29.3.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 79/18
Recurs introdus la 17 ianuarie 2008 de MPDV Mikrolab GmbH, Mikroprozessordatenverarbeitung und Mikroprozessorlabor împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) din 8 noiembrie 2007 în cauza T-459/05 — MPDV Mikrolab GmbH, Mikroprozessordatenverarbeitung und Mikroprozessorlabor/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-17/08 P)
(2008/C 79/31)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurenta: MPDV Mikrolab GmbH, Mikroprozessordatenverarbeitung und Mikroprozessorlabor (reprezentant: W. Göpfert, Rechtsanwalt)
Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile recurentei
—
Anularea hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta se respinge cererea formulată în fața Tribunalului;
—
anularea deciziei Camerei a doua de recurs din 19 octombrie 2005, în cauza R 1059/2004-2 și
—
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recursul se întemeiază pe interpretarea nelegală a articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul privind marca comunitară, reținută de Tribunal în hotărârea atacată.
Interpretarea eronată a fost cauza imediată a unui rezultat incorect: respingerea cererii de înregistrare a mărcii verbale comunitare „manufacturing score card”. În special, se arată că Tribunalul a efectuat nu numai o apreciere eronată a conținutului, ci și o interpretare vădit eronată a condițiilor stabilite de Curtea de Justiție cu privire la caracterul distinctiv și la imperativul disponibilității în raport cu cererea de înregistrare a mărcii comunitare și a publicului relevant.
În mod greșit, Tribunalul a efectuat descompunerea sintagmei pentru care s-a solicitat înregistrarea în părțile sale componente și a considerat, în acest temei, că marca solicitată nu poate face obiectul protecției. O astfel de descompunere nu corespunde modului în care publicul „obișnuit” apreciază și interpretează marca privită în întregul său. În plus, în mod nefondat, Tribunalul a întemeiat lipsa caracterului distinctiv și existența unui imperativ al disponibilității pe faptul că sintagma este alcătuită din părți componente care sunt utilizate în mod obișnuit în comerț pentru a explica scopul și funcția serviciilor la care se referă marca. Acest public nu ar recunoaște în mod automat înțelesul combinației formate din cele trei cuvinte în limba engleză pentru care a fost formulată cererea de înregistrare a mărcii comunitare „manufacturing score card”. Prin urmare, marca solicitată întrunește caracterul distinctiv minim impus de articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară și nu desemnează caracteristici ale produselor și serviciilor, astfel cum prevede articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind marca comunitară.
Full & Egal Universal Law Academy