7.7.2007
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 155/31
Acțiune introdusă la 7 mai 2007 — ThyssenKrupp Aufzüge și ThyssenKrupp Fahrtreppen/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-147/07)
(2007/C 155/58)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamante: ThyssenKrupp Aufzüge GmbH (Neuhausen auf den Fildern, Germania) și ThyssenKrupp Fahrtreppen GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: U. Itzen și K. Blau-Hansen, Rechtsanwälte)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantelor
—
anularea deciziei atacate în măsura în care privește reclamantele;
—
în subsidiar, reducerea corespunzătoare a cuantumului amenzii la plata căreia reclamanta este obligată solidar prin decizia atacată;
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamantele contestă Decizia C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 în cauza COMP/E-1/38.823 — PO/Ascensoare și scări rulante. În decizia atacată au fost aplicate amenzi reclamantelor și altor întreprinderi pentru participarea acestora la o înțelegere referitoare la instalarea și întreținerea unor ascensoare și scări rulante în Germania. În opinia Comisiei, întreprinderile respective au încălcat articolul 81 CE.
În sprijinul acțiunii lor, reclamantele invocă următoarele motive:
—
lipsa de competență a Comisiei în absența în absența relevanței internaționale a încălcării locale imputate;
—
absența condițiilor pentru răspunderea solidară a reclamantelor cu societățile ierarhic superioare, deoarece acestea sunt independente din punct de vedere legal și economic;
—
lipsa proporționalității în stabilirea cuantumurilor de bază luate în considerare la calcularea amenzii în comparație cu volumul de piață real avut în vedere;
—
nelegalitatea factorului de multiplicare disuasiv întrucât cifra de afaceri a reclamantelor a constituit singurul factor relevant pentru calcularea amenzii și că acea cifră de afaceri nu justifică aplicarea acestui factor de multiplicare;
—
lipsa justificării unei majorări pentru încălcare repetată în contextul calculării amenzii, motivată de erori de drept în includerea amenzilor anterioare și de erori de apreciere;
—
încălcarea articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), întrucât, în ceea ce privește limita superioară a amenzii, care este de 10 % din cifra de afaceri a întreprinderii, Comisia s-a întemeiat pe cifra de afaceri a grupului și nu pe cea a reclamantelor;
—
aplicarea greșită a Comunicării privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor (2) deoarece nu s-a ținut cont în mod suficient de valoarea adăugată reprezentată de cooperarea reclamantelor.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Comisiei din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1).
(2) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cazurile cartelurilor (OJ 2002, C 45, p. 3).
Full & Egal Universal Law Academy