12.1.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 8/28
Acțiune introdusă la 15 noiembrie 2007 — Ryanair/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-423/07)
(2008/C 8/50)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Ryanair Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentant: E. Vahida, lawyer)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
declararea faptului că, în conformitate cu articolul 232 CE, prin neprecizarea unei poziții cu privire la plângerea reclamantei depusă la Comisie la 3 noiembrie 2005, urmată de o scrisoare de notificare oficială la 31 iulie 2007, Comisia nu a acționat potrivit obligațiilor prevăzute de Tratatul CE;
—
obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a acelora efectuate de reclamantă în prezenta procedură chiar dacă, în urma formulării acțiunii, Comisia adoptă o acțiune, ceea ce în opinia Tribunalului conduce la dispariția necesității de a pronunța o hotărâre, sau dacă acțiunea este respinsă de Tribunal ca fiind inadmisibilă;
—
dispunerea oricărei măsuri pe care Tribunalul o va considera adecvată.
Motivele și principalele argumente
Prin cererea formulată, reclamanta pretinde că prin neprecizarea de către Comisie a poziției sale, după solicitarea formulată în acest sens potrivit articolului 232 CE, în baza unei plângeri depuse de reclamantă la 3 noiembrie 2005, privind ajutorul de stat ilegal acordat Lufthansa și partenerilor acesteia din Star Alliance prin utilizarea exclusivă a Terminalului 2 al Aeroportului din München sau, în subsidiar, privind discriminarea anticompetitivă în favoarea Lufthansa și a partenerilor săi din Star Alliance, dacă se consideră că Aeroportul din München a acționat în mod autonom, Comisia s-a abținut să acționeze. Rezervarea acestui terminal de către Aeroportul din Munchen pentru eventualii concurenți ai reclamantei ar constitui un abuz de poziție dominantă și prin urmare o încălcare a articolului 82 CE.
În susținerea primului motiv, reclamanta afirmă că era obligația Comisiei să efectueze o examinare imparțială și diligentă a plângerii, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (1), cu Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (2) și cu Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei (3), fie pentru a adopta o decizie prin care să se declare că măsurile luate de stat nu constituie ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) CE sau că acele măsuri urmează să fie considerate ajutor de stat în sensul prevederii menționate, dar sunt compatibile cu piața comună potrivit articolului 87 alineatele (2) și (3) CE, fie pentru a iniția o procedură în temeiul articolului 82 alineatul (2) CE.
În subsidiar, reclamanta afirmă că era obligația Comisiei ca, la primirea plângerii subsidiare privind un pretins abuz de poziție dominantă, fie să inițieze o procedură cu privire la subiectul plângerii, fie să adopte o decizie definitivă de respingere a plângerii, după ce i s-ar fi dat posibilitatea reclamantei să își prezinte observațiile.
În continuare, reclamanta afirmă că perioada de douăzeci de luni cuprinsă între plângerea reclamantei și scrisoarea acesteia de notificare oficială este exagerat de lungă, iar inacțiunea Comisiei în cursul acestei perioade constituie o abținere de a acționa în sensul articolului 232 CE.
(1) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 1, p. 1).
(3) Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 123, p. 18).
Full & Egal Universal Law Academy