23.6.2007
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 140/30
Acțiune introdusă la 18 aprilie 2007 — Alstom/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-121/07)
(2007/C 140/51)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Alstom (Levallois Perret, Franța) (reprezentanți: J. Derenne, avocat, W. Broere, solicitor, și A. Müller-Rappard, C. Guirado, avocates)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
anularea articolelor 1 (b), 2 (b) și 2 (c) din decizia atacată;
—
în subsidiar, reducerea substanțială a amenzilor aplicate societății Alstom;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei C(2006) 6762 final a Comisiei din 24 ianuarie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE (cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz), referitoare la o înțelegere în domeniul proiectelor privind instalații de comutație cu izolație în gaz având ca obiect trucarea cererilor de ofertă privind aceste proiecte, stabilirea prețurilor minime ale ofertelor, atribuirea de cote și de proiecte și schimbul de informații. În subsidiar, reclamanta solicită anularea sau reducerea amenzii care i-a fost aplicată prin decizia atacată.
În sprijinul pretențiilor sale, reclamanta invocă opt motive.
Primul este întemeiat pe încălcarea regulilor referitoare la protecția jurisdicțională și a principiului general al „dreptului la un recurs efectiv” prin aceea că, aplicând o amendă solidară la două întreprinderi independente atât din punct de vedere juridic, cât și economic, Comisia ar fi creat o situație în care beneficiul eventual care ar putea rezulta pentru reclamantă dintr-o acțiune împotriva deciziei atacate ar depinde exclusiv de rezultatul unei acțiuni introduse de un terț independent.
Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea regulilor de drept aplicabile solidarității prin aceea că două întreprinderi între care nu există o legătură juridică ar fi fost ținute de către Comisie răspunzătoare în mod solidar pentru aceeași infracțiune, încălcând principiile securității juridice și al individualității pedepselor.
Prin al treilea motiv, reclamanta reproșează Comisiei faptul că a încălcat articolul 253 CE prin aceea că nu ar fi explicat de ce elementele prezentate de reclamantă pentru a demonstra absența influenței determinate avute de aceasta asupra filialelor sale deținute în proporție de 100 % nu erau suficiente pentru a răsturna prezumția relativă cu privire la acest subiect.
Al patrulea motiv invocat de reclamantă este întemeiat pe încălcarea articolului 81 CE și, în special, a regulilor referitoare la posibilitatea de a imputa societăților mamă încălcările comise de filialele lor, precum și a regulilor referitoare la transferul răspunderii pentru încălcări.
Prin al cincilea motiv, reclamanta invocă faptul că decizia atacată ar încălca regulile aplicabile recunoașterii unor circumstanțe agravante pentru activități de „conducător al înțelegerii”, coroborate cu principiul egalității de tratament. Reclamanta pretinde că în mod greșit Comisia i-a atribut rolul de conducător și că rolul său de „secretar european” al înțelegerii ar fi pur administrativ și nu ar fi de natură să îi confere un rol mai important decât celorlalți participanți la înțelegere. În consecință, reclamanta susține că o eroare de apreciere ar fi fost făcută de Comisie, că aceasta ar fi ignorat regulile aplicabile și că nu ar fi motivat suficient decizia cu privire la acest punct.
Reclamanta invocă faptul că, în egală măsură, Comisia ar fi încălcat regulile de drept în ceea ce privește proba continuității infracțiunii prin aceea că nu ar fi adus elemente de probă referitoare la fapte suficient de apropiate în timp pentru a stabili o continuitate a infracțiunii.
Al șaptelea motiv invocat de reclamantă este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare prin aceea că, în opinia sa, decizia atacată s-ar baza pe anumite informații ce nu sunt conținute în comunicarea obiecțiilor făcută de Comisie și cu privire la care Comisia nu ar fi indicat reclamantei care sunt consecințele acestora în cadrul deciziei sale.
În sfârșit, prin al optulea motiv, reclamanta pretinde că regulile referitoare la calcularea cuantumului de bază al amenzilor ar fi fost încălcate de Comisie prin aceea că decizia atacată ar stabili cuantumul amenzii, pentru întreaga perioadă în care au fost comise încălcări, pe baza cifrei de afaceri realizate în cadrul Spațiului Economic European, în timp ce Acordul SEE nu a intrat în vigoare decât începând cu 1 ianuarie 1994.
Full & Egal Universal Law Academy