8.3.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 64/29
Recurs introdus la 2 ianuarie 2008 de US Steel Košice, s.r.o. împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 1 octombrie 2007 în cauza T-27/07, U.S. Steel Košice, s.r.o./Comisia Comunităților Europene
(Cauza C-6/08 P)
(2008/C 64/42)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: US Steel Košice, s.r.o. (reprezentanți: C. Thomas, Solicitor, E. Vermulst, advocaat)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentei
—
Anularea ordonanței Tribunalului de Primă Instanță din 1 octombrie 2007 în cauza T-27/07, U.S. Steel Košice, s.r.o./Comisia Comunităților Europene;
—
trimiterea cauzei Tribunalului de Primă Instanță spre rejudecare;
—
obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurenta susține că recursul se întemeiază pe erorile de drept săvârșite de Tribunalul de Primă Instanță în aplicarea principiilor care guvernează admisibilitatea acțiunilor și în interpretarea Directivei 2003/87 (1), precum și pe denaturarea de către Tribunal a deciziei atacate.
1)
Tribunalul de Primă Instanță nu a recunoscut, în mod greșit, că decizia atacată a respins planul guvernului slovac de a atribui un anumit cuantum de cote recurentei.
2)
Tribunalul de Primă Instanță nu a recunoscut, în mod greșit, că decizia atacată a condus în mod inevitabil la o reducere a cotelor atribuite recurentei și a necesitat într-adevăr, în mod explicit, o astfel de reducere.
3)
Tribunalul de Primă Instanță nu a recunoscut, în mod greșit, similitudinea din punct de vedere procedural a deciziei atacate cu o decizie privind ajutorul de stat sau controlul concentrărilor
—
aspectele fundamentale ale procedurii prevăzute la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87 sunt similare ajutorului de stat și controlului concentrărilor,
—
în decizia atacată se consideră că, în realitate, cotele atribuite recurentei reprezintă un ajutor de stat.
4)
Tribunalul de Primă Instanță a identificat în mod greșit o „libertate de apreciere” în „punerea în aplicare” a deciziei atacate.
Pe scurt, recurenta susține că este afectată în mod direct de decizia atacată care a respins un plan formal de atribuire a unor cote de emisie către recurentă, a redus în mod inevitabil cotele care i-ar fi fost atribuite acesteia și a impus, într-adevăr, în mod explicit ca acele cote să fie reduse.
(1) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).
Full & Egal Universal Law Academy