26.1.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 22/49
Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2007 — Ryanair/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-433/07)
(2008/C 22/93)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Ryanair Ltd. (Dublin, Irlanda) (reprezentant: E. Vahida, lawyer)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
Declararea faptului că, în conformitate cu articolul 232 CE, prin neprecizarea unei poziții cu privire la plângerea reclamantei depusă la Comisie la 22 decembrie 2006, urmată de o notificare oficială la 2 august 2007, Comisia nu a acționat potrivit obligațiilor prevăzute de Tratatul CE;
—
obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate de reclamantă pe parcursul procedurilor chiar dacă, în urma formulării acțiunii, Comisia adoptă o acțiune, ceea ce în opinia Tribunalului conduce la dispariția necesității de a pronunța o hotărâre, sau dacă acțiunea este respinsă de Tribunal ca fiind inadmisibilă;
—
dispunerea oricărei măsuri pe care Tribunalul o va considera adecvată.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta susține că prin neprecizarea de către Comisie a poziției sale, după solicitarea formulată în acest sens potrivit articolului 232 CE, în baza plângerii introduse de reclamantă la 22 decembrie 2006 privind ajutorul de stat ilegal acordat de Grecia în favoarea Olympic Airlines și Olympic Airways Services (denumite în continuare „OA/OAS”) după pronunțarea unei decizii de arbitraj de către Curtea Supremă a Greciei, prin care statul elen a fost obligat la plata sumei de 563 de milioane de euro către OA/OAS pentru servicii pretins neplătite și acoperirea cheltuielilor de mutare în cadrul noului aeroport de la Atena, Comisia s-a abținut să acționeze.
Reclamanta susține că diferența între sumele datorate de statul elen către OA/OAS astfel cum au fost evaluate cu aproximație în Decizia 2003/372/CE (1) a Comisiei și compensațiile acordate OA/OAS prin decizia din 20 decembrie 2006 reprezintă un avantaj acordat societății în sensul normelor privind ajutorul de stat. În opinia reclamantei, acordarea unui astfel de avantaj se datorează statului elen, deoarece Curtea de arbitraj a acționat în calitate de organ al statului.
Reclamanta mai susține că era obligația Comisiei să efectueze o examinare imparțială și diligentă a plângerii fie pentru a adopta o decizie prin care să se declare că măsurile luate de stat nu constituiau un ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) CE sau că aceste măsuri trebuiau considerate ajutor de stat în sensul dispoziției menționate, dar sunt compatibile cu piața comună în temeiul articolului 87 alineatele (2) și (3) CE, fie pentru a iniția o procedură în temeiul articolului 88 alineatul (2) CE.
În continuare, reclamanta susține că perioada de șapte luni cuprinsă între plângerea reclamantei și scrisoarea acesteia de notificare oficială este exagerat de lungă, iar inacțiunea Comisiei în cursul acestei perioade constituie o abținere de a acționa în sensul articolului 232 CE.
(1) Decizia 2003/372/CE a Comisiei din 11 decembrie 2002 privind ajutorul de stat acordat de Grecia către Olympic Airways (notificată prin documentul cu numărul C(2002) 4831) (JO L 132, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy