29.3.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 79/12
Acțiune introdusă la 21 decembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria
(Cauza C-564/07)
(2008/C 79/22)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și H. Krämer, agenți)
Pârâtă: Republica Austria
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 din Tratatul CE, prin faptul că:
—
impune cerința ca toți consilierii în proprietate industrială stabiliți în mod legal în alt stat membru, care doresc să presteze temporar servicii în Austria, trebuie mai întâi să se înregistreze în registrul austriac special, în măsura în care înregistrarea este subordonată încheierii prealabile a unei asigurări de răspundere profesională;
—
supune supravegherii disciplinare din partea autorităților austriece consilierii în proprietate industrială stabiliți în mod legal în alt stat membru, care doresc să presteze temporar servicii în Austria, și în cazul sancțiunilor pentru alte comportamente decât încălcarea gravă a obligațiilor profesionale;
—
subordonează orice prestare de servicii prin intermediul unui consilier în proprietate industrială stabilit în mod legal în alt stat membru, care dorește să presteze temporar servicii în Austria, încheierii unei asigurări de răspundere profesională;
—
obligă consilierii în proprietate industrială stabiliți în mod legal în alt stat membru, care doresc să presteze temporar servicii în Austria, să încheie un contract cu un consilier local autorizat sau să desemneze un mandatar cu reședința în Austria pentru primirea corespondenței.
—
obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție, articolul 49 CE ar impune nu numai eliminarea oricărei discriminări pe considerente de cetățenie sau naționalitate față de prestatorul de servicii stabilit în alt stat membru, ci, în egală măsură, și înlăturarea oricărei restricții — chiar dacă aceasta se aplică fără a distinge între prestatorii naționali și cei din alte state membre — atunci când interzice, împiedică sau face mai puțin atrăgătoare activitățile prestatorului stabilit în alt stat membru, unde acesta prestează în mod legal servicii similare.
În opinia Comisiei, dispozițiile austriece referitoare la consilierii în proprietate industrială ar restrânge libertatea de a presta servicii în înțelesul articolului 49 CE, prin faptul că prevăd în sarcina consilierilor în proprietate industrială stabiliți în mod legal în alt stat membru, care doresc să furnizeze temporar servicii în Austria, obligația să încheie o asigurare de răspundere profesională, să se înscrie în registrul austriac, să se supună supravegherii disciplinare din partea camerei austriece a consilierilor în proprietate industrială și, în cazul reprezentării părților, să încheie un contract cu un consilier local autorizat.
Aceste condiții ar fi de natură să împiedice, respectiv să facă mai puțin atrăgătoare furnizarea temporară în Austria a serviciilor de consiliere în proprietate industrială de către un consilier în proprietate industrială stabilit în alt stat membru. Respectarea atât a dispozițiilor legale ale statului membru gazdă, cât și a statului membru în care sunt furnizate serviciile ar prezenta în mod cert pentru prestatorul de servicii o sarcină economică suplimentară, întrucât ar trebui să se informeze asupra dispozițiilor aplicabile în statul membru în care sunt furnizate serviciile și, în plus, să fie supus unei duble reglementări, fără ca în statul membru în care sunt furnizate serviciile să fie luate în considerare reglementările cărora se supune deja în statul de origine. De asemenea, reglementarea din speță ar fi de natură să îndepărteze posibilitatea consumatorilor de a fi reprezentați de un prestator de servicii stabilit în alt stat membru, deoarece aceasta ar determina costuri suplimentare în raport cu un prestator de servicii austriac.
Măsurile naționale care interzic, împiedică sau fac mai puțin atrăgătoare exercitarea libertăților fundamentale garantate de tratat ar fi conforme cu tratatul numai atunci când, în primul rând se întemeiază pe motive imperative de interes general, în al doilea rând sunt aplicate într-un mod nediscriminatoriu, în al treilea rând sunt de natură să garanteze realizarea obiectivului urmărit și, în al patrulea rând, nu s-a depășit ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv. În acest context, ar fi admise drept motive imperative de interes general numai acele interese care nu sunt deja protejate de dispoziții la care este supus prestatorul de servicii în statul membru în care este stabilit.
Comisia consideră că restricțiile în litigiu nu sunt admise nici în temeiul normelor derogatorii prevăzute expres în tratat, nici în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție referitoare la motive imperative de interes general. Obligațiile în discuție impuse consilierilor în proprietate industrială stabiliți în alte state membre depășeșc ceea ce ar fi necesar pentru realizarea obiectivelor de protecție a consumatorilor și de derulare a procedurii în mod legal.
Full & Egal Universal Law Academy