4.2.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 32/2
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 decembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg — Germania) — Nural Örnek/Land Baden-Württemberg
(Cauza C-371/08) (1)
(Acordul de asociere CEE — Turcia - Libera circulație a lucrătorilor - Articolul 7 primul paragraf a doua liniuță și articolul 14 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere - Directivele 64/221/CEE, 2003/109/CE și 2004/38/CE - Dreptul de ședere al unui turc născut pe teritoriul statului membru gazdă și care a avut reședința în mod legal în acest stat, în calitatea sa de copil al unui lucrător turc, timp de mai mult de zece ani fără întrerupere - Condamnări penale - Legalitatea unei decizii de expulzare - Condiții)
2012/C 32/03
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Nural Ziebell, anterior Nural Örnek
Pârât: Land Baden-Württemberg
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgerichtshof Baden Württemberg (Germania) — Interpretarea articolului 14 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de Asociere din 19 septembrie 1980 referitoare la dezvoltarea asocierii dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia — Extinderea la cetățenii turci a domeniului de aplicare al articolului 28 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56) care nu permite expulzarea cetățenior Uniunii decât pentru motive imperative de siguranță publică — Decizie de expulzare adoptată în urma a numeroase condamnări penale ale unui cetățean turc care s-a născut și își are reședința de 34 de ani în Germania
Dispozitivul
Articolul 14 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de Consiliul de asociere înființat prin Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, care a fost semnat la 12 septembrie 1963 la Ankara de Republica Turcia, pe de o parte, precum și de statele membre ale CEE și de Comunitate, pe de altă parte, și care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele acesteia din urmă prin Decizia 64/732/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1963, trebuie să fie interpretat în sensul că:
—
protecția împotriva expulzării acordată de această dispoziție resortisanților turci nu are aceeași sferă de aplicare ca aceea conferită cetățenilor Uniunii de articolul 28 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, astfel încât regimul protecției împotriva expulzării de care beneficiază acești cetățeni nu poate fi aplicat mutatis mutandis în cazul respectivilor resortisanți turci în vederea determinării sensului și a domeniului de aplicare al acestui articol 14 alineatul (1);
—
această dispoziție din Decizia nr. 1/80 nu se opune ca o măsură de expulzare întemeiată pe motive de ordine publică să fie luată împotriva unui resortisant turc care este titularul drepturilor pe care i le conferă articolul 7 primul paragraf a doua liniuță din decizia menționată, în măsura în care conduita persoanei în cauză constituie în mod efectiv o amenințare reală și suficient de gravă care afectează un interes fundamental al societății din statul membru gazdă, iar această măsură este indispensabilă pentru apărarea unui asemenea interes. Revine instanței de trimitere sarcina să aprecieze, ținând seama de toate elementele relevante care caracterizează situația resortisantului turc în cauză, dacă, din punct de vedere legal, o asemenea măsură este justificată în acțiunea principală.
(1) JO C 285, 8.11.2008.
Full & Egal Universal Law Academy