EUR-Lex -  62007TN0148 - RO

7.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 155/32

Acțiune introdusă la 7 mai 2007 — ThyssenKrupp Ascenseurs Luxembourg/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-148/07)

(2007/C 155/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ThyssenKrupp Ascenseurs Luxembourg Sàrl (Howald, Luxemburg) (reprezentant: Rechtsanwältin K. Beckmann)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea deciziei atacate în măsura în care privește reclamanta;

—

în subsidiar, reducerea corespunzătoare a cuantumului amenzii la plata căreia reclamanta este obligată solidar prin decizia atacată;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 în cauza COMP/E-1/38.823 — PO/Ascensoare și scări rulante. În decizia atacată au fost aplicate amenzi reclamantei și altor întreprinderi pentru participarea acestora la o înțelegere referitoare la instalarea și întreținerea unor ascensoare și scări rulante în Luxemburg. În opinia Comisiei, întreprinderile respective au încălcat articolul 81 CE.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive:

—

lipsa de competență a Comisiei în absența relevanței internaționale a încălcării locale imputate;

—

încălcarea principiului ne bis in idem, întrucât Comisia nu a ținut cont de decizia de amnistiere adoptată de autoritatea luxemburgheză de control al înțelegerilor în favoarea reclamantei înainte de începerea prezentei proceduri;

—

absența condițiilor pentru răspunderea solidară a reclamantei cu societățile ierarhic superioare, deoarece este independentă din punct de vedere juridic și economic;

—

lipsa proporționalității în stabilirea cuantumului amenzii în comparație cu volumul de piață real al reclamantei;

—

nelegalitatea factorului de multiplicare disuasiv, întrucât cifra de afaceri a reclamantei a constituit singurul factor relevant pentru calcularea amenzii și că acea cifră de afaceri nu justifică aplicarea acestui factor de multiplicare;

—

lipsa justificării unei majorări pentru încălcare repetată în contextul calculării amenzii, motivată de erori de drept în includerea amenzilor anterioare și de erori de apreciere;

—

încălcarea articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), întrucât, în ceea ce privește limita superioară a amenzii, care este de 10 % din cifra de afaceri a întreprinderii, Comisia s-a întemeiat pe cifra de afaceri a grupului și nu pe cea a reclamantei;

—

aplicarea greșită a Comunicării privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor (2), deoarece nu s-a ținut cont în mod suficient de valoarea adăugată reprezentată de cooperarea reclamantei;

—

neluarea în considerare în mod adecvat a cooperării reclamantei în afara contextului dat de Comunicarea privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Comisiei din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1).

(2)  Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cazurile cartelurilor (JO 2002, C 45, p. 3).

Full & Egal Universal Law Academy