4.8.2007
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 183/36
Acțiune introdusă la 7 iunie 2007 — Eurallumina/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-207/07)
(2007/C 183/71)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Eurallumina SpA (Portoscuso, Italia) (reprezentanți: L. Martin Alegi, R. Denton și E. Cormack, Solicitors)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
Fie:
—
să se anuleze în întregime decizia litigioasă; sau
—
să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunțat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puțin nu trebuie rambursată; sau
—
să se anuleze în întregime decizia litigioasă și să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunțat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puțin să nu fie recuperată; sau
—
să se dispună recuperarea a maximum 3 EUR pe tonă.
—
Fie:
—
să se anuleze articolele 1, 4, 5 și 6 din decizia litigioasă în măsura în care se referă la Eurallumina; sau
—
să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunțat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puțin nu trebuie rambursată; sau
—
să se anuleze articolele 1, 4, 5 și 6 din decizia litigioasă în măsura în care se referă la Eurallumina și să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunțat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puțin nu trebuie rambursată; sau
—
să se dispună recuperarea a maximum 3 EUR pe tonă.
—
în subsidiar, să se modifice articolele 5 și 6 din decizia litigioasă în măsura în care se referă la Eurallumina astfel încât, în conformitate cu prezenta scutire, până la 31 decembrie 2006, să nu se ramburseze nicio sumă la care a renunțat statul italian; și
—
să se dispună obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei C(2007) 286 final din 7 februarie 2007, prin care Comisia a stabilit că scutirile de la plata accizelor acordate de Franța, Irlanda și Italia de la 1 ianuarie 2004 pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină reprezintă ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE și că o anumită parte din aceste ajutoare este incompatibilă cu piața comună.
În susținerea cererii sale, reclamanta arată că nu reprezintă ajutor de stat continuarea scutirii de la plata accizelor pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil pentru producția de alumină în Sardinia și după intrarea în vigoare a Directivei 2003/96/CE (1) a Consiliului la 1 ianuarie 2004, întrucât articolul 18 alineatul (1) din directivă și anexa II la aceasta prevăd în mod expres că această scutire, aprobată prin Decizia 2001/224/CE (2) a Consiliului, este valabilă până la 31 decembrie 2006. În opinia reclamantei, Directiva 2003/93/CE validează în mod expres scutirea de la plata accizelor, acordată reclamantei până la 31 decembrie 2006.
În plus, reclamanta susține că, deși scutirea aprobată prin Decizia 2001/224/CE a Consiliului este o măsură selectivă la prima vedere, aceasta este justificată de „natura și logica de ansamblu” atât ale normelor comunitare cât și ale sistemului fiscal italian și astfel nu reprezintă ajutor de stat.
Mai mult, reclamanta arată că, deși scutirea aprobată prin Decizia 2001/224/CE a Consiliului este considerată ajutor de stat, aceasta îndeplinește condițiile unei excepții de la interdicția prevăzută în articolul 87 alineatul (1) CE, conform normelor privind ajutoarele pentru mediu (3).
În sfârșit, reclamanta afirmă că, declarând că aplicarea unei scutiri de la plata accizelor a uleiurilor minerale utilizate drept combustibil pentru producția de alumină, printre altele, în Sardinia, era un ajutor de stat recuperabil de la 1 ianuarie 2004, Comisia a încălcat principiile încrederii legitime, al securității juridice, al prezumției de validitate, al legii speciale, al efectului util și al bunei administrări, întrucât reclamanta era îndreptățită să presupună că scutirea aprobată până la 31 decembrie 2006 prin Decizia 2001/224/CE a Consiliului este un act comunitar valid din punct de vedere juridic și că orice măsură dispusă de autoritățile italiene pentru punerea în aplicare a deciziei și faptul că reclamanta s-a întemeiat pe aceasta nu conduc la un rezultat nelegal.
(1) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).
(2) Decizia Consiliului 2001/224/CE din 12 martie 2001 privind cotele reduse ale accizelor și scutirile de la aceste accize pentru unele uleiuri minerale utilizate în anumite scopuri (JO L 84, 23.3.2001, p. 23).
(3) Linii directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului (OJ C 37, 3.2.2001, p. 3), în special punctul 51 alineatul (1) literele (a) și (b).
Full & Egal Universal Law Academy