22.9.2007
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 223/12
Acțiune introdusă la 9 iulie 2007 — Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-267/07)
(2007/C 223/18)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Aiello și S. Fiorentino, Avvocati dello Stato)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
anularea deciziei Comisiei nr. C (2007) 1901 din 27 aprilie 2007 privind închiderea conturilor agențiilor de plată ale statelor membre referitor la cheltuielile finanțate de Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare, pentru exercițiul financiar 2006, în măsura în care a imputat Republicii Italiene, în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, 50 % din consecințele financiare ale nerecuperării sumelor în cazul unor nereguli sau neglijențe examinate în prezenta acțiune.
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Guvernul italian a atacat în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene Decizia nr. C (2007) 1901 a Comisiei din 27 aprilie 2007, comunicată la aceeași dată, privind închiderea conturilor agențiilor de plată ale statelor membre referitor la cheltuielile finanțate de Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare, pentru exercițiul financiar 2006, în măsura în care a imputat Republicii Italiene, în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, 50 % din consecințele financiare ale nerecuperării sumelor în cazul unor nereguli sau neglijențe examinate în prezenta acțiune.
În susținerea acțiunii, Guvernul italian a criticat includerea în cadrul deciziei a unor cazuri cu privire la care Comisia ar fi trebuit să ia o hotărâre în mod expres în perioada anterioară, potrivit obligației de diligență și într-un termen rezonabil, cu înregistrarea plății în întregime în sarcina FEOGA. Aceasta și ținând cont de faptul că, pentru unele dintre aceste cazuri, exista un aviz favorabil din partea serviciilor Comisiei.
Așadar, guvernul italian a invocat următoarele motive:
a)
încălcarea și/sau greșita aplicare a articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 595/91, precum și a articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1663/95. Încălcarea articolului 253 CE sub forma lipsei de motivare;
b)
încălcarea și/sau greșita aplicare a articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70 și din Regulamentul (CEE) nr. 1258/99. Încălcarea articolului 253 CE sub forma lipsei de motivare;
c)
încălcarea și/sau greșita aplicare a articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 595/91 și a articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1663/95, precum și a articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70 și din Regulamentul (CEE) nr. 1258/99 (în cazul sumelor mai mici de 500.000,00 euro). Încălcarea articolului 253 CE sub forma lipsei de motivare (în cazul sumelor mai mici de 500 000,00 euro).
Full & Egal Universal Law Academy