1.8.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 180/17
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 iunie 2009 (cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Hoge Raad der Nederlanden Den Haag –Țările de Jos) — X (C-155/08), E. H. A. Passenheim-van Schoot (C-157/08)/Staatssecretaris van Financiën
(Cauzele conexate C-155/08 și C-157/08) (1)
(Libera prestare a serviciilor - Libera circulație a capitalurilor - Taxă pe capital - Impozit pe venit - Active provenind din economii plasate în alt stat membru decât cel de reședință - Lipsa declarației - Termen de recuperare - Prelungirea termenului de recuperare în cazul activelor deținute în afara statului membru de reședință - Directiva 77/799/CEE - Asistență reciprocă acordată de către autoritățile competente ale statelor membre în domeniul impozitării directe și indirecte - Secret bancar)
2009/C 180/28
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Hoge Raad der Nederlanden Den Haag
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: X (C-155/08), E. H. A. Passenheim-van Schoot (C-157/08)
Pârât: Staatssecretaris van Financiën
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolelor 49 CE și 56 CE — Impozitarea de către un stat membru a veniturilor (investiții de capital) ale unui rezident național într-un sediu situat într-un alt stat membru — Absența declarației de venit în statul membru de rezidență — Reglementare națională care prevede un termen de recuperare de 12 ani pentru veniturile care provin dintr-un alt stat membru și de 5 ani pentru veniturile de origine națională — Amendă proporțională — Efectul existenței unui secret bancar în statul membru din care provin veniturile
Dispozitivul
1)
Articolele 49 CE și 56 CE trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru, în cazul în care active rezultate din economii și venituri obținute din aceste active sunt disimulate față de autoritățile fiscale ale acestui stat membru și în cazul în care aceste autorități nu dispun de niciun indiciu în ceea ce privește existența lor care să permită inițierea unei anchete, a unui termen de recuperare mai lung atunci când aceste active sunt deținute în alt stat membru decât atunci când acestea sunt deținute în primul stat membru. Împrejurarea că acest alt stat membru aplică secretul bancar nu este relevantă în această privință.
2)
Articolele 49 CE și 56 CE trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun ca, atunci când un stat membru aplică un termen de recuperare mai lung în cazul activelor deținute în alt stat membru decât în cazul activelor deținute în acest prim stat membru și când aceste active străine, precum și veniturile obținute din acestea erau disimulate față de autoritățile fiscale din primul stat membru care nu dispuneau de niciun indiciu în privința existenței lor care să permită inițierea unei anchete, amenda aplicată pentru disimularea activelor și a veniturilor străine respective să fie calculată proporțional cu cuantumul recuperării și pentru această perioadă mai îndelungată.
(1) JO C 158, 21.6.2008
JO C 171, 5.7.2008.
Full & Egal Universal Law Academy