7.11.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 267/18
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 septembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Glaxo Wellcome GmbH & Co./Finanzamt München II
(Cauza C-182/08) (1)
(Libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor - Impozit pe profit - Dobândirea de părți sociale ale unei societăți de capitaluri - Condițiile luării în considerare, la momentul determinării bazei de impozitare a dobânditorului, a diminuării valorii părților sociale rezultate din distribuirea de dividende)
2009/C 267/31
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesfinanzhof
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Glaxo Wellcome GmbH & Co.
Pârâtă: Finanzamt München II
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof (Germania) — Interpretarea articolelor 43 CE și 56 CE — Dobândirea, de către un contribuabil care beneficiază de o deducere din impozitul pe profit, a unor părți sociale ale unei societăți de capital supuse integral obligațiilor fiscale — Reglementare națională care prevede luarea în considerare, pentru stabilirea bazei impozabile a dobânditorului, a diminuării valorii părților sociale ca urmare a distribuirii de dividende în cazul unei dobândiri de la un acționar care beneficiază de o deducere din impozitul pe profit, însă care exclude această reducere a bazei de impozitare în cazul dobândirii de la un acționar care nu beneficiază de o astfel de deducere din impozitul pe profit
Dispozitivul
Articolul 73b din Tratatul CE (devenit articolul 56 CE) trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia diminuarea valorii părților sociale rezultată dintr-o distribuire de dividende nu afectează baza impozabilă a unui contribuabil rezident, în cazul în care acesta a dobândit o participare într-o societate de capitaluri rezidentă de la un asociat nerezident, în timp ce, în cazul dobândirii unei participări de la un asociat rezident, o astfel de diminuare reduce baza de impozitare a dobânditorului.
Această concluzie se aplică în cazurile în care o astfel de reglementare nu depășește ceea ce este necesar pentru a menține o repartizare echilibrată a competenței de impozitare între statele membre, precum și pentru a preveni aranjamentele pur artificiale, lipsite de realitate economică și create numai cu scopul de a beneficia în mod nejustificat de un avantaj fiscal. Este de competența instanței de trimitere să examineze dacă reglementarea care formează obiectul acțiunii principale se limitează la ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(1) JO C 197, 2.8.2008.
Full & Egal Universal Law Academy