Cauza T‑215/07
Beniamino Donnici
împotriva
Parlamentului European
„Desesizare”
Sumarul ordonanței
Procedură — Repartizarea competențelor între Curte și Tribunalul de Primă Instanță
(Statutul Curții de Justiție, art. 40 al doilea paragraf și art. 54 al treilea paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 80)
Articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție exclude dreptul de intervenție al persoanelor fizice sau juridice în litigiile supuse Curții între statele membre, pe de o parte, și instituțiile Comunităților, pe de altă parte. Singura posibilitate a persoanelor fizice sau juridice de a‑și valorifica motivele și argumentele în litigiile care le privesc constă, așadar, în introducerea chiar de către acestea a unei acțiuni în fața instanței competente, în cazurile în care o astfel de acțiune ar fi admisibilă. Este în interesul unei bune administrări a justiției și al protecției dreptului la apărare al justițiabililor ca instanța competentă a judeca acțiunea introdusă de un stat membru să poată lua în considerare diferitele motive și argumente de fapt și de drept invocate de persoanele fizice sau juridice în susținerea cererilor lor având ca obiect anularea aceluiași act. Prin urmare, este necesar a se dispune desesizarea Tribunalului în favoarea Curții pentru ca aceasta să se pronunțe asupra cererii de anulare.
(a se vedea punctele 9, 10 și 12)
ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
13 decembrie 2007(*)
„Desesizare”
În cauza T‑215/07,
Beniamino Donnici, cu domiciliul în Castrolibero (Italia), reprezentat de M. Sanino, G. M. Roberti, I. Perego și P. Salvatore, avocați,
reclamant,
împotriva
Parlamentului European, reprezentat de domnii H. Krück, N. Lorenz și L. Visaggio, în calitate de agenți,
pârât,
având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei Parlamentului European din 24 mai 2007 privind verificarea prerogativelor domnului Beniamino Donnici [2007/2121(REG)], prin care se declară invalid mandatul acestuia de membru al Parlamentului European,
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a treia),
compus din domnul J. Azizi, președinte, doamna E. Cremona și domnul S. Frimodt Nielsen (raportor), judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 iunie 2007, înregistrată sub numărul T‑215/07, domnul Donnici a introdus o acțiune în anularea deciziei Parlamentului European din 24 mai 2007 privind verificarea prerogativelor sale [2007/2121(REG)], prin care se declară invalid mandatul său de membru al Parlamentului European (denumită în continuare „decizia atacată”).
2 Printr‑un înscris separat depus în aceeași zi, domnul Donnici a introdus o cerere de suspendare a executării deciziei atacate. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii a admis această cerere prin Ordonanța din 15 noiembrie 2007, Donnici/Parlamentul European (T‑215/07 R, Rep., p. II‑4673), și a suspendat executarea deciziei atacate.
3 Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 9 august 2007, înregistrată sub numărul C‑393/07, Republica Italiană a introdus o acțiune în anularea deciziei atacate.
4 În temeiul articolului 54 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, atunci când Curtea de Justiție și Tribunalul de Primă Instanță sunt sesizate cu cauze având același obiect, care ridică aceeași chestiune de interpretare sau care pun în discuție validitatea aceluiași act, Tribunalul de Primă Instanță, după audierea părților, poate suspenda procedura până la pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție sau, atunci când acțiunea este introdusă în temeiul articolului 230 CE, își poate declina competența pentru a permite Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la aceste acțiuni. În aceeași situație, Curtea de Justiție poate, de asemenea, decide să suspende procedura; în acest caz, procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță continuă.
5 În prezenta cauză, acțiunile introduse la Curte și la Tribunal au ambele ca obiect o cerere de anulare a aceleiași decizii.
6 Este necesar a se arăta că, în speță, Curtea nu a suspendat procedura în cauza C‑393/07 în temeiul articolului 54 al treilea paragraf din Statutul Curții. Prin urmare, îi revine Tribunalului sarcina de a lua o decizie cu privire la o eventuală suspendare a procedurii sau la o eventuală desesizare în prezenta cauză.
7 În conformitate cu articolul 54 al treilea paragraf din Statutul Curții, părțile au fost invitate, prin scrisoarea grefierului Tribunalului din 25 octombrie 2007, să își prezinte observațiile cu privire la o eventuală desesizare a Tribunalului pentru a permite Curții să se pronunțe simultan în ceea ce privește cele două acțiuni în anulare sau cu privire la o eventuală suspendare a procedurii pendinte în fața Tribunalului până când Curtea pronunță hotărârea.
8 Parlamentul European a arătat că este în favoarea unei desesizări a Tribunalului, în timp ce domnul Donnici s‑a opus, în ceea ce îl privește, atât suspendării procedurii, cât și desesizării Tribunalului și s‑a pronunțat în favoarea continuării procedurii în fața acestuia pentru a se asigura, în opinia sa, respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și a principiului contradictorialității.
9 În această privință, este necesar a se arăta că articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții exclude dreptul de intervenție al persoanelor fizice sau juridice în litigiile supuse Curții între statele membre, pe de o parte, și instituțiile Comunităților, pe de altă parte. Singura posibilitate a persoanelor fizice sau juridice de a‑și valorifica motivele și argumentele în litigiile care le privesc constă așadar în introducerea chiar de către acestea a unei acțiuni în fața instanței competente în acest sens, în cazurile în care o astfel de acțiune ar fi admisibilă (Ordonanța Tribunalului din 16 noiembrie 1998, Antillean Rice Mills/Consiliul, T‑41/97, Rec., p. II‑4117, punctul 6, și Ordonanța Tribunalului din 16 mai 2003, Forum 187/Comisia, T‑140/03, Rec., p. II‑2069, punctul 7).
10 În măsura în care Curtea nu a suspendat procedura în cauza C‑393/07 și în măsura în care Tribunalului îi este permis să dispună fie suspendarea, fie desesizarea în cauza T‑215/07, este în interesul unei bune administrări a justiției și al protecției dreptului la apărare al justițiabililor ca instanța competentă a judeca acțiunea introdusă de un stat membru să poată lua în considerare diferitele motive și argumente de fapt și de drept invocate de persoanele fizice sau juridice în susținerea cererilor lor având ca obiect anularea aceluiași act.
11 În prezenta cauză, suspendarea procedurii din fața Tribunalului până când Curtea se pronunță asupra deciziei atacate nu ar permite Curții să examineze motivele și argumentele invocate de către domnul Donnici în susținerea cererii sale de anulare a aceluiași act.
12 Prin urmare, în conformitate cu articolul 54 al treilea paragraf din Statutul Curții și cu articolul 80 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, este necesar a se dispune desesizarea Tribunalului în favoarea Curții pentru ca aceasta să se pronunțe asupra cererii de anulare.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
dispune:
1) Tribunalul se desesizează de cauza T‑215/07 în favoarea Curții pentru ca aceasta să se pronunțe asupra cererii de anulare.
2) Cererea privind cheltuielile de judecată va fi soluționată odată cu fondul.
Pronunțată la Luxemburg, la 13 decembrie 2007.
Grefier
Președinte
E. Coulon
J. Azizi
* Limba de procedură: italiana.
Full & Egal Universal Law Academy