23.6.2007
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 140/38
Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-135/07)
(2007/C 140/63)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: G. Aiello, avvocato)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
anularea, în baza articolului 230 CE, a deciziei conținute în scrisoarea din 7 februarie 2007, nr. de înregistrare 3585, a directorului general al Direcției generale Agricultură a Comisiei;
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Guvernul Republicii Italiene a introdus o acțiune în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene pentru a obține anularea, în baza articolului 230 CE, a deciziei conținute în scrisoarea din 7 februarie 2007, nr. de înregistrare 3585, a directorului general al Direcției generale Agricultură a Comisiei, prin care se respinge solicitarea autorităților italiene de a adopta măsuri excepționale de sprijinire a pieței italiene a cărnii de pasăre, în baza articolului 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2777/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de pasăre (1), în ceea ce privește puii sacrificați în zonele afectate de gripa aviară și supuse unor măsuri veterinare care restrâng circulația în perioada decembrie 1999-septembrie 2003.
În susținerea acțiunii, guvernul italian a invocat:
—
încălcarea principiului nediscriminării între producătorii comunitari prevăzuți la articolul 34 alineatul (2) paragraful al doilea CE, în măsura în care pârâta ar fi admis măsuri excepționale de sprijinire a pieței numai în sectorul ouălor de incubație, refuzând, prin decizia atacată, măsuri similare pentru sectorul cărnii de pasăre.
—
abuzul de putere și eroarea vădită de apreciere din partea Comisiei.
În această privință, se arată că, în scopul îndeplinirii obiectivului urmărit de Regulamentul nr. 2777/75, Comisia ar fi trebuit să adopte măsuri excepționale de sprijinire a pieței italiene a cărnii de pasăre, sectorul avicol de departe cel mai afectat în Italia. Or, în pofida solicitărilor repetate ale reclamantei, aceasta a refuzat să o facă, limitându-se să admită măsuri de sprijinire numai în favoarea sectorului ouălor de incubație, cel mai puțin afectat în Italia de măsurile restrictive și, în fond, singurul afectat în Țările de Jos. În acest mod, Comisia a înțeles în mod clar să aloce producătorilor olandezi majoritatea resurselor disponibile, reducând la minim indemnitatea acordată producătorilor italieni.
—
Interpretarea greșită și încălcarea articolului 14 din Regulamentul nr. 2777/75 și eroarea vădită de apreciere.
În opinia reclamantei și contrar susținerilor pârâtei, articolul 14 din regulamentul în cauză nu s-ar aplica numai atunci când dezechilibrele de pe piață sunt cauzate de imposibilitatea pentru producătorii care se află într-o zonă supravegheată și protejată de a avea acces la piață în afara acestei zone. De fapt, Comisia ar putea adopta măsuri excepționale de sprijinire pentru a reechilibra piața afectată de limitările aduse liberei circulații, care rezultă din aplicarea măsurilor destinate să combată răspândirea bolilor animale, indiferent dacă aceste limitări privesc produsele care intră sau cele care ies dintr-o zonă determinată.
—
În sfârșit, încălcarea principiilor bunei administrări, imparțialității, echității și transparenței.
(1) JO L 282, 1.11.1975, p. 77.
Full & Egal Universal Law Academy