15.1.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 13/2
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Budapesti II. és III. Kerületi Bíróság — Republica Ungară) — VB Pénzügyi Lízing Zrt./Ferenc Schneider
(Cauza C-137/08) (1)
(Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive utilizate în contractele încheiate cu consumatorii - Criterii de apreciere - Examinare din oficiu de către instanța națională a caracterului abuziv al unei clauze de stabilire a instanței competente - Articolul 23 din Statutul Curții)
2011/C 13/02
Limba de procedură: maghiara
Instanța de trimitere
Budapesti II. és III. Kerületi Bíróság
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: VB Pénzügyi Lízing Zrt.
Pârât: Ferenc Schneider
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Budapesti II. és III. Kerületi Bíróság — Interpretarea articolului 23 primul paragraf din Protocolul privind Statutul Curții de Justiție și a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273) — Clauză de atribuire a competenței unei instanțe prin care se desemnează o instanță care își are sediul mai aproape de cel al vânzătorului sau al furnizorului decât de domiciliul consumatorului — Competența instanței naționale de a analiza din oficiu caracterul abuziv al unei clauze de atribuire a competenței unei instanțe, în cadrul analizării competenței sale — Criterii de apreciere a caracterului abuziv al clauzei
Dispozitivul
1.
Articolul 23 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene nu se opune unei dispoziții de drept național care prevede că instanța care inițiază o procedură de trimitere preliminară informează simultan, din oficiu, în legătură cu acest aspect ministrul responsabil de portofoliul justiției în statul membru vizat.
2.
Articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că sunt de competența Curții de Justiție a Uniunii Europene interpretarea noțiunii „clauză abuzivă”, menționată la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și în anexa la aceasta, precum și criteriile pe care instanța națională poate sau trebuie să le aplice la examinarea unei clauze contractuale în raport cu dispozițiile acestei directive, avându se în vedere că este de competența instanței menționate să se pronunțe, ținând cont de aceste criterii, asupra calificării concrete a unei clauze contractuale specifice în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe.
3.
Instanța națională trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă, ce figurează în contractul care face obiectul unui litigiu cu care este sesizată și care a fost încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13 și, în caz afirmativ, trebuie să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.
(1) JO C 183, 19.7.2008.
Full & Egal Universal Law Academy