1.5.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 113/12
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 martie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Naczelny Sąd Administracyjny — Republica Polonă) — Telekomunikacja Polska S.A. w. Warszawie/Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej
(Cauza C-522/08) (1)
(Comunicații electronice - Servicii de telecomunicație - Directiva 2002/21/CE - Directiva 2002/22/CE - Condiționarea încheierii unui contract de prestări de servicii de încheierea unui contract privitor la furnizarea altor servicii - Interdicție - Internet de bandă largă)
2010/C 113/16
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Naczelny Sąd Administracyjny
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Telekomunikacja Polska S.A. w. Warszawie
Pârâtă: Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Naczelny Sąd Administracyjny — Interpretarea articolului 95 din Tratatul CE, a considerentului (13) și a articolelor 5 și 8 din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (JO L 108, p. 7, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 169), a dispozițiilor Directivei 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (JO L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183), a considerentelor (1) și (28), a articolului 1 alineatul (3) și a articolelor 3, 7, 8, 14, 15, 16 și 19 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195), a considerentului (26) și a articolelor 16 și 17 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213) — Legislație națională care interzice tuturor furnizorilor de servicii de telecomunicații condiționarea încheierii unui contract de prestări de servicii de cumpărarea altui serviciu — Condiționarea încheierii unui contract de acces la internet de bandă largă de încheierea unui contract de servicii de telefonie
Dispozitivul
Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directiva cadru) și Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, precum articolul 57 alineatul 1 punctul 1 din Legea privind telecomunicațiile (ustawa — Prawo telekomunikacyjne) din 16 iulie 2004, în versiunea aplicabilă faptelor din acțiunea principală, prin care se interzice condiționarea încheierii unui contract de furnizare de servicii de încheierea de către utilizatorul final a unui contract referitor la furnizarea altor servicii.
Cu toate acestea, Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (Directiva privind practicile comerciale neloiale) trebuie să fie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care, în afara anumitor excepții și fără a ține seama de împrejurările specifice din cazul respectiv, interzice orice ofertă comună pe care un vânzător o face unui consumator.
(1) JO C 69, 21.3.2009.
Full & Egal Universal Law Academy