13.3.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 63/16
Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 23 noiembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Monomeles Protodikeio Rethymnis — Grecia) — Geórgios K. Lagoudakis/Kentro Anoiktis Prostasias Hlikiomenon Dimou Rethymnis (C-162/08) și Dimitrios G. Ladakis, Andréas M. Birtas, Konstantinos G. Kyriakopoulos, Emmanouil V. Klamponis, Sofoklis E. Mastorakis/Dimos Geropotamou (C-163/08) și Michail Zacharioudakis/Dimos Lampis(C-164/08)
(Cauza C-162/08-C-164/08) (1)
(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Politică socială - Directiva 1999/70/CE - Clauzele 5 și 8 din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată - Contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public - Primul sau unicul contract - Contracte succesive - Măsură legală echivalentă - Reducere a nivelului general de protecție a lucrătorilor - Măsuri care vizează prevenirea abuzurilor - Sancțiuni - Interdicție absolută de transformare a contractelor de muncă pe durată determinată în contracte pe durată nedeterminată în sectorul public - Consecințe ale unei transpuneri incorecte a unei directive - Interpretare conformă)
2010/C 63/25
Limba de procedură: greaca
Instanța de trimitere
Monomeles Protodikeio Rethymnis
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: Geórgios K. Lagoudakis (C-162/08), Dimitrios G. Ladakis, Andréas M. Birtas, Konstantinos G. Kyriakopoulos, Emmanouil V. Klamponis, Sofoklis E. Mastorakis (C-163/08), Michail Zacharioudakis (C-164/08)
Pârâți: Kentro Anoiktis Prostasias Hlikiomenon Dimou Rethymnis (C-162/08), Dimos Geropotamou (C-163/08), Dimos Lampis (C-164/08)
Obiectul
Cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Monomeles Protodikeio Rethymnis — Interpretarea clauzei 5 și a clauzei 8 alineatele (1) și (3) din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială 05/vol. 5, p. 129) — Interzicerea adoptării unei reglementări naționale sub pretextul transpunerii atunci când o reglementare națională, echivalentă în sensul clauzei 5 alineatul (1) din directivă este deja în vigoare, iar noua reglementare reduce nivelul de protecție acordată lucrătorilor cu contract de muncă pe durată determinată
Dispozitivul
1.
Clauza 5 alineatul (1) din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP trebuie interpretată în sensul că nu se opune adoptării, de către un stat membru, a unei reglementări naționale, precum Decretul prezidențial 164/2004 de instituire a unor prevederi privind lucrătorii recrutați pe baza unor contracte pe durată determinată în sectorul public, care, cu scopul de a transpune în mod specific Directiva 1999/70, pentru aplicarea dispozițiilor acesteia în sectorul public, prevede punerea în aplicare a măsurilor de prevenire a utilizării abuzive a unor contracte sau a unor raporturi de muncă pe durată determinată succesive enumerate la alineatul (1) literele (a)-(c) din această clauză, atunci când există deja în dreptul intern — fapt a cărui verificare revine instanței de trimitere — o „măsură legală echivalentă” în sensul clauzei menționate, cum este articolul 8 alineatul 3 din Legea 2112/1920 privind rezilierea obligatorie a contractului de muncă al angajaților din sectorul privat, cu condiția ca, totuși, reglementarea menționată, pe de o parte, să nu afecteze caracterul efectiv al prevenirii utilizării abuzive a unor contracte sau a unor raporturi de muncă pe durată determinată astfel cum rezultă din respectiva măsura legală echivalentă și, pe de altă parte, ca aceasta să respecte dreptul comunitar și, în special, clauza 8 alineatul (3) din acordul menționat.
2.
Clauza 5 alineatul (1) litera (a) din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că se opune aplicării unei reglementări naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, de către autoritățile statului membru în cauză astfel încât reînnoirea unor contracte pe durată determinată succesive, în sectorul public, este considerată justificată prin „motive obiective” în sensul clauzei menționate pentru unicul motiv că aceste contracte sunt întemeiate pe dispoziții legale care permit reînnoirea acestora pentru a satisface anumite necesități provizorii, deși, în realitate respectivele necesități sunt permanente și durabile. În schimb, această clauză nu se aplică încheierii unui prim sau unic contract sau raport de muncă pe durată determinată.
3.
Clauza 8 alineatul (3) din acordul-cadru privind munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că „reducerea” avută în vedere de această clauză trebuie examinată în raport cu nivelul general de protecție care era aplicabilă, în statul membru în cauză, atât lucrătorilor care au încheiat contracte de muncă pe durată determinată succesive, cât și lucrătorilor care au încheiat un prim și unic contract pe durată determinată.
4.
Clauza 8 alineatul (3) din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale, cum este Decretul prezidențial 164/2004, care, spre deosebire de o normă de drept intern anterioară, precum articolul 8 alineatul 3 din Legea 2112/1920, pe de o parte, nu mai prevede, dacă au fost utilizate în mod abuziv contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public, recalificarea acestora din urmă drept contracte pe durată nedeterminată sau supune această recalificare respectării anumitor condiții cumulative și restrictive și, pe de altă parte, exclude de la beneficiul măsurilor de protecție pe care le prevede lucrătorii care au încheiat un prim sau unic contract pe durată determinată sau sunt compensate prin adoptarea unor măsuri de prevenire a utilizării abuzive de contracte de muncă pe durată determinată în sensul clauzei 5 alineatul (1) din acordul-cadru menționat.
5.
Cu toate acestea, punerea în aplicare a acestui acord-cadru printr-o reglementare națională, cum este Decretul prezidențial 164/2004, nu poate ajunge la reducerea protecției care era aplicabilă anterior în ordinea juridică internă lucrătorilor pe durată determinată la un nivel inferior celui stabilit de dispozițiile de protecție minimale prevăzute de același acord-cadru. Mai exact, respectarea clauzei 5 alineatul (1) din acordul-cadrul menționat impune ca o astfel de reglementare să prevadă, în ceea ce privește utilizarea abuzivă a unor contracte de muncă pe durată determinată succesive, măsuri efective și obligatorii de prevenire a unei astfel de utilizări abuzive, precum și sancțiuni care au un caracter suficient de efectiv și de descurajator pentru a garanta deplina eficacitate a acestor măsuri preventive. Prin urmare, revine instanței de trimitere obligația de a se asigura că aceste condiții sunt îndeplinite.
6.
În împrejurări cum sunt cele din cauzele principale, acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretat în sensul că, dacă ordinea juridică internă a statului membru în cauză cuprinde, în sectorul avut în vedere, alte măsuri efective pentru a evita și, eventual, sancționa utilizarea abuzivă a unor contracte de muncă pe durată determinată succesive în sensul clauzei 5 alineatul (1) din acest acord, acesta nu se opune aplicării unei norme de drept național prin care se interzice în mod absolut, numai în sectorul public, transformarea unui contract de muncă pe durată nedeterminată o succesiune de contracte de muncă pe durată determinată care, având ca obiect să acopere necesitățile permanente și durabile ale angajatorului, trebuie considerate abuzive. Cu toate acestea, revine instanței de trimitere obligația de a aprecia în ce măsură condițiile de aplicare, precum și punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor pertinente de drept intern constituie o măsură adecvată pentru a preveni și, eventual sancționa utilizarea abuzivă de către administrația publică a unor contracte sau raporturi de muncă pe durată determinată succesive.
7.
În schimb, întrucât clauza 5 alineatul (1) din acordu-cadru menționat nu este aplicabilă lucrătorilor care au încheiat un prim și unic contract de muncă pe durată determinată, această dispoziție nu impune statelor membre să adopte sancțiuni atunci când un contract acoperă, în realitate, necesități permanente și durabile ale angajatorului.
8.
Revine instanței de trimitere obligația de a da dispozițiilor pertinente de drept intern, în măsura posibilului, o interpretare conformă cu clauza 5 alineatul (1) și cu clauza 8 alineatul (3) din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, precum și să stabilească, în acest context, dacă o „măsură legală echivalentă” în sensul primei clauze dintre cele menționate, cum este cea prevăzută la articolul 8 alineatul 3 din Legea 2112/1920, trebuie să fie aplicată acțiunilor principale în locul anumitor dispoziții de drept intern.
(1) JO C 171, 5.7.2008.
Full & Egal Universal Law Academy