8.3.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 64/17
Acțiune introdusă la 5 decembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania
(Cauza C-546/07)
(2008/C 64/26)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și P. Dejmek, agenți)
Pârâtă: Republica Federală Germania
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că Republica Federală Germania și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 CE și a clauzei de standstill prevăzută în capitolul 2 „Libera circulație a persoanelor”, punctul 13 din Anexa XII la Lista menționată în articolul 24 din Actul de aderare din 16 aprilie 2003, prin faptul că:
a)
în practica autorităților administrative noțiunea „întreprindere a celeilalte părți” prevăzută la articolul 1 alineatul 1 din Convenția germano-polonă din 31 ianuarie 1990 privind detașarea lucrătorilor polonezi în vederea executării contractelor de antrepriză a fost interpretată drept „întreprindere germană” și
b)
în temeiul așa-numitei clauze de protecție a pieței muncii, a extins restricțiile regionale privind accesul lucrătorilor polonezi ulterior datei de 16 aprilie 2003, cu alte cuvinte ulterior datei semnării de către Polonia a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.
—
obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
A.
Detașarea în Germania a lucrătorilor polonezi în vederea executării contractelor de antrepriză este reglementată de Convenția din 31 ianuarie 1990 dintre guvernul Republicii Federale Germania și guvernul Republicii Polone privind detașarea lucrătorilor polonezi în vederea executării contractelor de antrepriză. În practica autorităților administrative germane, noțiunea „întreprindere a celeilalte părți” prevăzută la articolul 1 alineatul 1 din convenția menționată este interpretată drept „întreprindere germană”.
B.
Rezultă că numai întreprinderile germane ar putea încheia contracte de antrepriză în temeiul convenției. Întreprinderile din alte state membre care ar dori să își desfășoare activitatea în Germania ar avea numai alternativa constituirii unei filiale în Germania. Întreprinderile din alte state membre ar fi astfel împiedicate să își exercite libertatea de a presta servicii în temeiul articolului 49 CE, cu privire la activități pe care le-ar desfășura în Republica Federală Germania prin încheierea de contracte de antrepriză cu întreprinderi poloneze potrivit convenției germano-polone. Prin urmare, în privința întreprinderilor din alte state membre decât Germania, se pune problema unei discriminări directe întemeiată pe naționalitate, respectiv pe sediul întreprinderii.
C.
Potrivit articolului 46 CE coroborat cu articolul 55 CE, regimul discriminatoriu special poate fi justificat numai prin motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică. Conform unei jurisprudențe constante recurgerea la motivul justificativ al ordinii publice prevăzut la articolul 46 CE presupune ca menținerea unei măsuri discriminatorii să fie necesară pentru a combate o amenințare reală și suficient de gravă care ar atinge un interes fundamental al societății.
D.
În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Pentru a urmări aplicarea legală a convenției nu ar fi necesară limitarea la întreprinderile cu sediul în Germania deoarece, în orice situație, toate solicitările pot fi depuse la autoritățile germane. În ceea ce privește posibilitatea atragerii răspunderii comitentului pentru plata contribuțiilor la asigurările sociale și sancționarea nerespectării legii, aceste întrebări nu au legătură în mod specific cu acordul rezultat din contractul de antrepriză, ci se încadrează în general în domeniul furnizării de servicii în Germania prin intermediul întreprinderilor din alte state membre. În acest context nu există nicio informație care să arate motivul pentru care extinderea acordurilor bilaterale pentru întreprinderi din alte state membre ar conduce la o aplicare incorectă sau la o eludare a dispozițiilor tranzitorii din tratatul de aderare. În nicio situație temerea cu privire la aplicarea nelegală a dispozițiilor tranzitorii nu ar constitui un pericol suficient de grav pentru ordinea publică sau siguranța publică, care ar putea justifica o restricție privind libertatea de a presta servicii.
E.
Din modul de redactare al clauzei de standstill prevăzută în capitolul 2, punctul 13 din anexa XII la articolul 24 din Actul de aderare din 16 aprilie 2003 rezultă că obligația de standstill ar fi absolută și orice agravare a accesului lucrătorilor polonezi pe piața germană a muncii ar fi interzisă în comparație cu situația existentă la 16 aprilie 2003. Cu toate acestea, potrivit acestei clauze de protecție a pieței muncii care este aplicată în mod continuu în activitatea administrativă a Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă, contractele de antrepriză sunt permise în principiu atâta vreme cât trebuie să fie executate într-o circumscripție a unei agenții în care rata medie a șomajului pe ultimele 6 luni a depășit cu cel puțin 30 % rata șomajului din Republica Federală Germania. Lista circumscripțiilor agențiilor care intră sub incidența acestor norme este actualizată trimestrial. Rezultă că această clauză de protecție a pieței muncii încălcă clauza de standstill din Actul de aderare, întrucât, ulterior datei de 16 aprilie 2003, în cadrul listei circumscripțiilor în care accesul este blocat au fost incluse noi circumscripții.
Full & Egal Universal Law Academy