24.5.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 128/19
Acțiune introdusă la 12 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului
(Cauza C-51/08)
(2008/C 128/32)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: domnii J.-P. Keppenne și H. Støvlbæk, agenți)
Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că, prin impunerea unei condiții de cetățenie pentru accesul la profesia de notar și pentru exercitarea acesteia și prin netranspunerea Directivei 89/48/CEE (1) pentru activitatea de notar, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului CE, în special al articolelor 43 CE și 45 CE, și în temeiul Directivei 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani;
—
obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin acțiunea formulată, Comisia reproșează pârâtului în primul rând faptul că, prin impunerea unei condiții de cetățenie pentru accesul la profesia de notar și pentru exercitarea acesteia, a adus o atingere disproporționată libertății de stabilire prevăzute la articolul 43 CE. Este cert că articolul 45 CE exceptează de la aplicarea dispozițiilor capitolului privitor la dreptul de stabilire activitățile care sunt asociate în mod direct și specific exercitării autorității publice. Cu toate acestea, potrivit Comisiei, atribuțiile pe care le au notarii în virtutea dreptului luxemburghez prezintă un grad de participare la exercitarea autorității publice atât de scăzut încât nu pot să intre în domeniul de aplicare al acestui articol și să justifice un astfel de obstacol în calea libertății de stabilire. În realitate, aceste atribuții nu conferă notarilor puteri de constrângere, iar legiuitorul național ar putea stabili măsuri mai puțin restrictive decât condiția de cetățenie, cum ar fi, spre exemplu, supunerea operatorilor respectivi unor condiții stricte de acces la profesie, unor îndatoriri profesionale speciale și/sau unui control specific.
Pe de altă parte, prin cel de al doilea motiv, Comisia reproșează pârâtului încălcarea obligațiilor care îi revin prin netranspunerea Directivei 98/48/CEE pentru profesia de notar. Fiind vorba despre o profesie reglementată, directiva ar fi în realitate deplin aplicabilă acestei profesii, iar nivelul înalt de calificare cerut pentru notari ar putea să fie garantat cu ușurință printr-un test de aptitudine sau printr-un stagiu de adaptare.
(1) Directiva 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (JO L 19, 24.1.1989, p. 16, Ediție specială 05/vol. 2, p. 76).
Full & Egal Universal Law Academy