4.12.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 328/2
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 6 octombrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Grondwettelijk Hof — Belgia) — Base NV, Euphony Benelux NV, Mobistar SA, Uninet International NV, T2 Belgium NV, KPN Belgium NV/Ministerraad
(Cauza C-389/08) (1)
(Comunicații electronice - Directiva 2002/21/CE (Directivă cadru) - Articolul 2 litera (g), articolele 3 și 4 - Autoritate națională de reglementare - Legiuitor național care acționează în calitate de autoritate națională de reglementare - Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal) - Rețele și servicii - Articolul 12 - Calculul costurilor obligațiilor de serviciu universal - Componenta socială a serviciului universal - Articolul 13 - Finanțarea obligațiilor de serviciu universal - Stabilirea existenței unei îndatoriri nejustificate)
2010/C 328/03
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Grondwettelijk Hof
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Base NV, Euphony Benelux NV, Mobistar SA, Uninet International NV, T2 Belgium NV, KPN Belgium NV
Pârât: Ministerraad
În prezența: Belgacom NV
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Grondwettelijk Hof (Belgia) — Interpretarea articolului 12 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213) — Calculul costurilor obligațiilor de serviciu universal — Lipsa unei evaluări de la caz la caz
Dispozitivul
1.
Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) în sine nu se opune în principiu intervenției legiuitorului național în calitate de autoritate națională de reglementare în sensul Directivei 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă cadru) în măsura în care, în exercitarea acestei funcții, acesta îndeplinește condițiile de competență, de independență, de imparțialitate și de transparență prevăzute de directivele menționate și în măsura în care deciziile pe care acesta le adoptă în cadrul acestei funcții pot face obiectul unor căi de atac eficiente în fața unui organism independent de părțile implicate, fapt a cărui verificare revine în sarcina Grondwettelijk Hof.
2.
Articolul 12 din Directiva 2002/22 nu se opune posibilității ca autoritatea națională de reglementare să considere, la modul general și pe baza calculului costurilor nete ale furnizorului serviciului universal care era anterior unicul furnizor al acestui serviciu, că furnizarea respectivului serviciu poate reprezenta o îndatorire nejustificată pentru întreprinderile care sunt în prezent desemnate să furnizeze serviciul universal.
3.
Articolul 13 din Directiva 2002/22 se opune constatării de către autoritatea menționată, în același mod și pe baza aceluiași calcul, că respectivele întreprinderi sunt supuse efectiv unei îndatoriri nejustificate ca urmare a acestei furnizări fără să fi efectuat o examinare specifică a situației fiecăreia dintre acestea.
(1) JO C 285, 8.11.2008.
Full & Egal Universal Law Academy