23.2.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 51/49
Acțiune introdusă la 19 decembrie 2007 — Visa Europe și Visa International Service Association/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-461/07)
(2008/C 51/91)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamante: Visa Europe Ltd (Londra, Regatul Unit) și Visa International Service Association (Wilmington, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: S. Morris, QC, H. Davies, Barrister, A. Howard, Barrister, V. Davies, Solicitor și H. Masters, Solicitor)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantelor
—
Anularea deciziei în totalitate; în subsidiar
—
anularea articolului 2 al deciziei în totalitate sau, în subsidiar, reducerea în mod adecvat a amenzii prevăzute în decizie și
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin cererea formulată, Visa Europe și Visa International Service Association (denumite în continuare „Visa”) solicită anularea, în temeiul articolului 230 CE, a Deciziei nr. C(2007)4471 a Comisiei din 3 octombrie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE (cauza COMP/D1/37860 — Morgan Stanley/Visa International și Visa Europe), pe de o parte referitoare la constatarea faptului că Visa a încălcat articolul 81 CE și articolul 53 SEE prin refuzul admiterii Morgan Stanley Bank International Limited (denumită în continuare „Morgan Stanley”) ca membru al Visa Europe anterior datei de 22 septembrie 2006, întrucât deținea în proprietate și opera un sistem concurent de carduri și, pe de altă parte, referitoare la aplicarea unei amenzi de 10,2 milioane de euro reclamantelor.
Visa invocă trei motive privind constatarea Comisiei referitoare la încălcare. În special, cu privire la concluzia Comisiei potrivit căreia lipsa admiterii Morgan Stanley în calitate de membru Visa constituia o restricție apreciabilă a concurenței prevăzută la articolul 81 alineatul (1) CE, aceasta afirmă că este afectată de un viciu constând în erori vădite de drept și pretinde că nu au fost stabilite de către Comisie elementele necesare în susținerea acestei concluzii.
(a)
În primul rând, se afirmă că pentru aplicarea dispoziției menționate mai sus, Comisia a aplicat un test juridic și economic greșit, și anume că existau „posibilități pentru alți concurenți” și, în consecință, Comisia a ajuns la o constatare de fapt și economică greșită în legătură cu pretinsele efecte ale lipsei admiterii Morgan Stanley. De fapt, în opinia Visa, Morgan Stanley nu a fost împiedicată să intre pe piața relevantă („piața de cumpărare din Regatul Unit”).
(b)
În al doilea rând, se pretinde că, prin modificarea cauzei sale cu privire la efectul restrictiv în etapa deciziei, fără a da posibilitatea Visa de a răspunde referitor la noua formulare a cauzei, Comisia a încălcat o cerință procedurală esențială.
(c)
În al treilea rând, chiar dacă Morgan Stanley a fost împiedicată să intre pe piața de cumpărare din Regatul Unit, se susține că nu au existat suficiente efecte anticoncurențiale.
Cu privire la amenda care a fost aplicată, Visa invocă următoarele motive, în temeiul articolului 229 CE:
(a)
În conformitate cu aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului comunitar la împrejurările particulare ale cauzei și având în vedere incertitudinea reală care a existat cu privire la nelegalitatea lipsei admiterii Morgan Stanley, Comisia nu ar fi trebuit în nicio situație să aplice reclamantelor o amendă. De fapt, Visa consideră că nu a existat nicio justificare pentru amenda aplicată, având în vedere că acordul în discuție fusese notificat oficial Comisiei conform Regulamentului (CEE) nr. 17/62 (1) și că autoritatea de a aplica o amendă potrivit Regulamentului (CE) nr. 1/2003 (2) a rezultat doar din întârzierea semnificativă a Comisiei în procedura administrativă.
(b)
În subsidiar, Comisia a săvârșit, în opinia Visa, diferite erori de drept și de apreciere privind nivelul amenzii pe care l-ar putea aplica în mod legal reclamantelor. Pe această bază, Visa susține că o amendă de 10,2 milioane de euro a fost vădit excesivă și disproporționată, neluând în considerare îndoiala rezonabilă privind nelegalitatea comportamentului Visa.
În sfârșit, Visa pretinde că dreptul Comisiei să îi aplice o amendă era incident doar pentru perioada în care s-a dovedit că Morgan Stanley a fost împiedicată să intre pe piața de cumpărare din Regatul Unit. Deși refuzul anterior al Visa de a admite Morgan Stanley ca membru ar fi creat o diferență în ceea ce privește condițiile de concurență pe piața relevantă, situația ar fi fost diferită ulterior acelei perioade și, în consecință, Comisia, în concordanță cu Liniile sale directoare privind amenzile din 1998, nu ar fi trebuit să aplice un coeficient pentru durată.
(1) Regulamentul (CEE) nr. 17, primul regulament de punere în aplicare a articolelor 85 și 86 din tratat (JO 13, p. 204, Ediție specială, 8/vol. 1, p. 3).
(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediția specială 08/vol. 4, p. 269).
Full & Egal Universal Law Academy