19.6.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 161/8
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 29 aprilie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d'État — Franța) — Solgar Vitamin's France, Valorimer SARL, Christian Fenioux, L'Arbre de Vie SARL, Source Claire, Nord Plantes EURL, RCS Distribution, Ponroy Santé, Syndicat de la Diététique et des Compléments Alimentaires/Ministre de l'Economie, des Finances et de l'Emploi, Ministre de la Santé, de la Jeunesse et des Sports, Ministre de l'Agriculture et de la Pêche
(Cauza C-446/08) (1)
(Directiva 2002/46/CE - Apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare - Vitamine și minerale care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare - Cantități maxime - Armonizare la nivelul Uniunii - Inexistență - Competența statelor membre - Modalități ce trebuie respectate și criterii de luat în considerare pentru stabilirea acestor cantități - Reglementare națională care stabilește cantitățile menționate - Stabilirea unei cantități nule)
2010/C 161/10
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Conseil d'État
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Solgar Vitamin's France, Valorimer SARL, Christian Fenioux, L'Arbre de Vie SARL, Source Claire, Nord Plantes EURL, RCS Distribution, Ponroy Santé, Syndicat de la Diététique et des Compléments Alimentaires
Pârâte: Ministre de l'Economie, des Finances et de l'Emploi, Ministre de la Santé, de la Jeunesse et des Sports, Ministre de l'Agriculture et de la Pêche
Cu participarea: Syndicat de la Diététique et des Compléments Alimentaires
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Conseil d'État (Franța) — Interpretarea Directivei 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (JO L 183, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 39) și în special a articolului 5 alineatul (4) și a articolului 11 alineatul (2) — Competența statelor membre de a defini cantitățile maxime de vitamine și de minerale prezente în suplimentele alimentare, în lipsa unei reglementări comunitare în materie — Criteriile care trebuie avute în vedere pentru stabilirea conținutului maxim — Interzicerea totală a fluorului impusă de autoritățile unui stat membru, în afara normelor prevăzute la articolul 12 din directiva citată — Restricție cantitativă privind schimburile contrară articolelor 28 CE și 30 CE
Dispozitivul
1.
Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare trebuie interpretată în sensul că, fără a se aduce atingere Tratatului CE, statele membre rămân competente să adopte o reglementare referitoare la cantitățile maxime și minime de vitamine și de minerale care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare atât timp cât Comisia Europeană nu a stabilit aceste cantități în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din această directivă.
2.
În plus față de obligația de a respecta articolele 28 CE și 30 CE, statele membre sunt obligate de asemenea să se inspire din elementele care sunt prevăzute la articolul 5 alineatele (1) și (2) din Directiva 2002/46, inclusiv cerința de evaluare a riscului întemeiată pe date științifice general acceptate, pentru stabilirea cantităților maxime de vitamine și de minerale care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare, așteptând ca, în temeiul alineatului (4) al articolului 5 menționat, Comisia Europeană să stabilească aceste cantități.
3.
Directiva 2002/46 trebuie interpretată în sensul că, într-o situație precum cea din cauza principală, în care, atunci când se stabilește cantitatea maximă de mineral care poate fi utilizată la producerea suplimentelor alimentare, este imposibil să se calculeze cu precizie aporturile din acest mineral din alte surse alimentare, și atât timp cât Comisia Europeană nu a stabilit cantitățile maxime de vitamine și de minerale care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din această directivă, un stat membru poate, dacă există un risc confirmat că aceste aporturi ating nivelul superior sigur stabilit pentru mineralul în discuție și cu condiția respectării articolelor 28 CE și 30 CE, să stabilească cantitatea maximă menționată la o valoare zero fără a recurge la procedura prevăzută la articolul 12 din aceeași directivă.
4.
Articolul 5 din Directiva 2002/46 trebuie interpretat în sensul că împrejurarea că o etichetare adaptată ar putea descuraja grupul de consumatori căruia i se adresează să recurgă la un nutrient care i-ar fi benefic în doză mică nu constituie un element pertinent pentru stabilirea cantităților maxime de vitamine și de minerale care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare. Luarea în considerare a diferenței dintre gradele de sensibilitate ale diferitelor grupuri de consumatori ar putea permite unui stat membru să aplice, la nivelul întregii populații, o asemenea cantitate maximă adaptată pentru un grup de consumatori specific, precum cel al copiilor, numai dacă această măsură se limitează la ceea ce este necesar pentru asigurarea protecției persoanelor care aparțin acestui grup și dacă măsura menționată este proporțională cu obiectivul pe care îl urmărește, obiectiv care nu poate fi atins prin măsuri care să restrângă mai puțin schimburile în cadrul Uniunii Europene, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.
5.
Directiva 2002/46 trebuie interpretată în sensul că se opune stabilirii de cantități maxime de vitamine și de minerale care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare atunci când, în absența unui pericol dovedit pentru sănătatea persoanelor, nu au fost stabilite nivelurile superioare sigure pentru aceste vitamine și minerale, cu excepția cazului în care o asemenea măsură poate fi justificată în temeiul principiului precauției, dacă o evaluare științifică a riscului arată că persistă o incertitudine cu privire la existența sau la importanța riscurilor reale pentru sănătate. După ce au fost stabilite nivelurile superioare sigure, posibilitatea de a stabili astfel de cantități maxime la un prag sensibil inferior celui al nivelurilor menționate nu poate fi exclusă, din moment ce stabilirea acestor cantități maxime poate fi justificată prin luarea în considerare a elementelor prevăzute la articolul 5 alineatele (1) și (2) din Directiva 2002/46 și este conformă principiului proporționalității. Această apreciere revine în sarcina instanței de trimitere și trebuie efectuată de la caz la caz.
(1) JO C 327, 20.12.2008.
Full & Egal Universal Law Academy