23.10.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 288/8
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 septembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Schleswig-Holsteinisches Verwaltungsgericht — Germania) — Carmen Media Group Ltd/Land Schleswig-Holstein, Innenminister des Landes Schleswig-Holstein
(Cauza C-46/08) (1)
(Articolul 49 CE - Libera prestare a serviciilor - Titularul unei licențe eliberate în Gibraltar prin care este autorizată colectarea de pariuri pe competițiile sportive exclusiv în străinătate - Organizarea de pariuri pe competițiile sportive supusă unui monopol public la scara unui land - Obiectivul de prevenire a incitării la cheltuieli excesive legate de joc și de luptă împotriva dependenței de joc - Proporționalitate - Măsură restrictivă care trebuie să urmărească într adevăr reducerea ocaziilor de a juca și limitarea activităților de jocuri de noroc în mod coerent și sistematic - Alte jocuri de noroc care pot fi propuse de operatori privați - Procedură de autorizare - Putere discreționară a autorității competente - Interdicție privind oferirea de jocuri de noroc prin internet - Măsuri tranzitorii care autorizează provizoriu o asemenea ofertă provenită de la anumiți operatori)
2010/C 288/13
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Schleswig-Holsteinisches Verwaltungsgericht
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Carmen Media Group Ltd
Pârâte: Land Schleswig-Holstein, Innenminister des Landes Schleswig-Holstein
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Schleswig-Holsteinisches Verwaltungsgericht — Interpretarea articolului 49 CE — Reglementare națională care stabilește un monopol de stat asupra organizării pariurilor sportive și a loteriilor cu risc de dependență altfel decât minor, încredințează puterii discreționare a autorităților publice dreptul de a acorda concesiuni pentru organizarea altor jocuri de noroc și interzice organizarea jocurilor de noroc pe Internet
Dispozitivul
1.
Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că un operator care dorește să propună prin internet pariuri pe competiții sportive în alt stat membru decât cel în care este stabilit nu iese de sub incidența dispoziției menționate prin simplul fapt că operatorul respectiv nu dispune de o autorizație care să îi permită să propună astfel de pariuri unor persoane care se află pe teritoriul statului membru în care este stabilit, ci dispune de autorizație numai în sensul de a propune aceste servicii unor persoane care se află în afara teritoriului respectiv.
2.
Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că, atunci când a fost instituit un monopol public regional în materie de pariuri pe competițiile sportive și de loterii care urmăresc un obiectiv de prevenire a incitării la cheltuieli excesive legate de joc și de luptă împotriva dependenței de acesta și când o instanță națională constată, în același timp:
—
că alte tipuri de jocuri de noroc pot fi exploatate de operatori privați care beneficiază de o autorizație și
—
că, în raport cu alte tipuri de jocuri de noroc care nu intră în monopolul respectiv și care prezintă, în plus, un risc potențial de dependență superior jocurilor supuse acestui monopol, autoritățile competente duc politici de extindere a ofertei de natură să dezvolte și să stimuleze activitățile de joc, în special în vederea maximizării veniturilor provenite din acestea,
instanța națională menționată poate să considere în mod legitim că un astfel de monopol nu este de natură să garanteze realizarea obiectivului în vederea căruia a fost instituit prin contribuirea la reducerea ocaziilor de a juca și la limitarea activităților în acest domeniu în mod coerent și sistematic.
Împrejurarea că jocurile de noroc care fac obiectul monopolului menționat și aceste alte tipuri de jocuri de noroc intră, primele, în competența autorităților regionale și, ultimele, în competența autorităților federale nu are niciun efect în această privință.
3.
Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că, atunci când este instituit într un stat membru un regim de autorizare administrativă prealabilă în legătură cu oferta privind anumite tipuri de jocuri de noroc, un astfel de regim, care derogă de la libera prestare a serviciilor garantată prin dispoziția menționată, nu este de natură să răspundă cerințelor care decurg din aceasta decât cu condiția să fie întemeiat pe criterii obiective, nediscriminatorii și cunoscute în mod anticipat, astfel încât să încadreze exercitarea puterii de apreciere a autorităților naționale pentru ca aceasta să nu poată fi utilizată în mod arbitrar. În plus, orice persoană afectată de o măsură restrictivă întemeiată pe o asemenea derogare trebuie să poată să dispună de o cale de atac de natură jurisdicțională.
4.
Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională care interzice organizarea și intermedierea jocurilor de noroc pe internet în scopul prevenirii cheltuielilor excesive legate de joc, al luptei împotriva dependenței de acesta și al protecției tinerilor, în principiu, poate să fie considerată aptă pentru a permite urmărirea unor astfel de obiective legitime, chiar în condițiile în care oferta de astfel de jocuri rămâne autorizată pe canale mai tradiționale. Împrejurarea că o astfel de interdicție este însoțită de o măsură tranzitorie precum cea în cauză în acțiunea principală nu este de natură să lipsească interdicția respectivă de această aptitudine.
(1) JO C 128, 24.5.2008.
Full & Egal Universal Law Academy