9.2.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 37/10
Acțiune introdusă la 23 noiembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Țărilor de Jos
(Cauza C-521/07)
(2008/C 37/12)
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. van Nuffel și R, Lyal, agenți)
Pârâte: Regatul Țărilor de Jos
Concluziile reclamantei
—
Constarea faptului că, nescutind dividendelor plătite societăților stabilite în Norvegia sau în Islanda de reținerea impozitului pe dividende în aceleași condiții ca dividendele plătite societăților olandeze, Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 40 din Acordul SEE;
—
obligarea Regatului Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Potrivit reglementării fiscale olandeze, impozitul pe dividende nu este reținut în cazul în care o societate olandeză plătește dividende unei alte societăți stabilite în Țările de Jos care deține cel puțin 5 % din acțiunile societății care plătește dividendele. În schimb, impozitul pe dividende este reținut în cazul în care societatea care primește dividendele este stabilită în Norvegia sau în Islanda, cu excepția cazului în care această societate deține cel puțin 25 % (Norvegia) sau 10 % (Islanda) din acțiunile societății olandeze care plătește dividendele.
În opinia Comisiei, reglementarea fiscală olandeză determină o diferență de tratament între societățile stabilite în Norvegia sau în Islanda și cele stabilite în Țările de Jos. Acest fapt reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a capitalurilor între Țările de Jos și Norvegia, precum și Islanda, contrar articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European (1) (Acordul SEE) privind libera circulație a capitalurilor, dispoziție care corespunde în esență articolului 56 CE. Într-adevăr, situația societăților norvegiene și islandeze care dețin participații la capitalul unei societăți olandeze ar fi din punct de vedere obiectiv comparabilă cu cea a societăților olandeze care dețin participații similare. Reglementarea olandeză nu ar fi justificată. Într-adevăr, statele membre pot adopta măsuri pentru a preveni abuzurile, însă acestea trebuie să fie proporționale cu obiectivul urmărit, ceea ce nu ar fi cazul în speță.
(1) JO L 1, 3.1.1994.
Full & Egal Universal Law Academy