26.5.2007
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 117/22
Acțiune introdusă la 12 martie 2007 — Hamdi/Consiliu
(Cauza T-75/07)
(2007/C 117/35)
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Reclamant: Ahmed Hamdi (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: M.J.G. Uiterwaal, advocaat)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantului
—
constatarea faptului că, în ceea ce îl privește pe reclamant, Poziția comună 2002/402/PESC (JO 2001 L 344, p. 93) a fost utilizată în mod nejustificat drept fundament al Regulamentului (CE) nr. 2580/2001 (JO 2001, L 344, p. 70), astfel încât regulamentul nu este obligatoriu pentru reclamant;
—
cu titlu subsidiar, constatarea faptului că acest regulament nu trebuie să fie aplicat reclamantului;
—
cu titlu subsidiar, anularea Deciziei 2006/1008/CE din 21 decembrie 2006 (JO L 379, p. 123);
—
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, după ce instanța națională a considerat drept dovedit faptul că reclamantul făcea partea dintr-o organizație teroristă, Hofstadgroep. Reclamantul a atacat această hotărâre.
Prin Decizia 2006/1008/CE (1) Consiliul l-a adăugat pe reclamant pe lista persoanelor și entităților cărora li se aplică Regulamentul nr. 2580/2001 (2).
În susținerea acțiunii sale, reclamantul precizează că atât decizia cât și regulamentul în litigiu au fost adoptate cu încălcarea unor reguli de formă substanțiale și, în special, că nu au fost suficient motivate. În ceea ce privește regulamentul, reclamantul adaugă faptul că nu a fost motivat de către Consiliu de ce acesta era necesar în cadrul pieței comune. În ceea ce privește decizia, reclamantul susține că nu este motivat de ce Consiliul a estimat că trebuie să aplice Regulamentul nr. 2580/2001 față de reclamant.
De altfel, reclamantul susține că nu există temei juridic pentru decizia în litigiu. Într-adevăr, regulamentul ar fi contrar Tratatului CE în măsura în care regulamentul este aplicat reclamantului. El adaugă faptul că regulamentul atacat nu servește la executarea obligațiilor care decurg dintr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Mai mult, nu există nicio legătură între reclamant și țări terțe sau cu alte aspecte ale politicii externe și de securitate comune, astfel încât cel de-al doilea pilon nu este aplicabil cazului reclamantului.
În această privință, reclamantul adaugă faptul că articolul 308 CE nu constituie un temei juridic pentru că nu există nicio legătură cu realizarea pieței comune. În plus, regulamentul atacat nu permite realizarea niciunuia dintre obiectivele Uniunii, astfel încât nici articolul 60 coroborat cu articolele 301 CE și 308 CE nu constituie un temei juridic suficient.
În final, reclamantul afirmă că decizia atacată aduce atingere drepturilor sale fundamentale și în special dreptului la folosirea netulburată a proprietății sale și dreptului său la o viață privată netulburată, așa cum rezultă acestea din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
(1) Decizia 2006/1008/CE a Consiliului din 21 decembrie 2006, de punere în aplicare a articolului 2, alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 379, p. 123).
(2) Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 344, p. 70).
Full & Egal Universal Law Academy