25.8.2007
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 199/41
Acțiune introdusă la 26 iunie 2007 — Republica Ungară/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-221/07)
(2007/C 199/77)
Limba de procedură: maghiara
Părțile
Reclamantă: Republica Ungară (reprezentant: J. Fazekas, agent)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
anularea de către Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene a Deciziei [C(2007) 1689 final] a Comisiei din 16 aprilie 2007 privind planul național de alocare a drepturilor de emisie de gaze cu efect de seră notificat de Ungaria conform Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului.
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta a atacat Decizia Comisiei din 16 aprilie 2007 privind planul național de alocare a drepturilor de emisie de gaze cu efect de seră notificat de Ungaria conform Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1). Potrivit deciziei atacate, planul național de alocare al Ungariei nu îndeplinește anumite criterii prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87.
În motivarea recursului, reclamanta susține că Directiva 2003/87 și în special articolul 9 alineatul (3) nu acordă Comisiei posibilitatea de a stabili singură cantitatea totală de drepturi de emisie pe care o pot aloca statele membre, fără a lua deloc în considerare planurile de alocare elaborate și notificate de către statele membre conform articolului 9 alineatul (1) și articolului 11 alineatul (2) din directiva menționată, nici cantitatea totală de drepturi de emise care pot fi alocate, ce este stabilită de statele membre în planurile respective.
În situația în care Tribunalul de Primă Instanță ar considera că Directiva 2003/87 atribuie Comisiei această posibilitate, reclamanta susține că această instituție a săvârșit o eroare manifestă de apreciere în ceea ce privește evaluarea cantității totale de drepturi de emisie care pot fi alocate, inclusă în planul național de alocare. Ungaria afirmă că, în aprecierea sa, Comisia nu a luat în considerare, pe de o parte, datele și calculele conținute în planul de alocare, încălcând principiul proporționalității și, pe de altă parte, a folosit datele manifest incorect și calcule inadecvate care au condus în mod necesar la o stabilire greșită a cantității totale.
Reclamanta mai susține că, în cursul procedurii, pârâta a încălcat principiul cooperării loiale, în măsura în care, pe de o parte, a stabilit metoda de calcul și datele utilizate pentru a determina cantitatea totală de drepturi de emisie care pot fi alocate, fără a se consulta în mod permanent și în detaliu cu statele membre (între acestea, Ungaria) și, pe de altă parte, nu a luat în considerare informația suplimentară furnizată de reclamantă și pe care însăși pârâta a solicitat-o în cursul procedurii.
În sfârșit, reclamanta afirmă că obligația de motivare nu a fost îndeplinită în mod suficient de către Comisie având în vedere că, în primul rând, aceasta nu a motivat corespunzător faptul că nu a luat în considerare planul de alocare notificat de Ungaria, nici datele, nici calculele care sunt incluse în acesta. În al doilea rând, nici nu a motivat corespunzător corectitudinea datelor și calculelor utilizate de această instituție și, în al treilea rând, nu a motivat deloc faptul că nu a luat în considerare informația suplimentară furnizată de Ungaria și pe care însăși Comisia a solicitat-o în cursul procedurii.
(1) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32).
Full & Egal Universal Law Academy