26.1.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 22/38
Acțiune introdusă la 10 decembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă
(Cauza C-548/07)
(2008/C 22/68)
Limba de procedură: greaca
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Patakia și M. van Beek)
Pârâtă: Republica Elenă
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că Republica Elenă a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 96/34/CE privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES (1) și, în special, în temeiul clauzei 1 punctul (2), al clauzei 2 punctul (1), al clauzei 2 punctul (3) litera (b), al clauzei 2 punctul (3) literele (e) și (f), al clauzei 2 punctul (4) și al clauzei 2 punctul (6) din acordul-cadru anexat la directiva respectivă.
—
obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
1.
În urma examinării ansamblului legislației elene care a transpus în ordinea juridică elenă Directiva 96/34/CE privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES, Comisia a constatat că transpunerea este incompletă și greșită cu privire la anumite clauze din acordul-cadru menționat pus în aplicare prin intermediul directivei citate, în ceea ce privește lucrătorii din marina comercială.
2.
În special, legislația elenă în discuție, prin care sunt ratificate convențiile colective din acest sector, are o sferă limitată de aplicare, deoarece nu se aplică tuturor lucrătorilor de pe navele comerciale.
3.
De asemenea, în vederea recunoașterii dreptului la concediul pentru creșterea copilului în favoarea lucrătorilor menționați, potrivit legislației elene trebuie îndeplinite pe lângă condițiile stabilite de directiva citată, și următoarele condiții:
—
experiență în muncă de 12 luni pe aceeași navă;
—
echipaj de cel puțin 30 de persoane pe nava respectivă;
—
dovada încadrării în muncă a celuilalt soț;
—
calificarea drept nou contract de îmbarcare a întoarcerii din concediul pentru creșterea copilului și perioadă de muncă minimă solicitată ex novo de 6 sau de 7 luni;
—
suportarea de către marinar a cheltuielilor pentru trimiterea înlocuitorului său;
—
aplicarea legislației naționale menționate exclusiv contractelor de îmbarcare încheiate ulterior intrării în vigoare a convențiilor colective;
—
calificarea obligațiilor comerciale drept cauză de forță majoră pentru neacordarea concediului pentru creșterea copilului.
4.
În sfârșit, Comisia susține că nu există nici în convențiile colective, nici în ordinele ministeriale care le-au ratificat vreo referire la aspectul privind protecția lucrătorilor împotriva concedierilor cauzate de solicitarea sau de acordarea unui concediu pentru creșterea copilului.
5.
În consecință, Comisia apreciază că Republica Elenă a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 96/34/CE și, în special, în temeiul clauzei 1 punctul (2), al clauzei 2 punctul (1), al clauzei 2 punctul (3) litera (b), al clauzei 2 punctul (3) literele (e) și (f), al clauzei 2 punctul (4) și al clauzei 2 punctul (6) din acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului, anexat la directiva respectivă.
(1) JO L 145, 19.6.1996, p. 4, Ediție specială 05/vol. 3, p. 160.
Full & Egal Universal Law Academy