9.5.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 116/18
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank Amsterdam la 21 martie 2008 — Procedură penală împotriva lui Dominic Wolzenburg
(Cauza C-123/08)
(2008/C 116/33)
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank Amsterdam
Părțile din acțiunea principală
D. Wolzenburg
Întrebările preliminare
1.
Intră în cadrul noțiunii de persoane care rămân sau care au reședința în statul membru de executare, în sensul articolului 4 punctul 6 din decizia-cadru (1), persoanele care nu au cetățenia statului membru de executare, ci a altor state membre și care, în temeiul articolului 18 alineatul (1) CE, rămân în mod legal pe teritoriul statului membru de executare, indiferent de durata șederii legale?
2.a.
În cazul în care răspunsul la prima întrebare este negativ, noțiunile avute în vedere în această întrebare trebuie interpretate în sensul că se referă la persoane care nu au cetățenia statului membru de executare, ci a altor state membre și care, înainte de a fi arestate în baza unui mandat european de arestare, au rămas în mod legal pe teritoriul statului membru de executare în temeiul articolului 18 alineatul (1) CE o durată minimă determinată?
2.b.
În cazul în care răspunsul la întrebarea 2.a este afirmativ care sunt cerințele care pot fi impuse în privința duratei șederii legale?
3.
În cazul în care răspunsul la întrebarea 2.a este afirmativ, statul membru de executare poate impune, în afara cerințelor privind durata șederii legale, și cerințe administrative suplimentare, precum deținerea unui permis de ședere pe durată nedeterminată?
4.
Intră în domeniul (material) de aplicare al Tratatului CE o dispoziție națională care stabilește condițiile în care autoritatea judiciară a statului membru de executare poate refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea?
5.
Având în vedere că:
—
articolul 6 alineatele 2 și 5 din OLW (2) conține o regulă potrivit căreia persoanele care nu au cetățenia olandeză, însă dețin un permis de ședere pe durată nedeterminată pe teritoriul olandez, sunt asimilate cetățenilor olandezi
și că
—
în plus, această regulă conduce la un refuz al predării persoanelor din categoria respectivă atunci când mandatul european de arestare privește executarea unei pedepse cu închisoarea stabilită printr-o hotărâre rămasă definitivă,
articolul 6 alineatele 2 și 5 din OLW conține o discriminare interzisă de articolul 12 CE, întrucât asimilarea pe care o menționează nu se aplică în mod identic cetățenilor celorlalte state membre care au un drept de ședere în temeiul articolului 18 alineatul (1) CE, care nu își pierd dreptul de ședere drept consecință a aplicării unei pedepse definitive cu închisoarea, dar care nu dețin un permis de ședere pe durată nedeterminată pe teritoriul olandez?
(1) Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).
(2) Overleveringswet (Staatsblad 2004, 195, astfel cum a fost modificată ultima dată).
Full & Egal Universal Law Academy