fi îndeplinit în mai multe privințe obligația de diligență rezonabilă pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita efectele, în special prin faptul că nu a introdus cererea de măsuri provizorii în ceea ce privește pretinsa obligație a societății Schneider de a cesiona societatea Legrand și prin faptul că nu a ales să cedeze această întreprindere la o dată la care aceasta nu ar fi avut, totuși, nicio obligație în acest sens.
Prin al șaselea motiv, Comisia reproșează Tribunalului faptul că s-a pronunțat ultra petita, că nu a respectat normele care guvernează sarcina probei și a încălcat dreptul la apărare prin identificarea unui prejudiciu care nu era invocat de întreprinderea reclamantă.
În sfârșit, prin al șaptelea și ultimul motiv, Comisia susține că Tribunalul a comis o eroare de drept acordând societății Schneider dobânzi compensatorii începând din momentul în care s-a produs cel de al doilea prejudiciu, la 10 decembrie 2002.
Full & Egal Universal Law Academy