12.1.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 8/20
Acțiune introdusă la 8 noiembrie 2007 — Ryanair/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-404/07)
(2008/C 8/36)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Ryanair Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentant: E. Vahida, lawyer)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
Constatarea, în conformitate cu articolul 232 CE, a abținerii de a acționa a Comisiei în temeiul obligațiilor acesteia stabilite prin Tratatul CE, prin neprecizarea poziției sale în raport cu plângerea reclamantei adresată Comisiei la 8 mai 2006 și urmată de o scrisoare de punere în întârziere din 31 iulie 2007;
—
obligarea Comisiei la plata în întregime a cheltuielilor de judecată, inclusiv a costurilor suportate de reclamantă în cursul procedurii, chiar și în cazul în care, ca urmare a introducerii prezentei acțiuni, Comisia îndeplinește acțiunile care, în opinia Curții, înlătură necesitatea de a pronunța o decizie sau în cazul în care Curtea respinge cererea ca inadmisibilă și
—
îndeplinirea oricăror acțiuni ulterioare pe care Curtea le consideră potrivite.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta susține că a existat o abținere de a acționa a Comisiei prin neprecizarea poziției acesteia, după ce i s-a solicitat acest lucru în temeiul articolului 232 CE, prin cererea reclamantei adresată Comisiei la 8 mai 2006 privind i) ajutoarele de stat ilegale pretins acordate Air France de către Franța sub forma unor taxe de aeroport diferențiate impuse de aeroporturile franceze în funcție de destinația zborurilor sau ii) alternativ, discriminarea anticoncurențială cu încălcarea articolului 82 CE în beneficiul Air France, în cazul în care se va considera că aeroporturile franceze au acționat în mod autonom.
În sprijinul cererii sale, reclamanta susține că exista o obligație a Comisiei în sensul desfășurării unei examinări diligente și imparțiale a cererii primite în scopul:
—
adoptării unei decizii prin care să se constate fie că măsurile respective nu constituiau ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, fie că măsurile trebuiau considerate ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, însă erau compatibile cu piața comună în temeiul articolului 87 alineatele (2) și (3) CE sau
—
inițierii unei proceduri în temeiul articolului 88 alineatul (2) CE.
Cu titlu subsidiar, reclamanta susține că i s-a solicitat Comisiei, prin plângerea subsidiară a reclamantei în care aceasta susținea încălcarea legislației concurenței, fie să inițieze o procedură referitoare la subiectul plângerii, fie să adopte o decizie definitivă de respingere a plângerii, după ce s-a acordat reclamantei posibilitatea de a formula observații.
Reclamanta susține în continuare că, în condițiile și în lumina faptului că problemele avute în vedere erau familiare Comisiei, perioada de paisprezece luni dintre plângerea reclamantei și scrisoarea sa de punere în întârziere a fost nerezonabil de lungă, iar inacțiunea Comisiei în decursul acelei perioade constituie abținere de a acționa în sensul articolului 232 CE.
În cele din urmă, reclamanta susține că articolul 232 CE permite unei întreprinderi să formuleze o acțiune împotriva neadoptării de către Comisie a unor măsuri care ar fi privit-o în mod direct și individual, și că aceste măsuri pe care Comisia nu le-a adoptat în prezenta cauză o priveau pe reclamantă direct și individual, în calitate de concurentă a Air France.
Full & Egal Universal Law Academy