7.7.2007
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 155/30
Acțiune introdusă la 7 mai 2007 — OTIS și alții/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-145/07)
(2007/C 155/56)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamante Otis SA (Dilbeek, Belgia), Otis GmbH & Co. OHG (Berlin, Germania), Otis BV (Amersfoort, Țările de Jos) și Otis Elevator Co. (Farmington, Statele Unite) (reprezentanți: A. Winckler, lawyer, și J. Temple Lang, solicitor)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamanților
—
anularea sau reducerea substanțială a amenzii care a fost aplicată Otis prin decizie;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și a celorlalte cheltuieli ale Otis în legătură cu această cauză;
—
luarea oricăror măsuri pe care Curtea le consideră adecvate.
Motivele și principalele argumente
Prin cererea lor, reclamantele solicită anularea parțială, în temeiul articolului 230 CE, a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 (cauza COMP/E-1/38.823 — PO/Ascensoare și scări rulante), în temeiul căreia reclamantele, alături de alte întreprinderi, au fost considerați responsabili de participarea la patru încălcări simple, complexe și continuate ale articolului 81 alineatul (1) CE prin împărțirea piețelor pe baza unor acorduri și/sau practici concertate având la bază alocarea cererilor de ofertă și a contractelor de vânzare, de instalare, de întreținere și de modernizare a ascensoarelor și scărilor rulante.
În susținerea cererii lor, reclamantele invocă următoarele nouă motive, fără a contesta împrejurările de fapt menționate în decizia atacată.
Comisia nu a aplicat în mod corect criteriile legale relevante când a considerat că Otis Elevator Company este responsabilă pentru comportamentul entităților locale, întrucât Otis Elevator Company nu a exercitat o influență decisivă asupra comportamentului comercial obișnuit al acestor filiale locale și nu ar fi putut avea cunoștință de comportamentul lor ilegal.
Comisia a aplicat în mod greșit liniile directoare (1) cu privire la amenzi și a încălcat principiul proporționalității:
—
prin majorarea amenzii cu caracter disuasiv pe baza cifrei de afaceri a întregului grup și
—
prin determinarea cuantumului inițial referitor la Germania, întrucât Comisia nu a luat în considerare faptul că înțelegerile ilegale aveau ca obiect numai scările rulante și ascensoarele de valoare ridicată/de mare viteză, care constituie o mică parte din numărul total de ascensoare.
Comisia nu a respectat comunicarea privind cooperarea (2):
—
prin neacordarea imunității în favoarea Otis pentru înțelegerile ilegale din Germania, întrucât Otis a fost singura companie care a furnizat probe și informații în legătură cu întregul scop și durata înțelegerilor privind ascensoarele și scările rulante sau
—
prin neacordarea imunității parțiale cu privire la scările rulante și, respectiv, ascensoare în anumite perioade și prin nerespectarea obligației de motivare cu privire la acestea.
În schimb, Comisia ar fi trebuit să acorde o reducere de 50 % și, în orice caz, o reducere substanțial mai mare de 25 %. Reclamantele susțin că au fost apreciate în mod greșit de către Comisie întinderea și importanța semnificativă a probelor furnizate de Otis.
În continuare, Comisia a încălcat așteptările legitime ale Otis și principiul proporționalității:
—
prin neacordarea reducerii obișnuite de 10 % pentru necontestarea faptelor referitoare la Belgia, Germania și Luxemburg; și
—
prin neacordarea unei reduceri pentru furnizarea de informații suplimentare și clarificatoare.
În fine, Comisia a aplicat în mod greșit comunicarea privind cooperarea și liniile directoare privind amenzile când a fixat amenda în legătură cu Belgia, Germania și Luxemburg.
(1) Comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 1998 intitulată „Linii directoare privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 și articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO (JO 1998, C 9, p. 3)”.
(2) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cazurile cartelurilor (JO 2002, C 45, p. 3).
Full & Egal Universal Law Academy