19.6.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 161/9
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 aprilie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landesgericht Innsbruck — Austria) — Zentralbetriebsrat der Landeskrankenhäuser Tirols/Land Tirol
(Cauza C-486/08) (1)
(Politica socială - Acorduri-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă și cu privire la munca pe durată determinată - Dispoziții dezavantajoase prevăzute de reglementarea națională pentru agenții contractuali care lucrează pe fracțiune de normă, ocazional sau în temeiul unui contract pe durată determinată - Principiul egalității de tratament)
2010/C 161/11
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Landesgericht Innsbruck
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Zentralbetriebsrat der Landeskrankenhäuser Tirols
Pârât: Land Tirol
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landesgericht Innsbruck — Interpretarea clauzei 4 punctele (1) și (2) din anexa la Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES (JO L 14, p. 9, Ediție specială 05/vol. 5, p. 35), a clauzei 4 din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175 din 17 iulie 1999, p. 43, Ediție specială 05/vol. 5, p. 129), precum și a articolului 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, p. 23, Ediție specială 05/vol. 8, p. 262) — Reglementare națională privind agenții contractuali care exclude din domeniul său de aplicare anumite categorii de salariați care lucrează pe fracțiune de normă, ocazional sau cu contract pe durată determinată — Dispoziții dezavantajoase prevăzute, în ceea ce privește dreptul la concediul anual, pentru agenții care trec de la un post cu normă întreaga la muncă pe fracțiune de normă și pentru agenții care iau concediu pentru creșterea copilului pentru o perioadă de doi ani — Principiul egalității de tratament între lucrători de sex masculin și lucrători de sex feminin, al egalității între lucrători pe fracțiune de normă și lucrători cu normă întreagă, precum și al egalității între lucrătorii cu contract pe pedioadă determinată și lucrătorii cu contract pe perioadă nedeterminată
Dispozitivul
1.
Dreptul Uniunii relevant, în special clauza 4 alineatul (2) din Acordul-cadru privind munca pe fracțiune de normă, încheiat la 6 iunie 1997, cuprins în anexa la Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind Acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/23/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998, trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale, precum articolul 55 alineatul (5) din Legea landului Tirol privind agenții contractuali (Tiroler Landes-Vertragsbedienstetengesetz) din 8 noiembrie 2000, în versiunea acesteia în vigoare până la 1 februarie 2009, potrivit căreia, atunci când se modifică timpul de lucru al unui lucrător, se adaptează concediul care nu a fost încă efectuat, astfel încât lucrătorului care trece de la munca cu normă întreagă la munca pe fracțiune de normă i se reduce dreptul la concediu anual plătit pe care l-a dobândit, fără să fi avut posibilitatea de a-l exercita, în perioada în care a lucrat cu normă întreagă sau acesta nu mai poate beneficia de concediul respectiv decât pe baza unei indemnizații de concediu în cuantum mai redus.
2.
Clauza 4 din Acordul-cadru privind munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, cuprins în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se opune unei dispoziții naționale precum articolul 1 alineatul (2) litera m) din Legea landului Tirol privind agenții contractuali din 8 noiembrie 2000, în versiunea acesteia în vigoare până la 1 februarie 2009, care exclude din domeniul de aplicare al acestei legi lucrătorii care au un contract de muncă pe durată determinată de maximum șase luni sau care lucrează numai ocazional.
3.
Clauza 2 alineatul (6) din Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului, încheiat la 14 decembrie 1995, cuprins în anexa la Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind Acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/75/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997, trebuie interpretată în sensul că se opune unei dispoziții naționale precum articolul 60 ultima teză din Legea landului Tirol privind agenții contractuali din 8 noiembrie 2000, în versiunea acesteia în vigoare până la 1 februarie 2009, potrivit căreia lucrătorii care își valorifică dreptul la concediul de doi ani pentru creșterea copilului pierd, la terminarea acestui concediu, dreptul la concediu anual plătit, dobândit în anul anterior nașterii copilului.
(1) JO C 44, 21.2.2009.
Full & Egal Universal Law Academy