29.3.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 79/19
Recurs introdus la 22 ianuarie 2008 de Enercon GmbH împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 15 noiembrie 2007 în cauza T-71/06 — Enercon GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-20/08 P)
(2008/C 79/33)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Enercon GmbH (reprezentanți: R. Böhm și U. Sander, Rechtsanwälte)
Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile recurentei
—
Anularea hotărârii pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță (Camera a cincea) la 15 noiembrie 2007 (cauza T-71/06);
—
admiterea cererilor formulate în fața primei instanțe;
—
în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;
—
obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecate efectuate la cele două instanțe.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul primului motiv de recurs, recurenta invocă încălcarea obligației de motivare în conformitate cu articolul 73 prima teză din Regulamentul privind marca comunitară. Nici decizia camerei de recurs și nici hotărârea Tribunalului de Primă Instanță atacată nu cuprind constatări sau explicații cu privire la formele produselor pe care OAPI, respectiv Tribunalul de Primă Instanță le-au considerat cunoscute pe piață și în ce ar trebui să constea diferența între forma solicitată a produselor și formele obișnuite în cadrul pieței pentru a putea fi considerată distinctivă. În lipsa constatărilor și a explicațiilor corespunzătoare nu este clar în ce modalitate OAPI și respectiv Tribunalul de Primă Instanță au ajuns la concluzia că forma produselor solicitată este lipsită de caracter distinctiv.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta invocă încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară printr-o apreciere cu privire la caracterul distinctiv, care poate fi revizuită și care, în lipsa unei constatări a situației de fapt, s-a putut realiza numai prin denaturarea de către Tribunal a faptelor care i-au fost prezentate. Contrar celor reținute în hotărârea atacată, forma produselor solicitată are caracter distinctiv, întrucât diferă în mod considerabil de la normele și formelor obișnuite de pe piață și nu reprezintă numai o variantă a formelor obișnuite. Recurenta susține că marca, în forma solicitată, poate și este înțeleasă de către publicul relevant ca o indicație de origine indiferent de utilizarea acesteia și fără a fi necesare alte cercetări sau reflecții mai ample.
Full & Egal Universal Law Academy