9.2.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 37/3
Recurs introdus la 19 noiembrie 2007 de Territorio Energia Ambiente SpA (TEA) împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) pronunțate la 17 septembrie 2007 în cauza T-175/07, Territorio Energia Ambiente SpA/Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-500/07 P)
(2008/C 37/04)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Territorio Energia Ambiente SpA (TEA) (reprezentanți: E. Coffrini și F. Tesauro, avvocati)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
—
Anularea și/sau modificarea în totalitate a hotărârii Tribunalului de Primă Instanță care face obiectul prezentului recurs în al doilea grad de jurisdicție, și, în consecință, pronunțarea oricărei hotărâri întemeiate pe lege și conformă cu normele de drept.
—
admiterea concluziilor prezentate deja în acțiunea în primă instanță.
Motivele și principalele argumente
Prin decizia Comisiei din 5 iunie 2002 (1) privind „ajutorul de stat constând în scutiri fiscale și în împrumuturi în condiții preferențiale acordate în favoarea unor întreprinderi de servicii publice având capital majoritar public”, regimul de scutire fiscală acordat în temeiul articolului 3 alineatul 70 din Legea nr. 549/1995, al articolului 66 alineatul 14 din D. L. nr. 331/1993, astfel cum a fost transformat în lege și modificat, în favoarea societăților pe acțiuni cu participație majoritar publică care prestează servicii publice locale, a fost declarat ajutor de stat incompatibil cu piața comună. Decizia Comisiei nu a avut în vedere anumite societăți, ci a fost extinsă la societățile constituite potrivit articolului 22 din Legea nr. 241/1990, cu capital majoritar public. Cu toate acestea, decizia nu a fost notificată niciunei societăți (și nici recurentei) neavând destinatari individualizați în mod specific. Statul italian a pus în aplicare decizia sus-menționată prin D. L. nr. 10 din 15 februarie 2007, repartizând sarcina recuperării către Agenzia delle Entrate. În consecință, la data de 29 martie 2007 Agenzia delle Entrate din Mantova a notificat societății recurente o comunicare-somație pentru suma de 1 748 289,75 euro reprezentând capitalul, pe lângă dobânzi de 912 180,64 euro.
Cu toate acestea, societatea recurentă nu are capital majoritar public, ci are capital integral public, motiv pentru care „considerentele Comisiei și decizia acesteia” nu se pot referi la aceasta.
Aceasta este concesionară in house a serviciilor publice locale acordate deja de Comune di Mantova (Primăria Mantova) în gestiunea societății „municipalizzata” (ASM) [întreprindere de servicii publice cu acționariat majoritar public], transformată în societatea recurentă, conform Legii nr. 127/97.
Aceeași societate gestionează serviciile publice în regim de monopol, la nivel în principal local, fără a putea influența libera concurență, care nu poate exista întrucât nu există piața.
O societate având capital integral public nu este altceva decât un organ indirect al primăriilor asociate, care sunt adevăratele destinatare ale ajutorului fiscal, contestat de către Comisie.
În consecință, pentru motive obiective și subiective, scutirea fiscală acordată recurentei nu poate fi clasificată drept ajutor de stat nelegal, contrar prevederilor articolului 87 din tratat.
Pentru motivele sintetizate s-a formulat o acțiune la Tribunalul de Primă Instanță împotriva deciziei Comisiei sus-menționate, radiindu-se cauza T-175/07, repartizată Camerei a patra, care a fost soluționată prin ordonanța de inadmisibilitate a Tribunalului din 17 septembrie 2007, motivată prin nerespectarea termenului prevăzut la articolul 230 al cincilea paragraf din Tratatul CE, conform căruia acțiunea în anulare ar fi trebuit să fie formulată în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului atacat, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv, conform articolului 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură CE.
Acest aspect se consideră ca fiind neîntemeiat, și din perspectiva hotărârii din 17 septembrie 1980 (730/79) (2), a hotărârii din 14 noiembrie 1984 (323/82) (3), a hotărârii din 12 decembrie 1996 (T-358/94) (4) și mai ales a hotărârii Camerei a treia din 23 februarie 2006, pronunțată în cauza C-346/03 (5), motiv pentru care prin recursul declarat se solicită modificarea acesteia.
Într-adevăr, acțiunea în fața Tribunalului de Primă Instanță a fost introdusă imediat ce societatea recurentă a avut cunoștință de faptul că se afla printre destinatarii deciziei Comisiei, mai exact atunci când a primit notificarea deciziilor de impunere emise de Agenzia delle Entrate.
În continuare se reține ca alt motiv de atacare a ordonanței Tribunalului de Primă Instanță faptul că aceasta este concretizarea aplicării greșite a articolului 225 din Tratat.
Într-adevăr, cererea de anulare a deciziei Comisiei trebuie considerată strâns legată de cererea privind neaplicarea aceleiași decizii, motiv pentru care se solicită modificarea ordonanței pronunțate în primă instanță și sub aspectul necompetenței ratione materiae, declarată de același organ judecătoresc.
(1) JO 2003, L 77, p. 21.
(2) Rec. 1980, p. 2671.
(3) Rec. 1984, p. 3809.
(4) Rec. 1996, p.II-2109.
(5) Rec. 2005, p. I-6159.
Full & Egal Universal Law Academy