12.1.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 8/17
Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2007 — Caixa Geral de Depósitos, SA/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-401/07)
(2008/C 8/33)
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Reclamantă: Caixa Geral de Depósitos, SA (Lisabona, Portugalia) (reprezentanți: Nuno Mimoso Ruiz, Francisca Ponce de Leão Paulouro și Carla Farinhas, advogados)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
Considerarea prezentei acțiuni în anulare formulate în temeiul articolului 230 din Tratatul CE și, în paralel și simultan, a acțiunii formulate în temeiul articolului 238 CE, potrivit clauzei compromisorii prevăzute la articolul 18 din contractul încheiat la 15 noiembrie 1995 între Comisie și CGD, ca fiind corect introduse;
—
anularea articolului 1 din Decizia Comisiei C (2007) 3772 din 31 iulie 2007 în conformitate cu prevederile articolului 230 CE;
—
indiferent de admiterea sau respingerea acțiunii formulate în temeiul articolului 230 din Tratatul CE, examinarea acțiunii introduse în temeiul articolului 238 din Tratatul CE și a celor solicitate prin aceasta și obligarea Comisiei la plata sumei de 1 925 858,61 euro, majorată cu dobânzile de întârziere, calculate de la data notificării efectuate la 7 martie 2003 până la 30 aprilie 2003 la nivelul ratei legale de 7 %, în conformitate cu Portaria (Decretul) nr. 263/99 din 12 aprilie 1999 și, cu începere de la 1 mai 2003 până la data efectuării plății integrale, la nivelul ratei legale de 4 %, în conformitate cu Portaria nr. 291/03 din 8 aprilie 2003;
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată precum și a cheltuielilor efectuate de CGD.
Motivele și principalele argumente
În pofida faptului că, teoretic, statul poate să se abțină să solicite CGD restituirea sumei solicitate de către Comisie, decizia atacată înlătură de la început ipoteza scutirii de la plata sumei pe care Comisia însăși o datora CGD.
Deoarece, în cadrul deciziei atacate, Comisia nu distinge între poziția juridică a statului și aceea a reclamantei, CGD are interes în anularea deciziei atacate, care deși este adresată Republicii Portugheze, o privește direct și individual pe reclamantă. Decizia atacată este afectată de următoarele vicii:
—
lipsa motivării: din cadrul deciziei atacate lipsește orice explicație cu privire la modul în care Comisia a stabilit valoarea contribuției acordate în avans de FEDER care, potrivit acesteia, trebuie să îi fie restituită. Pe de altă parte, motivarea este incoerentă, cuprinde lacune, imprecizii și erori.
—
eroare de fapt: decizia atacată pornește de la principiul că intermediarul plătește beneficiarilor subvenții ale dobânzilor asupra împrumuturilor ce constituie obiectul subvenției globale, ceea ce nu corespunde realității, aceste subvenții fiind scăzute din dobânzile pe care beneficiarii le datorează CGD.
—
eroare de drept: încălcarea normelor juridice privitoare la aplicarea Tratatului CE și încălcarea contractului încheiat între Comisie și CGD: faptul că, la 31 decembrie 2001, contribuția din partea FEDER reprezenta echivalentul a 82 % din totalul subvenționării dobânzilor scadente nu este, în speță, contrar articolului 13 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2052/88 (1). Este adevărat că articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 (2) face trimitere la avansurile sau plățile definitive privind „cheltuielile efectuate”, însă există sarcini (altele decât plățile) privind subvenționarea dobânzilor care nu vor apărea decât după 31 decembrie 2001. Se poate dovedi Comisiei că debitele corespunzătoare fluxului subvențiilor din partea FEDER restante (neajunse la scadență) ale fiecărui împrumut sunt cheltuieli ale FEDER angajate efectiv și plătite. Dovada faptului că aceste cheltuieli sau sarcini sunt angajate efectiv nu se face prin achitarea anticipată a acestor subvenții către beneficiarii finali, ci prin stabilirea responsabilităților ce decurg — cu alte cuvinte care sunt „asumate” — din contracte de împrumut cu forță obligatorie care au fost executate până la acea dată. Nu există nicio obligație de a efectua anticipat „plata subvențiilor” neajunse la scadență la 31 decembrie 2001 și nici, în subsidiar, de a deschide un cont special pentru depunerea contraprestației naționale.
—
încălcarea principiilor proporționalității, securității juridice și al protejării încrederii legitime: la punctele 19 și 26 din decizia atacată, Comisia pretinde că cele două cerințe alternative care permit să se considere că cheltuielile au fost efectuate înainte de 31 decembrie 2001 sunt cuprinse în orientările comunicate cu ocazia unei reuniuni a CDRR (Comitetul pentru Dezvoltarea și Reconversia Regiunilor) ce a avut loc la 29 mai 2002, deși aceste orientări au fost distribuite CDRR ulterior datei de 31 decembrie 2001. Reclamanta recunoaște că aceste orientări pot contribui la certificarea încheierii subvențiilor globale destinate subvenționării dobânzii și că dobânzile datorate de către împrumutat nu includ aceste subvenții. Cu toate acestea, este necesar ca deciziile de aplicare și cele privitoare la contractele încheiate în acest sens să fie deopotrivă conforme sau conciliabile cu aceste soluții, ceea ce nu se întâmplă în cazul decizei SGAIA și al contractului în discuție. În orientările menționate, Comisia admite că există și alte metode ce permit luarea în considerare a cheltuielilor respective. Una dintre aceste metode este „asumarea” integrală a finanțării subvenționării dobânzilor nescadente după încheierea programului. Or, tocmai această „asumare” se produce efectiv din momentul în care CGD nu poate să solicite beneficiarilor plata unor sume mai mari decât dobânzile ce nu cuprind subvențiile. Astfel, decizia atacată nu ține seama de soluțiile ce oferă un grad mai mare de conformitate cu SGAIA, mai ușor de executat și mai puțin dezavantajoase pentru intermediar și beneficiari, deopotrivă apte să asigure protecția intereselor aflate în joc. Pe de altă parte, Republica Portugheză și CGD aveau încrederea legitimă că vor putea beneficia de subvenție în condiții diferite de cele care rezultă din orientările amintite, orientări care nu au fost comunicate decât după încheierea programului.
(1) Regulamentul (CEE) nr. 2052/88 al Consiliului din 24 iunie 1988 privind funcțiile Fondurilor structurale și eficacitatea lor, precum și coordonarea activităților proprii între ele și cu operațiunile Băncii Europene de Investiții și ale altor instrumente financiare existente (JO L 185, p. 9).
(2) Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 4253/88 din 19 decembrie 1988 de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în ceea ce privește coordonarea colaborării între diferite fonduri structurale, pe de o parte, și între acestea și cele ale Băncii Europene de Investiții și ale altor instrumente financiare existente (JO L 374, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy