Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 5 mai 2008 – Hospital Consulting și alții/Esaote și alții
(Cauza C‑386/07)
„Regulament de procedură – Articolul 92 alineatul (1) și articolul 104 alineatul (3) – Norme comunitare în materie de concurență – Regimuri naționale privind nivelul onorariilor de avocat – Stabilirea unor onorarii minime – Inadmisibilitate parțială – Întrebare al cărei răspuns poate fi dedus din jurisprudența Curții”
1. Concurență – Norme comunitare – Obligații ale statelor membre – Reglementare care urmărește consolidarea efectelor unor înțelegeri preexistente – Noțiune (art. 10 CE, 81 CE și 82 CE) (a se vedea punctele 18-27 și dispozitiv 1)
2. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Întrebări adresate fără suficiente precizări cu privire la situația de fapt și la cadrul normativ – Întrebări adresate într‑un context care exclude un răspuns util – Inadmisibilitate vădită (art. 234 CE) (a se vedea punctele 29-35 și dispozitiv 2)
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Consiglio di Stato – Interpretarea articolului 10 CE, a articolului 81 alineatul (1) CE și a Directivei 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într‑un stat membru, altul decât cel în care s‑a obținut calificarea (JO L 77, p. 36, Ediție specială, 06/vol. 3, p. 24) – Stabilirea, de către o organizație profesională națională, de tarife obligatorii pentru prestațiile avocaților supuse aprobării ministeriale – Reglementare națională care interzice judecătorilor, în contextul deciziilor judecătorești cu privire la cheltuielile de judecată, să deroge de la onorariile minime stabilite
Dispozitivul
1)
Articolele 10 CE și 81 CE nu se opun unei legislații naționale care interzice în principiu să se deroge de la onorariile minime aprobate prin hotărâre ministerială pe baza unui proiect elaborat de o asociație profesională a avocaților precum Consiglio nazionale forense și care interzice de asemenea judecătorului, atunci când se pronunță cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată pe care partea care a căzut în pretenții trebuie să le ramburseze celeilalte părți, să deroge de la onorariile minime menționate.
2)
A treia întrebare adresată de Consiglio di Stato prin decizia din 13 ianuarie 2006 este vădit inadmisibilă.
Full & Egal Universal Law Academy